Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 494 din 29 septembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si ale art. 2 din Legea minelor nr. 85/2003 , precum si a "interpretarii" date prevederilor art. 3 alin. (1) si ale art. 20 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 1.018 din 16 noiembrie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Cristina Cãtãlina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "art. 1 şi ale <>art. 2 din Legea minelor nr. 61/1998 , respectiv ale art. 1 şi ale <>art. 2 din Legea minelor nr. 85/2003 , precum şi a interpretãrii date prevederilor art. 3 alin. (1) şi ale <>art. 20 din Legea nr. 213/1998 ", excepţie ridicatã de Consiliul Local al Comunei Plãieşii de Jos în Dosarul nr. 3.675/2004 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se prezintã autorul excepţiei, prin avocat, precum şi Societatea Comercialã "Perla Harghitei" - S.A. Sâncrãieni, prin avocat, lipsã fiind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul autorului excepţiei aratã cã textul de lege criticat care dispune includerea apelor minerale naturale numai în domeniul public al statului este neconstituţionalã, întrucât proprietatea publicã nu aparţine în exclusivitate statului, ci şi unitãţilor administrativ-teritoriale. În consecinţã, se solicitã admiterea excepţiei.
Reprezentantul Societãţii Comerciale "Perla Harghitei" - S.A. Sâncrãieni considerã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã, întrucât legiuitorul este îndreptãţit ca, în virtutea prevederilor constituţionale ale art. 136 alin. (3), sã includã apele minerale naturale în proprietatea publicã a statului.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi ale <>art. 2 din Legea minelor nr. 85/2003 , arãtând cã acestea reprezintã o expresie a art. 136 alin. (3) din Constituţie. În ceea ce priveşte sesizarea Curţii cu neconstituţionalitatea interpretãrii date prevederilor art. 3 alin. (1) şi ale <>art. 20 din Legea nr. 213/1998 de cãtre o instanţã judecãtoreascã, se apreciazã cã excepţia este inadmisibilã, Curtea nefiind competentã sã analizeze aspecte referitoare la interpretarea şi aplicarea legii de cãtre instanţele judecãtoreşti.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 25 mai 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 3.675/2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu "excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi ale <>art. 2 din Legea minelor nr. 61/1998 , ale art. 1 şi ale <>art. 2 din Legea minelor nr. 85/2003 , precum şi a interpretãrii date prevederilor art. 3 alin. (1) şi ale <>art. 20 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publicã şi regimul juridic al acesteia", excepţie ridicatã de Consiliul Local al Comunei Plãieşii de Jos într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unui recurs împotriva sentinţei prin care a fost respinsã acţiunea autorului excepţiei în anularea unui act administrativ.
În motivarea excepţiei, autorul acesteia susţine cã prevederile art. 1 şi ale <>art. 2 din Legea minelor nr. 61/1998 , ale art. 1 şi ale <>art. 2 din Legea minelor nr. 85/2003 contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 136 alin. (1)-(3), întrucât prevãd cã "apele minerale naturale (gazoase şi plate) şi apele minerale terapeutice fac obiectul exclusiv al proprietãţii publice şi aparţin statului român".
Autorul excepţiei susţine cã "interpretarea datã prevederilor art. 3 alin. (1) şi ale <>art. 20 din Legea nr. 213/1998 , în sensul cã în baza acestora Guvernul este în drept sã modifice oricând inventarul bunurilor din domeniul public al statului, chiar şi în detrimentul domeniului public al unitãţilor administrativ-teritoriale", este neconstituţionalã "din moment ce art. 135 alin. (2) din Constituţie (devenit art. 136 dupã republicarea Constituţiei) garanteazã şi ocroteşte prin lege proprietatea publicã aparţinând unitãţilor administrativ-teritoriale, iar art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale consfinţeşte protecţia proprietãţii". Totodatã, se apreciazã cã textul <>art. 20 din Legea nr. 213/1998 contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 120 alin. (1) şi ale art. 121 alin. (1) şi (2) privind autonomia localã, atât timp cât Guvernul "este îndreptãţit sã dispunã sau sã încuviinţeze trecerea unor bunuri din domeniul public al unei unitãţi administrativ-teritoriale în domeniul public al statului, fãrã consimţãmântul consiliului local, respectiv al consiliului judeţean".
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, având în vedere prevederile art. 136 alin. (3) din Constituţie, coroborate cu cele ale <>art. 3 alin. (4) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publicã şi regimul juridic al acesteia. De asemenea, se mai susţine cã "este în puterea organelor centrale ale statului sã stabileascã ce bunuri fac parte din domeniul public al statului, potrivit interesului public naţional, în baza art. 136 alin. (3) din Constituţie".
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi ale <>art. 2 din Legea nr. 61/1998 este inadmisibilã, în conformitate cu prevederile <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, având în vedere cã aceste dispoziţii legale au fost abrogate prin <>art. 69 din Legea minelor nr. 85/2003 .
Cu privire la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi ale <>art. 2 din Legea minelor nr. 85/2003 , Avocatul Poporului apreciazã cã aceste dispoziţii legale "nu conţin norme contrare prevederilor din Legea fundamentalã privind proprietatea, [iar] instituirea [...] unor categorii de bunuri care fac obiectul exclusiv al proprietãţii publice este în deplinã concordanţã cu art. 136 alin. (3) din Constituţie".
Se apreciazã cã dispoziţiile <>art. 20 din Legea nr. 213/1998 nu opereazã un transfer de proprietate, neaducându-se astfel nici o atingere dreptului de proprietate publicã. Totodatã, Avocatul Poporului considerã cã prevederile art. 3 alin. (1) şi ale <>art. 20 din Legea nr. 213/1998 nu contravin principiului autonomiei locale, având în vedere cã acest principiu "nu exclude obligaţia autoritãţilor administraţiei publice locale de a respecta legile cu caracter general, aplicabile pe întreg teritoriul ţãrii". În acest sens este invocatã <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 102 din 11 martie 2003 .
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile pãrţilor prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 1 ai ale <>art. 2 din Legea minelor nr. 61/1998 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 16 martie 1998, respectiv ale art. 1 şi ale <>art. 2 din Legea minelor nr. 85/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 197 din 27 martie 2003, precum şi a interpretãrii date [de cãtre Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ] prevederilor art. 3 alin. (1) şi ale <>art. 20 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publicã şi regimul juridic al acesteia, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998.
În ceea ce priveşte <>Legea nr. 61/1998 , Curtea observã cã aceasta a fost abrogatã prin <>art. 69 din Legea minelor nr. 85/2003 , însã dispoziţiile art. 1 şi ale <>art. 2 din Legea nr. 85/2003 au preluat soluţia legislativã cuprinsã de art. 1 şi <>art. 2 din Legea nr. 61/1998 . În consecinţã, Curtea urmeazã sã se pronunţe asupra constituţionalitãţii prevederilor art. 1 şi ale <>art. 2 din Legea nr. 85/2003 , care au urmãtorul cuprins:
- Art. 1: "Resursele minerale situate pe teritoriul şi în subsolul ţãrii şi al platoului continental în zona economicã a României din Marea Neagrã, delimitate conform principiilor dreptului internaţional şi reglementãrilor din convenţiile internaţionale la care România este parte, fac obiectul exclusiv al proprietãţii publice şi aparţin statului român.";
- Art. 2: "(1) Resursele minerale care fac obiectul prezentei legi sunt: cãrbunii, minereurile feroase, neferoase, de aluminiu şi roci aluminifere, de metale nobile, radioactive, de pãmânturi rare şi disperse, sãrurile haloide, substanţele utile nemetalifere, rocile utile, pietrele preţioase şi semipreţioase, turba, nãmolurile şi turbele terapeutice, rocile bituminoase, gazele necombustibile, apele geotermale, gazele care le însoţesc, apele minerale naturale (gazoase şi plate), apele minerale terapeutice, precum şi produsul rezidual minier din haldele şi iazurile de decantare.
(2) Prevederile prezentei legi se aplicã şi apelor subterane potabile şi industriale pentru activitãţile de prospecţiune, explorare, determinare şi evidenţã a rezervelor."
Art. 3 alin. (1) şi <>art. 20 din Legea nr. 213/1998 prevãd:
- Art. 3 alin. (1): "Domeniul public este alcãtuit din bunurile prevãzute la art. 135 alin. (4) din Constituţie, din cele stabilite în anexa care face parte integrantã din prezenta lege şi din orice alte bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public şi sunt dobândite de stat sau de unitãţile administrativ-teritoriale prin modurile prevãzute de lege.";
- Art. 20: "(1) Inventarul bunurilor din domeniul public al statului se întocmeşte, dupã caz, de ministere, de celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, precum şi de autoritãţile publice centrale care au în administrare asemenea bunuri.
(2) Centralizarea inventarului menţionat la alin. (1) se realizeazã de cãtre Ministerul Finanţelor şi se supune spre aprobare Guvernului."
Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 120 alin. (1), ale art. 121 alin. (1) şi (2) şi ale art. 136 alin. (1)-(3), care au urmãtorul cuprins:
- Art. 120 alin. (1): "Administraţia publicã din unitãţile administrativ-teritoriale se întemeiazã pe principiile descentralizãrii, autonomiei locale şi deconcentrãrii serviciilor publice.";
- Art. 121: "(1) Autoritãţile administraţiei publice, prin care se realizeazã autonomia localã în comune şi în oraşe, sunt consiliile locale alese şi primarii aleşi, în condiţiile legii.
(2) Consiliile locale şi primarii funcţioneazã, în condiţiile legii, ca autoritãţi administrative autonome şi rezolvã treburile publice din comune şi din oraşe.";
- Art. 136 alin. (1)-(3): "(1) Proprietatea este publicã sau privatã.
(2) Proprietatea publicã este garantatã şi ocrotitã prin lege şi aparţine statului sau unitãţilor administrativ-teritoriale.
(3) Bogãţiile de interes public ale subsolului, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil, de interes naţional, plajele, marea teritorialã, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de legea organicã, fac obiectul exclusiv al proprietãţii publice."
Totodatã, autorul excepţiei invocã în susţinerea criticilor de neconstituţionalitate şi prevederile art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la "Protecţia proprietãţii".
În esenţã, autorul excepţiei de neconstituţionalitate apreciazã cã dispoziţiile art. 1 şi ale <>art. 2 din Legea nr. 85/2003 , care prevãd faptul cã resursele minerale fac obiectul exclusiv al proprietãţii publice a statului, sunt contrare textului art. 136 alin. (1)-(3) din Constituţie. Totodatã, considerã cã interpretarea datã de Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ prevederilor art. 3 alin. (1) şi ale <>art. 20 din Legea nr. 213/1998 încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 120 alin. (1), ale art. 121 alin. (1) şi (2) şi ale art. 136 alin. (2) şi (3), precum şi pe cele ale art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, prin aceea cã Guvernul este îndreptãţit sã includã apele minerale naturale în domeniul public al statului.
Examinând susţinerile de neconstituţionalitate formulate, Curtea reţine:
I. O primã criticã priveşte dispoziţiile art. 1 şi ale <>art. 2 din Legea nr. 85/2003 , care stabilesc cã o anumitã categorie de bunuri fac obiectul exclusiv al proprietãţii publice a statului. Aceste dispoziţii nu fac decât sã transpunã, în concret, la nivelul legii, prevederile art. 136 alin. (3) din Constituţie, potrivit cãrora "Bogãţiile de interes public ale subsolului, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil, de interes naţional, plajele, marea teritorialã, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de legea organicã, fac obiectul exclusiv al proprietãţii publice".
Dispoziţia constituţionalã nu stabileşte un criteriu de departajare a bunurilor proprietate publicã a statului de cele proprietate publicã a unitãţilor administrativ-teritoriale. În aceste condiţii, criteriul este prevãzut de <>Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publicã şi regimul juridic al acesteia, care stabileşte la art. 3 alin. (2) cã "Domeniul public al statului este alcãtuit din bunurile prevãzute la art. 135 alin. (4) din Constituţie [devenit, cu unele modificãri, art. 136 alin. (3), dupã revizuirea şi republicarea Constituţiei], din cele prevãzute la pct. I din anexã, precum şi din alte bunuri de uz sau de interes public naţional, declarate ca atare prin lege".
Faptul cã legiuitorul a apreciat cã toate bunurile enumerate în textul respectiv al Constituţiei fac obiectul exclusiv al proprietãţii publice a statului nu face ca dispoziţiile legii sã fie incompatibile cu textul constituţional. De altfel, prin natura lor, precum şi prin menţionarea în text a sintagmei "interes naţional", bunurile respective, prevãzute la art. 136 alin. (3), nici nu ar putea sã aparţinã decât domeniului public al statului.
În acest sens, <>Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publicã şi regimul juridic al acesteia prevede în anexã la pct. I.1, între altele, cã din proprietatea publicã a statului fac parte "bogãţiile de orice naturã ale subsolului, în stare de zãcãmânt".
De asemenea, stabilirea unor bunuri ca aparţinând proprietãţii publice exclusive a statului, iar nu şi unitãţilor administrativ-teritoriale, nu poate fi privitã ca o încãlcare a principiului autonomiei locale, întrucât acest principiu "nu exclude obligaţia autoritãţilor administraţiei publice locale de a respecta legile cu caracter general, aplicabile pe întreg teritoriul ţãrii" (a se vedea în acest sens <>Decizia nr. 102 din 11 martie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 27 martie 2003).
Referitor la invocarea dispoziţiilor art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie în susţinerea excepţiei, Curtea reţine cã acestea nu au incidenţã în cauzã, întrucât aceste dispoziţii privesc protecţia proprietãţii private şi "nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considerã necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general [...]".
II. În ceea ce priveşte solicitarea autorului excepţiei de a declara ca fiind neconstituţionalã o anumitã interpretare datã de instanţa judecãtoreascã prevederilor art. 3 alin. (1) şi ale <>art. 20 din Legea nr. 213/1998 , Curtea constatã cã, în conformitate cu prevederile <>art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta asigurã controlul de constituţionalitate a legilor, a ordonanţelor Guvernului, a tratatelor internaţionale şi a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispoziţiile şi principiile Constituţiei. Aşadar, nu intrã sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte aplicarea şi interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanţei de judecatã care judecã fondul cauzei, precum şi, eventual, al instanţelor de control judiciar, astfel cum rezultã din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie.
În consecinţã, Curtea reţine cã, în ceea ce priveşte sesizarea sa cu controlul constituţionalitãţii unei interpretãri date de o instanţã judecãtoreascã textelor art. 3 alin. (1) şi ale <>art. 20 din Legea nr. 213/1998 , pentru motivele mai sus arãtate, este inadmisibilã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
I. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi ale <>art. 2 din Legea minelor nr. 85/2003 , excepţie ridicatã de Consiliul Local al Comunei Plãieşii de Jos în Dosarul nr. 3.675/2004 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
II. Respinge ca fiind inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a interpretãrii date de o instanţã judecãtoreascã a prevederilor art. 3 alin. (1) şi ale <>art. 20 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publicã şi regimul juridic al acesteia, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 29 septembrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cãtãlina Turcu
--------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
