Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 494 din 8 iunie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 536 din 21 iunie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Mihaela Cirstea - procuror
Claudia Margareta Nita - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicatã de Adela Samoila şi Janica Samoila în Dosarul nr. 730/2006 al Curţii de Apel Suceava - Secţia civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate, indicând în acest sens jurisprudenta constanta în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 16 martie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 730/2006, Curtea de Apel Suceava - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. Excepţia a fost ridicatã de Adela Samoila şi Janica Samoila într-o cauza având ca obiect soluţionarea recursului impotriva unei încheieri a Tribunalului Botosani - Secţia civilã, prin care a fost respinsã ca inadmisibila cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 şi art. 28 alin. 2 şi 3 din Codul de procedura civilã.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca prevederile <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 contravin art. 21, 24 şi 53 din Constituţie. Textul de lege criticat limiteazã posibilitatea atacarii încheierii numai cu recurs, afectand dreptul de acces liber la justiţie şi la exercitarea cãilor de atac, precum şi dreptul la apãrare, fãrã ca restrangerea sa fie justificatã prin prisma unuia dintre cazurile prevãzute de art. 53 din Constituţie, referitor la restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi. De asemenea, termenul prohibitiv de 48 de ore în care se poate declara recursul obliga partea interesatã sa redacteze motivarea sub presiunea timpului foarte scurt, fiind expusã, astfel, riscului anulãrii caii de atac promovate pentru nemotivare. În asemenea condiţii, singura cale de atac reglementatã impotriva încheierii instanţei judecãtoreşti se transforma "într-un demers pur formal". Totodatã, textul de lege criticat este neconstitutional, deoarece "nu reglementeazã ipoteza în care instanta omite sa se pronunţe asupra exceptiei de neconstituţionalitate".
Curtea de Apel Suceava - Secţia civilã apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Referitor la pretinsa neconstituţionalitate a textului de lege criticat din prisma lipsei reglementãrii ipotezei în care instanta de judecata omite sa se pronunţe asupra exceptiei invocate în fata sa, se arata ca acest aspect excedeaza cauzei de fata, întrucât instanta în fata cãreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a respins-o ca inadmisibila.
Cu privire la natura prohibitiva a termenului de 48 de ore înãuntrul cãruia se poate declara recurs impotriva încheierii instanţei, precum şi fata de susţinerea referitoare la limitarea caii de atac doar la recurs, se apreciazã ca aceste aspecte ţin de competenta de reglementare a legiuitorului, în temeiul art. 126 alin. (2) şi al art. 129 din Constituţie, şi nu sunt de natura a afecta drepturile şi garanţiile procesuale, ci, dimpotriva, dau expresie dreptului la apãrare, dreptului la un proces echitabil şi la soluţionarea acestuia într-un termen rezonabil. Cum arata şi Curtea Europeanã a Drepturilor Omului în jurisprudenta sa constanta în materie, dreptul de acces la tribunale nu este absolut, iar Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale permite, tocmai prin lipsa unei definiţii în sens restrâns a acestei notiuni, limitarea implicit admisã a dreptului chiar în afarã limitelor care circumscriu conţinutul oricãrui drept. Totodatã, principiul liberului acces la justiţie nu înseamnã accesul la toate gradele de jurisdicţie, iar legiuitorul, în considerarea unor situaţii deosebite, poate adopta reguli speciale de procedura.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate este, potrivit <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , inadmisibila, arãtând, în acest sens, ca soluţionarea cauzei în fond nu depinde de dispoziţiile de lege criticate.
Avocatul Poporului apreciazã ca dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. Acestea instituie norme de procedura pe care instanta sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate este obligatã sa le aplice, în sensul de a o respinge ca inadmisibila, dacã respectiva excepţie nu îndeplineşte cerinţele legii. Aceasta procedura nu face însã posibila respingerea sau admiterea exceptiei de neconstituţionalitate de cãtre instanta de judecata, ci doar pronunţarea, în situaţiile date, asupra oportunitãţii sesizãrii Curţii Constituţionale, unica autoritate de jurisdicţie constituţionalã. Ca atare, critica de neconstituţionalitate fata de art. 21 din Legea fundamentalã nu poate fi reţinutã. Totodatã, accesul liber la justiţie nu înseamnã accesul la toate structurile judecãtoreşti şi la toate gradele de jurisdicţie, iar acest drept poate fi supus unor conditionari de fond şi de forma.
Având în vedere ca textul de lege indicat nu conţine reglementãri care sa punã în discuţie restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, nici critica de neconstituţionalitate fata de art. 53 din Constituţie nu poate fi reţinutã.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, cu urmãtorul cuprins: "Dacã excepţia este inadmisibila, fiind contrarã prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanta respinge printr-o încheiere motivatã cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacatã numai cu recurs la instanta imediat superioarã, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judeca în termen de 3 zile."
Autorii exceptiei considera ca dispoziţiile de lege menţionate incalca prevederile art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 consacrat dreptului la apãrare şi ale art. 53 din Constituţie referitor la restrangerea prin lege a exerciţiului unor drepturi şi al unor libertãţi.
Examinând textul legal criticat, raportat la prevederile din Legea fundamentalã invocate, Curtea Constituţionalã constata urmãtoarele:
În esenta, autorii exceptiei considera ca prevederile <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 contravin art. 21, 24 şi 53 din Constituţie, deoarece termenul "prohibitiv" de 48 de ore, instituit pentru declararea recursului impotriva încheierii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate, limiteazã posibilitatea partii interesate de a prezenta o motivare bine intemeiata, aceasta restrangere având grave consecinţe asupra exercitãrii dreptului de acces liber la instanta şi a dreptului la apãrare, cu atât mai mult cu cat recursul este singura cale de atac reglementatã în materia contestarii încheierii instanţei de judecata. În plus, solicita Curţii Constituţionale a "elucida" compatibilitatea textului de lege criticat cu normele Constituţiei, având în vedere ca acesta nu reglementeazã ipoteza în care instanta omite sa se pronunţe asupra exceptiei de neconstituţionalitate, situaţie pretins a fi intalnita în cazul de fata.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate invocatã, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile constituţionale pretins a fi incalcate, Curtea constata ca <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 a mai fost în repetate randuri obiect al controlului de constitutionalitate, Curtea constatând ca textul de lege nu incalca principiul liberului acces la justiţie. Cu acele prilejuri, s-a reţinut, în esenta, ca principiul liberului acces la justiţie nu echivaleaza cu accesul la toate structurile judecãtoreşti şi la toate gradele de jurisdicţie, legiuitorul având competenta, în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituţie, sa instituie reguli de procedura deosebite, în considerarea unor situaţii speciale.
Având în vedere cele deja statuate de Curte în jurisprudenta sa constanta în materie, se observa ca nici susţinerile privind încãlcarea art. 24 şi 53 din Constituţie nu sunt întemeiate. Natura imperativa a termenului de 48 de ore în cadrul cãruia partea interesatã poate declara recurs impotriva încheierii prin care instanta de judecata a respins ca inadmisibila cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate are menirea de a da expresie principiului celeritatii şi al soluţionãrii cauzelor într-un termen rezonabil, în considerarea faptului ca excepţia de neconstituţionalitate reprezintã un incident procedural în cadrul unui litigiu. Din aceleaşi ratiuni, legiuitorul a instituit şi regulile speciale de procedura referitoare atât la exercitarea recursului ca singura cale de atac impotriva încheierii instanţei de judecata, cat şi la soluţionarea recursului în termen de 3 zile, fãrã ca prin aceasta sa se poatã susţine încãlcarea dreptului de acces la instanta, la folosirea cãilor de atac sau a dreptului la apãrare. Soluţia instanţei de respingere a recursului pentru nemotivare în termenul legal nu poate fi conceputã drept consecinta a neconstitutionalitatii prevederilor <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , pregãtirea în condiţiile legii a cãilor de atac promovate fiind obligaţia partii interesate, care trebuie sa-şi manifeste diligenta în acest sens.
Referitor la solicitarea autorilor exceptiei ca, prin decizia pronunţatã în prezentul dosar, Curtea Constituţionalã sa elucideze compatibilitatea textului de lege criticat cu normele Constituţiei, întrucât acesta nu reglementeazã ipoteza în care instanta omite sa se pronunţe asupra exceptiei de neconstituţionalitate, Curtea observa ca aceasta cerere nu poate fi primitã. Potrivit competentei sale, instanta de contencios constituţional se pronunţa numai asupra textelor legale în vigoare, şi nu asupra unor pretinse omisiuni ale legii sau asupra unor interpretãri cazuistice oferite de pãrţi. Mai mult, din actele aflate la dosar rezulta ca instanta de judecata care a respins ca inadmisibila cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea unei excepţii şi-a motivat soluţia în cuprinsul încheierii ulterior atacate de autorii prezentei excepţii.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicatã de Adela Samoila şi Janica Samoila în Dosarul nr. 730/2006 al Curţii de Apel Suceava - Secţia civilã.
Definitiva şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 8 iunie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia Margareta Nita
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
