Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 5 din 10 ianuarie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 alin. (1), art. 20, art. 21 alin. (2), art. 26 lit. b) si c), art. 33, art. 34, art. 40 alin. (1), art. 43 alin. (1), art. 44 si ale art. 45 lit. a) teza finala din Legea concurentei nr. 21/1996
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 135 din 13 februarie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 alin. (1), art. 21, art. 22 alin. (2), art. 27 lit. a) şi b), art. 39, art. 40, art. 46 alin. (1), art. 48 alin. (1), art. 49 şi ale <>art. 50 lit. a) teza finalã din Legea concurenţei nr. 21/1996 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Accor Services" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 4.425/2004 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal rãspunde, pentru autorul excepţiei, avocat Ana Diculescu Şova, iar pentru Consiliul Concurenţei rãspunde inspector de concurenţã Irina Petho.
Cauza este în stare de judecatã.
Avocatul autorului excepţiei solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã. În acest sens, aratã cã <>Legea nr. 21/1996 este neconstituţionalã, întrucât nu instituie o instanţã specializatã sã soluţioneze litigiile de drept în materia concurenţei, ci conferã unei autoritãţi administrative prerogative care nu pot aparţine decât organelor jurisdicţionale. Apreciazã cã aceastã situaţie atipicã a administratorului judecãtor nu poate conduce decât la abuzuri din partea unei autoritãţi administrative care nu poate soluţiona conflictele de drept decât prin încãlcarea principiilor constituţionale ce reglementeazã desfãşurarea procedurii judiciare. În susţinerea admiterii excepţiei, depune note scrise la dosarul cauzei.
Reprezentantul Consiliului Concurenţei aratã cã susţinerea autorului excepţiei, potrivit cãreia Consiliul Concurenţei ar exercita anumite atribuţii care ar atrage calificarea sa drept autoritate jurisdicţionalã, este eronatã. Astfel, aratã cã, deşi modalitatea de desfãşurare şi caracteristicile şedinţei de audieri relevã elemente tipice ale unei activitãţi jurisdicţionale, Consiliul Concurenţei nu poate fi asimilat unui organ administrativ-jurisdicţional clasic, motiv pentru care solicitã respingerea excepţiei ca neîntemeiatã. În acest sens, depune note scrise la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, apreciind cã textele legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 29 iunie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 4.425/2004, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 alin. (1), art. 21, art. 22 alin. (2), art. 27 lit. a) şi b), art. 39, art. 40, art. 46 alin. (1), art. 48 alin. (1), art. 49 şi ale <>art. 50 lit. a) teza finalã din Legea concurenţei nr. 21/1996 .
Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Accor Services" - S.A. din Bucureşti cu ocazia soluţionãrii unei acţiuni formulate în contencios administrativ, şi anume de anulare a Deciziei nr. 270 din 29 septembrie 2004 a Consiliului Concurenţei şi exonerarea societãţii de la plata unei sancţiuni contravenţionale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia considerã cã dispoziţiile legale criticate conferã Consiliului Concurenţei atât atribuţii specifice unei autoritãţi administrative, cât şi atribuţii jurisdicţionale, ceea ce încalcã principiile separaţiei puterilor în stat, al prezumţiei de nevinovãţie şi al imparţialitãţii şi independenţei justiţiei. Totodatã, aratã cã sunt încãlcate şi prevederile art. 126 alin. (1), (2) şi (5) din Constituţie, întrucât competenţele jurisdicţionale se atribuie exclusiv prin lege organicã, principiul fiind valabil şi pentru instanţele specializate, în domenii specializate, aşa cum este şi concurenţa. Aşa fiind, apreciazã cã este de neconceput ca astfel de competenţe sã fie atribuite printr-o lege ordinarã unei autoritãţi, fie ea şi autonomã, dar care îndeplineşte şi atribuţii executive.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã ceea ce invocã autorul excepţiei cu privire la neconstituţionalitatea unor texte din <>Legea nr. 21/1996 "sunt aspecte de interpretare a acesteia".
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece prevederile constituţionale invocate nu sunt incidente în speţã. În acest sens, aratã cã întreaga activitate a Consiliului Concurenţei, inclusiv procedura de examinare prealabilã şi de investigare, este specificã unei autoritãţi executive, şi nu unei autoritãţi jurisdicţionale.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale şi nu contravin principiului constituţional al separaţiei puterilor în stat sau dreptului pãrţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil. Totodatã, apreciazã cã reglementarea criticatã nu aduce atingere nici prezumţiei de nevinovãţie şi nu îngrãdeşte independenţa şi imparţialitatea instanţei.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauzã de judecãtorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 18 alin. (1), art. 21, art. 22 alin. (2), art. 27 lit. a) şi b), art. 39, art. 40, art. 46 alin. (1), art. 48 alin. (1), art. 49 şi ale <>art. 50 lit. a) teza finalã din Legea concurenţei nr. 21/1996 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 30 aprilie 1996, modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 184/2004 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 121/2003 pentru modificarea şi completarea <>Legii concurenţei nr. 21/1996 .
Ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale, <>Legea concurenţei nr. 21/1996 a fost republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 742 din 16 august 2005, modificându-se numerotarea articolelor, astfel cã textele de lege criticate sunt urmãtoarele:
- Art. 17 alin. (1): "Plenul Consiliului Concurenţei este un organ colegial şi este format din 7 membri, dupã cum urmeazã: un preşedinte, 2 vicepreşedinţi şi 4 consilieri de concurenţã. Numirea membrilor Plenului Consiliului Concurenţei se realizeazã de cãtre Preşedintele României, la propunerea Guvernului.";
- Art. 20: "(1) Consiliul Concurenţei îşi desfãşoarã activitatea, delibereazã şi ia decizii în plen şi în comisii, cu majoritatea voturilor membrilor.
(2) Fiecare comisie este formatã din 2 consilieri de concurenţã în componenţa stabilitã de preşedintele Consiliului Concurenţei, pentru fiecare caz în parte, şi este condusã de cãtre un vicepreşedinte al Consiliului Concurenţei.
(3) Preşedintele Consiliului Concurenţei ordonã efectuarea de investigaţii şi desemneazã raportorul pentru fiecare investigaţie.
(4) În aplicarea prezentei legi, Consiliul Concurenţei examineazã în plen:
a) rapoartele de investigaţie, cu eventualele obiecţii formulate la acestea, şi decide asupra mãsurilor de luat;
b) autorizarea concentrãrilor economice;
c) sesizarea instanţelor judecãtoreşti în aplicarea prevederilor art. 7;
d) punctele de vedere, recomandãrile şi avizele de formulat în aplicarea dispoziţiilor prezentei legi;
e) categoriile de înţelegeri, decizii luate de asociaţiile de agenţi economici şi practici concertate propuse pentru exceptare;
f) proiectele de reglementãri propuse spre adoptare;
g) raportul anual asupra situaţiei concurenţei;
h) analiza încãlcãrilor prevederilor art. 9.
(5) În formaţiunile deliberative fiecare membru dispune de un vot; în caz de partaj egal al voturilor, soluţia votatã de preşedinte prevaleazã.
(6) Deciziile adoptate de Consiliul Concurenţei în plen conform prevederilor alin. (4) se semneazã de cãtre preşedinte, în numele Consiliului Concurenţei; ele vor putea fi atacate în termen de 30 de zile de la publicare sau, dupã caz, de la comunicare, în procedura de contencios administrativ la Curtea de Apel Bucureşti; sentinţa va fi pronunţatã fãrã drept de apel, împotriva ei putând fi declarat recurs la înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.";
- Art. 21 alin. (2): "Ordinele şi deciziile Consiliului Concurenţei, prin care se dispun mãsuri şi se aplicã sancţiuni, se semneazã de cãtre preşedinte, iar reglementãrile adoptate de Consiliul Concurenţei sunt puse în aplicare, suspendate ori abrogate prin ordin al preşedintelui.";
- Art. 26 lit. b) şi c): "Consiliul Concurenţei are urmãtoarele atribuţii:[...]
b) ia deciziile prevãzute de prezenta lege pentru cazurile de încãlcare a dispoziţiilor art. 5, 6, 9, 12 şi 15, constatate în urma investigaţiilor efectuate de cãtre inspectorii de concurenţã, în baza prevederilor legii şi abilitãrii cu puteri de inspecţie prin ordin al preşedintelui; o copie a acestui ordin va fi înmânatã de inspectorii de concurenţã abilitaţi agentului economic sau asociaţiei de agenţi economici supuşi investigaţiei;
c) certificã, la cererea agenţilor economici sau a asociaţiilor de agenţi economici şi, atunci când considerã necesar, în urma declanşãrii unei investigaţii, pe baza dovezilor prezentate, cã nu existã temei pentru intervenţia sa în baza art. 5 alin. (1) sau a art. 6;";
- Art. 33: "(1) Descoperirea şi investigarea încãlcãrilor prevederilor prezentei legi incumbã Consiliului Concurenţei care acţioneazã prin inspectorii de concurenţã.
(2) În cazul infracţiunii prevãzute la art. 60 alin. (1) din prezenta lege, personalul desemnat în condiţiile alin. (1) va putea efectua numai actele stabilite prin art. 214 din Codul de procedurã penalã.";
- Art. 34: "Consiliul Concurenţei dispune efectuarea de investigaţii, potrivit atribuţiilor sale, în condiţiile art. 40:
a) din oficiu;
b) la plângerea unei persoane fizice sau juridice afectate în mod real şi direct prin încãlcarea prevederilor art. 5 alin. (1), art. 6, 12 şi 15;
c) la cererea agenţilor economici sau a asociaţiilor de agenţi economici interesaţi, conform prevederilor art. 5 alin. (2) sau ale art. 13 alin. (2);
d) la cererea oricãreia dintre autoritãţile, instituţiile, organizaţiile sau a oricãruia dintre organele menţionate la art. 29 lit. a)-f).";
- Art. 40 alin. (1): "La primirea unei cereri sau plângeri denunţând, respectiv acuzând o practicã anticoncurenţialã, Consiliul Concurenţei examineazã dacã aceasta prezintã suficient temei de fapt şi de drept pentru a justifica dispunerea pornirii unei investigaţii.";
- Art. 43 alin. (1): "Cu excepţia situaţiei prevãzute la art. 42, orice procedurã de investigaţie necesitã audierea agenţilor economici participanţi la înţelegerea, decizia luatã de asociaţii de agenţi economici, practica concertatã, abuzul de poziţie dominantã sau la concentrarea economicã, obiect al investigaţiei. Audierea este dispusã de preşedintele Consiliului Concurenţei.";
- Art. 44: "(1) Cu minimum 30 de zile înainte de data fixatã pentru audiere, o copie a raportului va fi transmisã, spre luare la cunoştinţã, persoanelor a cãror audiere a fost dispusã conform art. 43 alin. (1). Persoanelor a cãror audiere a fost admisã conform art. 43 alin. (2) li se va trimite copia raportului numai la cerere şi dacã preşedintele Consiliului Concurenţei apreciazã cã este util în interesul investigaţiei.
(2) Preşedintele Consiliului Concurenţei poate permite pãrţilor în cauzã consultarea dosarului la secretariatul Consiliului Concurenţei şi obţinerea, contra cost, de copii şi extrase ale actelor procedurii de investigaţie.
(3) Documentele, datele şi informaţiile din dosarul cauzei, care prezintã caracter de secret de stat ori sunt confidenţiale, nu sunt accesibile pentru consultare ori obţinere de copii sau extrase decât prin decizie a preşedintelui Consiliului Concurenţei.
(4) În cazul unei proceduri de investigaţie, având ca obiect o concentrare economicã, dispoziţiile prezentului articol referitoare la consultarea dosarului sunt aplicabile asociaţilor şi directorilor executivi ai entitãţilor participante la concentrare, în mãsura în care ei justificã în cauzã un interes legitim.";
- Art. 45 lit. a) teza finalã: "Dupã audierile dispuse şi, dacã este cazul, admise şi dupã examinarea observaţiilor pãrţilor asupra raportului de investigaţie, Consiliul Concurenţei poate decide dupã cum urmeazã:
a) în cazul unei investigaţii, dispusã din oficiu sau la sesizare, privind încãlcarea prevederilor art. 5 alin. (1) sau ale art. 6, dupã caz, sã ordone încetarea practicilor anticoncurenţiale constatate, sã formuleze recomandãri, sã impunã pãrţilor condiţii speciale şi alte obligaţii, sã aplice agenţilor economici amenzi în condiţiile prevãzute la cap. VI."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4), referitoare la principiul separaţiei puterilor în cadrul democraţiei constituţionale, art. 21 alin. (3), privind dreptul la un proces echitabil, art. 23 alin. (11), care consacrã prezumţia de nevinovãţie, art. 124, referitor la înfãptuirea justiţiei, art. 126 alin. (1), (2) şi (5), privind instanţele judecãtoreşti, precum şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã nici una dintre reglementãrile criticate nu îndreptãţesc susţinerea autorului excepţiei în sensul cã, potrivit acestora, Consiliul Concurenţei ar avea atât atribuţii administrative, cât şi jurisdicţionale.
Consiliul Concurenţei a fost înfiinţat ca autoritate administrativã autonomã în domeniul concurenţei. Mãsurile dispuse de Consiliu şi sancţiunile aplicate de acesta pe baza dispoziţiilor legale atacate sunt de naturã administrativã şi nu jurisdicţionalã.
Procedura prin care Consiliul Concurenţei îşi îndeplineşte atribuţiile stabilite de lege, în principal de a constata şi sancţiona practicile anticoncurenţiale, prezintã anumite similitudini cu procedurile jurisdicţionale, fãrã a se identifica însã cu acestea. Astfel, împrejurarea cã faptele semnalate Consiliului sunt supuse investigaţiei pentru stabilirea adevãrului, iar raportul de investigaţie este examinat în plen, nu impune caracterizarea activitãţii Consiliului ca o activitate jurisdicţionalã, cãci prin aceasta Consiliul nu soluţioneazã un litigiu privind existenţa, întinderea sau exercitarea drepturilor subiective ale unei persoane - atribuţii de esenţa activitãţii jurisdicţionale - şi nici nu adoptã mãsuri de tragere la rãspundere juridicã de competenţa instanţelor judiciare, ci efectueazã operaţii tehnico-juridice de cercetare, deliberare şi decizie, specifice iniţierii şi adoptãrii oricãrui act administrativ.
Curtea constatã cã nu se poate reţine nici critica privind încãlcarea dreptului la un proces echitabil sau a prezumţiei de nevinovãţie, atâta timp cât deciziile adoptate de Plenul Consiliului Concurenţei pot fi atacate în faţa unei instanţe judecãtoreşti, în procedura de contencios administrativ, la Curtea de Apel Bucureşti. Împotriva sentinţei Curţii de Apel Bucureşti, atât Consiliul Concurenţei, cât şi agenţii economici supuşi mãsurilor dispuse de instanţã pot introduce recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Referitor la invocarea principiilor constituţionale care guverneazã activitatea judecãtorilor, şi anume imparţialitatea şi independenţa, acestea nu sunt incidente în privinţa activitãţii Plenului Consiliului Concurenţei, acesta fiind, aşa cum am arãtat, un organ deliberativ din sfera autoritãţii executive.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d), precum şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (1), art. 20, art. 21 alin. (2), art. 26 lit. b) şi c), art. 33, art. 34, art. 40 alin. (1), art. 43 alin. (1), art. 44 şi ale <>art. 45 lit. a) teza finalã din Legea concurenţei nr. 21/1996 , excepţie ridicatã de S.C. "Accor Services" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 4.425/2004 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 10 ianuarie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
