Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 497 din 20 aprilie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 238 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 380 din 8 iunie 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 238 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Termo Service" - S.A. din Iaşi în Dosarul nr. 19752./245/2008 al Tribunalului Iaşi - Secţia civilã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantul Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 9 noiembrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 19752./245/2008, Tribunalul Iaşi - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 238 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Termo Service" - S.A. din Iaşi în cadrul soluţionãrii unei cauze civile având ca obiect asigurare dovezi.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece reglementeazã în mod diferit şi discriminatoriu condiţiile de declarare a recursului, în funcţie de citarea sau necitarea pãrţilor, pãrţile care au fost citate având o situaţie dezavantajoasã, întrucât nu cunosc considerentele încheierii pe care au dreptul şi doresc sã o atace cu recurs.
Tribunalul Iaşi - Secţia civilã şi-a exprimat opinia în sensul cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 238 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, având urmãtorul conţinut: "Încheierea instanţei este executorie şi poate fi atacatã cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare, dacã s-a dat cu citarea pãrţilor, şi de la comunicare, dacã s-a dat fãrã citarea lor."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prevederile de lege criticate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind principiul egalitãţii în faţa legii, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 24 privind dreptul la apãrare, ale art. 29 alin. (1) privind libertatea gândirii, a opiniilor şi a credinţelor religioase, ale art. 52 alin. (1) privind dreptul de petiţionare şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
Potrivit dispoziţiilor procedurale criticate, dacã asigurarea dovezii s-a cerut pe cale principalã, încheierea instanţei de respingere a cererii poate fi atacatã cu recurs, în termen de 5 zile de la pronunţare, dacã s-a dat cu citarea pãrţilor, şi de la comunicare, dacã s-a dat fãrã citarea lor.
Curtea reţine cã, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, procedura de judecatã, deci inclusiv stabilirea unor termene procedurale şi a momentului de la care încep sã curgã acestea, este de competenţa exclusivã a legiuitorului, evident cu respectarea celorlalte principii sau prevederi din Legea fundamentalã.
În acest sens, Curtea constatã cã este neîntemeiatã critica de neconstituţionalitate privind încãlcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, referitoare la principul egalitãţii în faţa legii, deoarece, sub aspectul momentului de la care începe sã curgã termenul de exercitare a recursului, pãrţile care au fost citate nu sunt în aceeaşi situaţie juridicã cu pãrţile care nu au fost citate, şi, prin urmare, nu li se poate aplica acelaşi tratament juridic. Pe de altã parte, este fireascã şi justificatã reglementarea criticatã, deoarece pãrţile care nu au fost citate nu pot avea cunoştinţã de încheierea instanţei de judecatã decât în momentul comunicãrii acesteia, spre deosebire de pãrţile care au fost citate şi care pot lua cunoştinţã de încheiere în momentul pronunţãrii ei.
Împrejurarea cã termenul de declarare a recursului împotriva încheierii de asigurare a dovezilor pe cale principalã este de 5 zile şi curge diferit, de la data pronunţãrii sau de la data comunicãrii, nu echivaleazã cu împiedicarea accesului liber la justiţie ori cu încãlcarea dreptului la apãrare, prevãzute de art. 21 şi 24 din Legea fundamentalã, deoarece dispoziţiile de lege criticate reglementeazã tocmai posibilitatea pãrţilor de a declara recurs împotriva încheierii de asigurare a dovezilor, pe cale principalã.
În final, Curtea observã, pe de-o parte, cã dispoziţiile constituţionale ale art. 29 alin. (1) privind libertatea gândirii, a opiniilor şi a credinţelor religioase şi ale art. 52 alin. (1) privind dreptul de petiţionare nu au relevanţã în cauza de faţã, iar, pe de altã parte, cã nici prevederile art. 53 din Legea fundamentalã nu sunt încãlcate prin dispoziţiile de lege criticate, deoarece nu s-a reţinut restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertãţi fundamentale şi, prin urmare, nu ne aflãm în ipoteza prevãzutã de norma constituţionalã pretins a fi încãlcatã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 238 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Termo Service" - S.A. din Iaşi în Dosarul nr. 19752./245/2008 al Tribunalului Iaşi - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 aprilie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
__________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
