Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 496 din 6 mai 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 17 alin. (7) si ale art. 70 alin. (2) din Legea nr. 122/2006 privind azilul in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 408 din 30 mai 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 17 alin. (7) şi ale <>art. 70 alin. (2) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicatã de Hassan El Derzi în Dosarul nr. 1.438/44/2007 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent învedereazã Curţii cã partea Oficiul Român pentru Imigrãri a transmis la dosarul cauzei punctul sãu de vedere prin care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 11 decembrie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 1.438/44/2007, Curtea de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (7) şi ale <>art. 70 alin. (2) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România.
Excepţia a fost ridicatã de Hassan El Derzi într-o acţiune de contencios administrativ prin care s-a solicitat anularea şi suspendarea executãrii unui act administrativ (comunicare) emis de Oficiul Român pentru Imigrãri.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile art. 17 alin. (7) şi ale <>art. 70 alin. (2) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, care prevãd, ca moment final al procedurii de azil, termenul de 7 zile de la data pronunţãrii hotãrârii irevocabile de respingere a cererii de azil, contravin, în principal, accesului liber la justiţie şi dreptului la apãrare. Aceasta deoarece, potrivit art. 317 şi art. 322 din Codul de procedurã civilã, împotriva hotãrârilor se pot formula cãile extraordinare de atac, respectiv contestaţia în anulare şi revizuirea, or, hotãrârea judecãtoreascã pronunţatã în recurs, la care se face referire în textele de lege criticate, are caracter irevocabil. <>Legea nr. 122/2006 are ca scop protejarea strãinilor aflaţi în situaţii dificile, astfel cã o asemenea restrângere nu se justificã sub aspectul condiţiilor prevãzute de art. 53 din Constituţie. Apreciazã cã se impune, în consecinţã, modificarea textelor legale criticate, în sensul cã procedura de azil se finalizeazã în termenul de 7 zile de la data pronunţãrii unei hotãrâri de respingere, rãmasã definitivã şi irevocabilã în condiţiile legii, fãrã precizarea cã aceastã hotãrâre sã fie datã în recurs.
Curtea de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal opineazã cã textele de lege examinate nu contravin prevederilor art. 18, 20, 21, 24, 48 şi 53 din Constituţie.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului, prin punctul de vedere transmis Curţii, apreciazã cã prevederile art. 17 alin. (7) şi ale <>art. 70 alin. (2) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România nu încalcã dispoziţiile art. 21, 24, ale art.18 alin. (2) şi ale art. 53 din Constituţie. Cât priveşte celelalte norme fundamentale invocate, considerã cã nu sunt incidente în cauzã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 17 alin. (7) şi ale <>art. 70 alin. (2) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, modificatã şi completatã prin pct. 2 al articolului unic din <>Legea nr. 347/2007 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 55/2007 privind înfiinţarea Oficiului Român pentru Imigrãri prin reorganizarea Autoritãţii pentru strãini şi a Oficiului Naţional pentru Refugiaţi, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 851 din 12 decembrie 2007. Textele de lege criticate au urmãtoarea redactare:
Art. 17 alin. (7): "Procedura de azil prevãzutã la alin. (1) se finalizeazã, cu excepţia cererilor soluţionate în procedurã acceleratã sau în procedura la frontierã când procedura de azil se finalizeazã de îndatã, în termen de 7 zile de la momentul comunicãrii deciziei de închidere a dosarului, de la data comunicãrii hotãrârii Oficiului Naţional pentru Refugiaţi prin care s-a acordat statut de refugiat, de la data expirãrii termenului legal de depunere a plângerii sau, dupã caz, a recursului ori de la data pronunţãrii hotãrârii instanţei de recurs."
Art. 17 alin. (1), la care se face trimitere, prevede drepturile strãinului care solicitã acordarea unei forme de protecţie, exercitate pe durata procedurii de azil.
Art. 70, intitulat "Decizia de returnare", prevede, la alin. (2), urmãtoarele: "(2) În sensul alin. (1), procedura de azil se finalizeazã în termen de 7 zile de la momentul comunicãrii deciziei de închidere a dosarului, de la data expirãrii termenului legal de depunere a plângerii sau, dupã caz, a recursului ori de la data pronunţãrii hotãrârii de respingere de cãtre instanţa de recurs."
Alin. (1) al art. 70 statueazã: "(1) Atunci când în urma finalizãrii procedurii de azil strãinul nu a obţinut o formã de protecţie, Oficiul Român pentru Imigrãri, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (3), respectiv ale art. 51 alin. (6), emite şi pune în aplicare decizia de returnare."
Autorul excepţiei considerã cã textele de lege criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 18 alin. (2) privind acordarea şi retragerea dreptului de azil, în condiţiile legii, cu respectarea tratatelor şi a convenţiilor internaţionale la care România este parte, ale art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 24 Dreptul la apãrare, art. 48 - Familia şi ale art. 53 Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã aceasta urmeazã sã fie respinsã ca neîntemeiatã, pentru urmãtoarele considerente:
În esenţã, autorul excepţiei criticã dispoziţiile art. 17 alin. (7) şi ale <>art. 70 alin. (2) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România din perspectiva îngrãdirii accesului liber la justiţie şi al dreptului la apãrare, întrucât aceste texte de lege stabilesc finalizarea procedurii de azil într-un termen de 7 zile de la momentul "pronunţãrii" de cãtre instanţa de recurs a deciziei de respingere a cererii de azil, fãrã a permite exercitarea cãilor extraordinare de atac prevãzute de Codul de procedurã civilã - contestaţia în anulare sau revizuirea.
Faţã de aceste critici, instanţa de contencios constituţional constatã cã, atât Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, cât şi Curtea Constituţionalã au statuat în repetate rânduri, pe cale jurisprudenţialã, cã accesul liber la justiţie nu este un drept absolut şi, în consecinţã, nu impune obligaţia statului de a asigura parcurgerea tuturor gradelor de jurisdicţie existente în planul legislaţiei interne. Imperativele art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale constau în crearea mijloacelor legale care sã garanteze oricãrei persoane exercitarea în mod efectiv şi real a dreptului la un tribunal, în sensul cã orice "contestaţie" sã fie adusã în faţa unei instanţe independente şi imparţiale. Accesul la justiţie este compatibil cu unele limitãri implicite, astfel cã statul dispune de o anumitã marjã de apreciere în reglementarea modalitãţilor care sã asigure exercitarea acestui drept, fiind necesar ca limitele stabilite sã respecte exigenţele art. 6 paragraful 1 din Convenţie, adicã sã urmãreascã un scop legitim şi sã existe un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul urmãrit.
Având în vedere cele arãtate, Curtea observã cã <>Legea nr. 122/2006 este o lege specialã, care reglementeazã procedura de azil sub forma acordãrii unei forme de protecţie strãinilor sau apatrizilor. Potrivit principiului specialia generalibus derogant, rezultã cã aceastã procedurã specificã, nefiind compatibilã cu cea de drept comun, nu acceptã aplicarea normelor din Codul de procedurã civilã, astfel cum pretinde autorul excepţiei, decât în cazurile expres menţionate.
Prevederile <>Legii nr. 122/2006 conţin garanţii referitoare la asigurarea accesului liber la justiţie şi la exercitarea dreptului la apãrare, toate aceste reglementãri fiind circumscrise exigenţelor impuse de obiectul specific actului normativ criticat - acordarea azilului în România - respectiv: termene procedurale scurte, procedura acceleratã sau ordinarã, existenţa plângerii şi a recursului, ca şi cãi de atac legale împotriva hotãrârii Oficiului Român pentru Imigrãri.
Prin urmare, nu se poate reţine încãlcarea normelor constituţionale referitoare la prioritatea tratatelor internaţionale privind drepturile omului, la accesul liber la justiţie, dreptul la apãrare sau restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi. Cât priveşte invocarea art. 48 din Constituţie privind familia, se constatã cã aceste prevederi nu sunt incidente în cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 17 alin. (7) şi ale <>art. 70 alin. (2) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicatã de Hassan El Derzi în Dosarul nr. 1.438/44/2007 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ si fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 6 mai 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
