Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 5 din 18 ianuarie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 17 si ale art. 19 alin. 3 din Legea nr. 83/1998 privind procedura falimentului bancilor, modificata si completata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 186/1999
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 56 din 4 februarie 2000
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 17 şi ale <>art. 19 alin. 3 din Legea nr. 83/1998 privind procedura falimentului bãncilor, modificatã şi completatã prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 186/1999 , excepţie ridicatã de BANKCOOP - Banca Generalã de Credit şi Promovare - S.A. în Dosarul nr. 8.133/1999 al Tribunalului Bucureşti - Secţia comercialã.
La apelul nominal rãspund BANKCOOP - Banca Generalã de Credit şi Promovare - S.A., reprezentatã prin avocat Mariana Enache, şi Banca Nationala a României, reprezentatã prin consilier juridic Liana-Marcela Ionescu, constatandu-se lipsa Camerei de Comerţ şi Industrie a României şi a Municipiului Bucureşti, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecata, reprezentantul BANKCOOP - Banca Generalã de Credit şi Promovare S.A. formuleazã, în temeiul art. 27 alin. 1 pct. 7 din Codul de procedura civilã, coroborat cu <>art. 13 din Hotãrârea Curţii Constituţionale nr. 12 din 4 noiembrie 1997 pentru adoptarea Regulamentului Curţii Constituţionale, cerere de recuzare a domnului judecãtor-raportor Kozsokar Gabor. În motivarea acestei cereri se arata ca în cuprinsul raportului întocmit se indica o cifra eronatã a Fondului de garantare a depozitelor populaţiei, iar <>art. 19 alin. 3 din Legea nr. 83/1998 , criticat ca fiind neconstitutional, este redat în redactarea nemodificata prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 186/1999 . Se apreciazã, de asemenea, ca, prin concluzia din raport potrivit cãreia "De altfel, procedura falimentului nu se încheie cu soluţionarea contestaţiei, ci abia începe", judecãtorul-raportor s-a pronunţat înainte de dezbateri asupra exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 19 alin. 3 din Legea nr. 83/1998 şi chiar asupra contestaţiei debitorului.
Reprezentantul Bãncii Naţionale a României solicita respingerea cererii de recuzare, pe care o apreciazã ca fiind facuta în scopul tergiversarii soluţionãrii cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea cererii de recuzare, ca fiind nefondata.
Deliberând în complet de 8 judecãtori, Curtea Constituţionalã decide respingerea cererii de recuzare ca fiind inadmisibila, întrucât, potrivit <>art. 16 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, "Procedura jurisdicţionalã prevãzutã de prezenta lege se completeazã cu regulile procedurii civile, în mãsura în care ele sunt compatibile cu natura procedurii în fata Curţii Constituţionale. Compatibilitatea se hotãrãşte exclusiv de Curte", iar în temeiul art. 24 din aceeaşi lege, raportul se întocmeşte de judecãtorul-raportor în vederea îndeplinirii unei obligaţii legale şi în cadrul procedurii jurisdicţionale, nu anterior acesteia. În plus, deciziile Curţii Constituţionale sunt luate cu majoritatea voturilor judecãtorilor, dupã şedinţa de dezbateri, în cadrul cãreia conţinutul raportului nu are caracter de obligativitate.
Reprezentantul BANKCOOP - Banca Generalã de Credit şi Promovare - S.A. formuleazã cerere de probe cu înscrisuri, respectiv sa se facã dovada depunerii spre aprobare la Parlament a <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 186/1999 , în conformitate cu prevederile art. 114 alin. (4) din Constituţie. Se menţioneazã ca acest motiv de neconstituţionalitate a <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 186/1999 , deşi ridicat în fata instanţei de judecata, nu a fost reţinut de cãtre aceasta.
Reprezentantul Bãncii Naţionale a României considera ca aceasta proba nu este relevanta pentru soluţionarea în fond a cauzei.
Reprezentantul Ministerulu Public apreciazã ca proba solicitatã nu este utila cauzei.
Deliberând asupra cererii formulate, Curtea Constituţionalã, având în vedere limitele sesizãrii, astfel cum acestea rezulta din Încheierea din 30 noiembrie 1999 a Tribunalului Bucureşti - Secţia comercialã, pronunţatã în Dosarul nr. 8.133, încheiere în cuprinsul cãreia nu a fost reţinutã o asemenea critica de neconstituţionalitate, respinge cererea, întrucât, potrivit prevederilor <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea nu este competenta sa se pronunţe asupra aspectelor ce depãşesc sesizarea cu care a fost legal investitã.
Pe fond reprezentantul BANKCOOP - Banca Generalã de Credit şi Promovare - S.A. pune concluzii de admitere a exceptiei de neconstituţionalitate. Cu referire la neconstituţionalitatea <>art. 17 din Legea nr. 83/1998 , modificat prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 186/1999 , se arata ca acest text incalca principiul constituţional al egalitãţii în drepturi, consacrat de <>art. 16 alin. (1) din Constituţie. În vechea reglementare a Legii nr. 83/1998 , art. 17 prevedea doua faze anterioare solicitãrii declansarii falimentului, consecutive şi obligatorii, de care au beneficiat toate bãncile cu capital privat din România, în timp ce pentru BANKCOOP - Banca Generalã de Credit şi Promovare S.A., ca urmare a modificãrii textului criticat, a fost luatã doar mãsura de supraveghere specialã, aplicându-se astfel un regim juridic diferit pentru situaţii identice. Se apreciazã, de asemenea, ca prin declanşarea procedurii falimentului fãrã epuizarea celor doua faze prefalimentare Banca Nationala a României nu protejeaza nici sumele depunatorilor, care aveau dreptul la acelaşi tratament juridic în fata legii şi a autoritãţii publice, şi nici pe actionarii şi depunatorii la alte bãnci. În ceea ce priveşte <>art. 19 alin. 3 din Legea nr. 83/1998 , modificat, se susţine ca termenul de 10 zile în care judecãtorul-sindic trebuie sa se pronunţe asupra contestaţiei debitorului este atât de scurt încât face imposibila o apãrare eficienta, incalcandu-se în felul acesta art. 24 alin. (2) din Constituţie. Se mai susţine ca restrangerea dreptului la apãrare al bãncii este contrarã art. 49 din Constituţie, întrucât nu este determinata de vreuna dintre situaţiile prevãzute de norma constituţionalã, nu este proporţionalã cu situaţia care a impus-o şi aduce atingere insesi existenţei dreptului.
Reprezentantul Bãncii Naţionale a României solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind nefondata. Se arata ca <>art. 17 din Legea nr. 83/1998 , modificatã, nu incalca art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât acest text constituţional vizeazã cetãţenii, iar nu societãţile comerciale, inclusiv cele bancare, pe când ratiunea art. 19 alin. (3) din aceeaşi lege a fost prevederea unei proceduri speciale a falimentului bãncilor, care sa se caracterizeze îndeosebi prin celeritate. Termenul de 10 zile stabilit de textul criticat este un termen procedural, de recomandare, care rãspunde dezideratelor legiuitorului.
Reprezentantul Ministerului Public, achiesand la punctul de vedere exprimat în raportul întocmit de judecatorulraportor, solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind nefondata.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 30 noiembrie 1999, pronunţatã în Dosarul nr. 8.133/1999, Tribunalul Bucureşti - Secţia comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 17 şi ale <>art. 19 alin. 3 din Legea nr. 83/1998 privind procedura falimentului bãncilor, modificatã şi completatã prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 186/1999 , excepţie ridicatã de BANKCOOP - Banca Generalã de Credit şi Promovare S.A. În motivarea exceptiei se susţine ca dispoziţiile <>art. 17 din Legea nr. 83/1998 , astfel cum au fost modificate prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 186/1999 , sunt neconstituţionale, întrucât elimina obligaţia ca, înainte de introducerea cererii de declansare a procedurii falimentului, sa fie parcurse ambele etape prefalimentare, respectiv aplicarea de "mãsuri de supraveghere" urmatã de "administrare specialã", care sunt asemãnãtoare procedurii reorganizãrii judiciare, aplicabilã altor societãţi comerciale. Se mai susţine ca împiedicarea salvãrii bãncii "prin reorganizare judiciarã" şi îngrãdirea dreptului persoanelor cu depozite mai mari decât cele garantate contravin prevederilor art. 49 din Constituţie, întrucât restrangerea exerciţiului dreptului "atinge existenta dreptului sau a libertãţii". Textul de lege criticat este considerat neconstitutional şi pentru faptul ca "declararea falimentului bãncii va face imposibila recuperarea contravalorii acţiunilor cumpãrate", incalcand astfel prevederile art. 41 alin. (1) din Constituţie, referitoare la garantarea dreptului de proprietate. În legatura cu dispoziţiile <>art. 19 alin. 3 din Legea nr. 83/1998 autorul exceptiei susţine ca acestea "aduc atingere principiului privitor la dreptul la apãrare consacrat de art. 24 alin. (2) din Constituţia României". Prin obligarea judecãtorului-sindic sa se pronunţe asupra contestaţiei în termen de 10 zile se instituie un termen atât de scurt încât este imposibila o apãrare eficienta. Se mai arata ca restrangerea dreptului la apãrare al bãncii este contrarã şi prevederilor art. 49 din Constituţie, întrucât nu este determinata de vreuna dintre situaţiile prevãzute de norma constituţionalã, nu este proporţionalã cu situaţia care a impus-o şi "aduce atingere insesi existenţei dreptului".
Exprimandu-şi opinia, instanta de judecata apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata, întrucât dispoziţiile legale criticate nu incalca prevederile art. 16 alin. (1), ale art. 24 alin. (2), ale art. 41 alin. (1) şi ale art. 49 din Constituţie.
În conformitate cu prevederile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
În punctul de vedere al Guvernului se apreciazã ca art. 17 şi <>art. 19 alin. 3 din Legea nr. 83/1998 sunt constituţionale. Se arata ca înlocuirea conjunctiei "şi" cu "sau" din cuprinsul <>art. 17 din Legea nr. 83/1998 nu modifica reglementarea în drept a situaţiei, adicã nu conditioneaza introducerea cererii Bãncii Naţionale a României de instituirea succesiva a celor doua categorii de mãsuri. Se mai arata ca termenul de 10 zile a fost stabilit prin <>art. 19 alin. 3 din Legea nr. 83/1998 , iar nu prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 186/1999 , pentru a se asigura celeritatea desfãşurãrii procedurii.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea Constituţionalã este competenta sa soluţioneze excepţia cu care a fost legal sesizatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 17 şi ale <>art. 19 alin. 3 din Legea nr. 83/1998 privind procedura falimentului bãncilor, modificatã şi completatã prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 186/1999 , dispoziţii care au urmãtorul cuprins:
- Art. 17: "Banca Nationala a României, în calitatea sa de autoritate de supraveghere bancarã, va putea introduce cerere impotriva bãncii fata de care s-au aplicat mãsuri de supraveghere sau administrare specialã şi care nu au condus la redresarea bãncii aflate în situaţia de a nu onora plãţile. [...]";
- Art. 19 alin. 3: "Judecãtorul-sindic se va pronunţa asupra contestaţiei în termen de 10 zile, termen care poate fi prelungit o singura data cu încã 10 zile. [...]".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constata ca aceasta este neîntemeiatã şi urmeazã sa fie respinsã.
I. Autorul exceptiei de neconstituţionalitate considera ca <>art. 17 din Legea nr. 83/1998 privind procedura falimentului bãncilor, care, ca urmare a modificãrii prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 186/1999 , prevede posibilitatea ca Banca Nationala a României sa introducã cerere de declansare a procedurii falimentului impotriva bãncii fata de care s-au aplicat mãsuri de supraveghere sau administrare specialã incalca art. 16 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãruia "Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri". Neconstituţionalitatea dispoziţiilor criticate este raportatã la redactarea iniţialã a textului, care prevedea obligativitatea mãsurilor de supraveghere şi administrare specialã, cu susţinerea ca doar aplicarea succesiva a ambelor proceduri poate echivala cu "reorganizarea judiciarã" reglementatã pentru celelalte societãţi comerciale.
Se mai susţine ca textul criticat incalca şi prevederile art. 41 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãruia "Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite prin lege". Încãlcarea consta în aceea ca nu protejeaza drepturile depunatorilor şi actionarilor persoane fizice. În sfârşit, în opinia autorului exceptiei <>art. 17 din Legea nr. 83/1998 , modificatã, aduce grave atingeri drepturilor salariaţilor bãncii care nu pot beneficia de plãţile compensatorii stabilite prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 98/1999 privind protecţia socialã a persoanelor ale cãror contracte individuale de munca vor fi desfãcute ca urmare a concedierilor colective, deoarece art. 23 din ordonanta enumera limitativ persoanele care beneficiazã de dispoziţiile acesteia.
În legatura cu critica de neconstituţionalitate a <>art. 17 din Legea nr. 83/1998 , modificatã, o prima constatare care se impune este aceea ca societãţile bancare au un specific aparte, care necesita proceduri diferite pentru declararea falimentului acestora fata de celelalte societãţi comerciale. De aceea legiuitorul a reglementat procedurile referitoare la faliment prin legi distincte, dar scopul urmãrit, atât prin mãsuri de supraveghere sau administrare specialã, cat şi prin reorganizare judiciarã este identic, şi anume încercarea de a sprijini redresarea societãţii - bancare sau comerciale - aflate în incapacitate de plata.
De aceea susţinerea referitoare la încãlcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, care consacra principiul egalitãţii cetãţenilor în fata legii şi a autoritãţilor publice, nu poate fi reţinutã. Art. 16 alin. (1) din Constituţie, care garanteazã egalitatea în drepturi a cetãţenilor, are în vedere numai cetãţenii, nu şi persoanele juridice. În acest sens este şi jurisprudenta constanta a Curţii Constituţionale, de exemplu Decizia nr. 18 din 27 februarie 1996, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 8 aprilie 1996.
Nici susţinerea potrivit cãreia prin <>art. 17 din Legea nr. 83/1998 , modificatã, este încãlcat dreptul de proprietate al depunatorilor şi actionarilor persoane fizice asupra sumelor depuse la bãnci nu poate fi reţinutã. Imposibilitatea temporarã sau chiar definitiva de recuperare a depunerilor sau a contravalorii acţiunilor nu este un efect al reglementãrii legale, ci un rezultat al incapacitãţii de plata a societãţii bancare, determinata de situaţia economico-financiarã a acesteia, iar nu de declanşarea procedurii falimentului. De altfel, prin <>Ordonanta Guvernului nr. 39/1996 privind înfiinţarea şi funcţionarea Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar s-a instituit Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar, al cãrui scop, conform art. 2 alin. (1) din ordonanta, este "de a garanta rambursarea depozitelor constituite la societãţile bancare de cãtre deponenti persoane fizice", limitele valorice ale rambursarilor garantate stabilindu-se în funcţie de posibilitãţile Fondului.
Curtea nu poate retine nici critica potrivit cãreia inexistenta etapei reorganizãrii judiciare şi intrarea directa în faliment aduc atingere drepturilor salariaţilor bãncii care nu pot beneficia de plãţile compensatorii stabilite prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 98/1999 , întrucât art. 23 din ordonanta prevede în mod limitativ categoriile de persoane care beneficiazã de mãsuri de protecţie socialã reglementatã prin aceasta.
<>Art. 23 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 98/1999 privind protecţia socialã a persoanelor ale cãror contracte individuale de munca vor fi desfãcute ca urmare a concedierilor colective prevede ca salariaţii disponibilizaţi prin concedieri colective de la angajatorii care intra în procedura de lichidare sau faliment beneficiazã de mãsurile de protecţie prevãzute de aceasta ordonanta, dacã: procedura de lichidare are loc potrivit prevederilor <>Legii nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã, cu modificãrile ulterioare; procedura de faliment are loc potrivit prevederilor <>Legii nr. 64/1995 , modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 99/1999 ; procedura de lichidare are loc potrivit prevederilor <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 , modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 99/1999 , în cazul companiilor naţionale şi al unor societãţi comerciale de transporturi maritime sau fluviale care se lichideazã sau care intra în procedura falimentului.
Într-adevãr, în enumerarea limitativa a <>art. 23 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 98/1999 nu se regaseste şi procedura falimentului bãncilor, reglementatã de <>Legea nr. 83/1998 , modificatã prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 186/1999 .
Dispoziţiile <>art. 23 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 98/1999 nu atrag, asa cum susţine autorul exceptiei, neconstituţionalitatea <>art. 17 din Legea nr. 83/1998 , modificatã.
Constituţionalitatea unei prevederi legale poate fi raportatã doar la dispoziţiile Constituţiei, Curtea Constituţionalã nefiind competenta sa se pronunţe asupra corelãrii legislaţiei în vigoare, care este atributul autoritãţii legiuitoare.
II. În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea <>art. 19 alin. 3 din Legea nr. 83/1998 , modificatã, în opinia autorului exceptiei termenul de 10 zile în care judecãtorul-sindic se va pronunţa asupra contestaţiei este prea scurt şi contestatorul nu îşi poate pregati apãrarea şi nu poate administra toate probele necesare în vederea sustinerii contestaţiei. Se apreciazã ca se incalca astfel prevederile art. 24 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora "În tot cursul procesului, pãrţile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu".
Curtea constata ca aceasta critica nu poate fi primitã. Normele legale care prevãd termene pentru soluţionarea de cãtre instanţele de judecata a diferitelor cereri sunt norme procedurale şi reglementarea acestora intra în competenta exclusiva a legiuitorului, în temeiul art. 125 alin. (3) din Constituţie, potrivit cãruia "Competenta şi procedura de judecata sunt stabilite de lege".
Termenul de 10 zile prevãzut la <>art. 19 alin. 3 din Legea nr. 83/1998 , care poate fi prelungit o singura data cu încã 10 zile, este un termen procedural, de recomandare, care a fost instituit în scopul asigurãrii celeritatii procedurii speciale a falimentului bãncilor. Posibilitatea prevãzutã la alin. (2) al art. 19 din aceeaşi lege de a introduce contestaţie impotriva cererii de declansare a falimentului în termen de 5 zile de la comunicarea acestei cereri, precum şi termenul maxim de 20 de zile în care judecãtorul-sindic se pronunţa asupra contestaţiei, conform art. 19 alin. 3, asigura tuturor pãrţilor un timp rezonabil pentru pregãtirea apãrãrii. De altfel, soluţionarea contestaţiei impotriva declansarii falimentului reprezintã doar o etapa în cadrul procedurii falimentului, care abia începe.
III. Autorul exceptiei de neconstituţionalitate mai susţine ca atât art. 17, cat şi <>art. 19 alin. 3 din Legea nr. 83/1998 , modificatã prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 186/1999 , incalca prevederile art. 49 din Constituţie referitoare la restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, şi anume cele ale alin. (2), care dispune ca "Restrangerea trebuie sa fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertãţii". Se considera ca textele criticate incalca aceste dispoziţii constituţionale, întrucât stabilesc existenta unei singure faze obligatorii, anterioarã declansarii procedurii falimentului, deşi iniţial erau reglementate doua faze, şi limiteazã înfãptuirea actului de justiţie la o perioada de maximum 20 de zile.
Curtea constata ca şi aceasta critica urmeazã sa fie respinsã, şi anume pentru aceleaşi ratiuni care au fundamentat înlãturarea celorlalte sustineri de neconstituţionalitate a art. 17 şi a <>art. 19 alin. 3 din Legea nr. 83/1998 , modificatã, întrucât în realitate textele de lege menţionate nu impun nici o restrangere a exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertãţi.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 17 şi ale <>art. 19 alin. 3 din Legea nr. 83/1998 privind procedura falimentului bãncilor, modificatã şi completatã prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 186/1999 , excepţie ridicatã de BANKCOOP - Banca Generalã de Credit şi Promovare - S.A. în Dosarul nr. 8.133/1999 al Tribunalului Bucureşti - Secţia comercialã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 18 ianuarie 2000.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
