Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
*) A se vedea şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 36 din 28 martie 1995, publicatã în continuare.
Ion Filipescu - preşedinte
Viorel Mihai Ciobanu - judecãtor
Victor Dan Zlatescu - judecãtor
Doina Suliman - magistrat-asistent
Completul de judecata, convocat fãrã citarea pãrţilor potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, examinînd excepţia de neconstituţionalitate a Decretului nr. 218/1960 şi a Decretului nr. 712/1966, invocatã de contestatorul Plesoianu Radu Nicolae în Dosarul nr. 8.617/1993 al Judecãtoriei Rimnicu Vilcea, constata urmãtoarele:
Judecãtoria Rimnicu Vilcea, prin Încheierea din 13 septembrie 1994, a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Decretului nr. 218/1960, astfel cum au fost modificate prin Decretul nr. 712/1966, invocatã de contestatorul Plesoianu Radu Nicolae, care însã nu argumenteaza excepţia.
Intimata, Consiliul Local al Comunei Sinesti, prin reprezentant, este de acord cu cererea contestatorului, dar nu-şi exprima punctul de vedere cu privire la excepţie.
Judecãtoria Rimnicu Vilcea, exprimindu-şi opinia potrivit dispoziţiilor art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, considera intemeiata excepţia şi apreciazã ca cele doua decrete au fost implicit abrogate prin art. 150 alin. (1) din Constituţie. Pentru a ajunge la aceasta concluzie, instanta retine ca bunul în litigiu nu a intrat în proprietatea statului sau în administrarea unitãţilor care au exploatat bunul prin nationalizare, expropriere sau în temeiul vreunui act juridic ci, dimpotriva, el a fost luat în posesie în mod samavolnic, apreciind ca actele normative atacate sînt contrare şi Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului.
Deşi Judecãtoria Rimnicu Vilcea s-a pronunţat în considerentele încheierii de sesizare în sensul ca actele normative atacate sînt abrogate implicit potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, Curtea Constituţionalã este competenta sa se pronunţe asupra exceptiei invocate. Chiar dacã dispoziţiile legale atacate sînt anterioare Constituţiei din 1991, este de observat ca excepţia nu are în vedere aplicarea unor acte normative dupã intrarea în vigoare a Constituţiei şi deci nu se pune problema de a alege între competenta instanţei în cãderea cãreia este aplicarea legii şi competenta Curţii Constituţionale, ci este vorba de efectele aplicãrii dispoziţiilor legale anterioare Constituţiei, deci de admisibilitatea exceptiei de neconstituţionalitate, astfel încît competenta aparţine numai Curţii. În acest sens s-a statuat şi prin deciziile nr. 2/1993 şi nr. 5/1993.
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
avînd în vedere încheierea de sesizare, raportul întocmit în cauza, dispoziţiile art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, retine:
Prin art. III alin. 1 din Decretul nr. 218/1960 s-a stabilit ca "Dreptul la orice acţiuni avînd ca obiect restituirea, în natura sau prin echivalent, a unui bun intrat, înainte de data publicãrii decretului de fata, în posesiunea statului, în aceea a unei organizaţii cooperatiste sau a oricãrei alte organizaţii obşteşti, fie fãrã nici un titlu, fie în cadrul procedurii prevãzute de Decretul nr. 111/1951, se prescrie prin doi ani socotiţi de la data cînd a avut loc intrarea în posesiune". În acelaşi termen se prescrie şi dreptul de a cere executarea silitã în temeiul oricãrui titlu executoriu obţinut în urma exercitãrii vreunuia dintre drepturile la care se referã alin. 1 (art. III alin. 2). În sfîrşit, prin art. III alin. 3 s-a stabilit ca dispoziţiile art. 13 - 17 din Decretul nr. 167/1958 nu sînt aplicabile acestei prescripţii.
Prin Decretul nr. 712/1966 s-a stabilit ca bunurile care se încadreazã în prevederile art. III din Decretul nr. 218/1960 şi se afla în posesia unei organizaţii socialiste sînt considerate proprietate de stat de la data intrãrii lor în posesia statului sau a oricãrei organizaţii socialiste. Se prevede, de asemenea, ca bunurile avute în vedere de text, care la data publicãrii decretului se afla în posesia unei organizaţii cooperatiste sau unei alte organizaţii obşteşti, vor rãmîne în folosinta acestora, urmînd ca, pentru viitor, sa li se aplice dispoziţiile legale care reglementeazã transmiterea bunurilor statului în folosinta unor asemenea organizaţii.
Dupã cum se poate observa, sintem în prezenta unui drept de proprietate constituit potrivit unor acte normative anterioare Constituţiei. Se solicita ca aceste acte normative sa fie declarate neconstituţionale.
În rezolvarea cauzei trebuie distins, pe de o parte, între constituirea dreptului şi efectele sale sub imperiul actelor normative anterioare şi care sînt atacate, şi efectele dreptului constituit anterior care se produc în continuare, sub regimul Constituţiei din 1991, pe de alta parte.
Legea posterioarã, deci Constituţia din 1991, nu poate atinge dreptul nãscut sub imperiul legii anterioare, deoarece ar insemna ca ea sa fie aplicatã retroactiv, ceea ce interzice art. 15 alin. (2) din Constituţie. Noua lege poate modifica regimul juridic anterior, poate suprima acest drept sau îl poate înlocui cu un alt drept care astfel se naşte, cum ar fi cazul reconstituirii dreptului abolit de legea anterioarã. Dar, fãrã retroactivitate, noua lege nu poate desfiinta modalitatea în care legea anterioarã a constituit dreptul respectiv. Aceasta concluzie nu este infirmata de faptul ca dreptul de proprietate al Statului, constituit pe baza decretelor atacate, reprezintã o situaţie juridicã în curs, deoarece în acest caz nu mai sintem în domeniul neretroactivitatii, ci în acela al aplicãrii imediate a legii noi, astfel încît dreptului de proprietate constituit anterior Constituţiei îi sînt aplicabile prevederile regimului constituţional actual.
Prin excepţia invocatã se urmãreşte repararea, în natura, a daunelor suferite prin aplicarea actelor normative atacate. Dar art. 77 din Legea nr. 58/1991 prevede ca reparaţiile pentru bunurile preluate de stat în mod abuziv se vor reglementa printr-o lege specialã, iar art. 26 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 47/1992 stabileşte ca repararea daunelor suferite anterior intrãrii în vigoare a Constituţiei din 1991 se reglementeazã prin lege. Deci repararea unor asemenea daune este rezervatã legii şi nici un organ de jurisdicţie nu poate, fãrã încãlcarea acestor prevederi şi a principiului separarii puterilor în stat, sa se substituie legiuitorului în soluţionarea problemei respective. Asa fiind, în situaţia în care ar fi sesizatã cu ilegalitati şi abuzuri, cu încãlcãri ale ordinii constituţionale sãvîrşite înainte de intrarea în vigoare a Constituţiei din 1991, Curtea Constituţionalã nu este competenta sa le rezolve. Dacã ar face un asemenea lucru, Curtea Constituţionalã însãşi ar incalca Constituţia şi principiile dreptului, pentru ca ar inlatura un abuz, o ilegalitate, printr-o arogare abuzivã de competenta, ceea ce este evident în afarã ideii de justiţie constituţionalã. Clarificarea şi rezolvarea unor asemenea situaţii revin numai autoritãţilor publice competente, deoarece, potrivit art. 123 alin. (1) din Constituţie, justiţia se înfãptuieşte în numele legii, deci prin aplicarea ei, nu prin ignorarea unor dispoziţii legale.
În sensul acestor considerente, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat şi prin alte decizii, precum deciziile nr. 3/1993, nr. 5/1993, nr. 14/1993 şi nr. 27/1993. Chiar dacã ele se referã la alte acte normative anterioare Constituţiei, cum ar fi Decretul nr. 92/1950, H.C.M. nr. 606/1959, Decretul nr. 223/1974, motivele care au stat la baza lor sînt pe deplin valabile şi în cauza de fata şi deci nu justifica îndepãrtarea Curţii de la practica sa.
În aceasta situaţie, excepţia invocatã urmeazã a fi respinsã ca vadit nefondata.
Pentru motivele arãtate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a Decretului nr. 218/1960 şi a Decretului nr. 712/1966, invocatã de Plesoianu Radu Nicolae în Dosarul nr. 8.617/1993 al Judecãtoriei Rimnicu Vilcea.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţatã la data de 17 ianuarie 1995.
PREŞEDINTE,
acad. prof. dr. doc. Ion Filipescu
Magistrat-asistent,
Doina Suliman
------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
