Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 494 din 19 aprilie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 3 si art. 327 alin. 3 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 494 din 11 iulie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Oana Cristina Puicã - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincã.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 3 şi art. 327 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Petru-Gheorghe Puşcaş în Dosarul nr. 6.638/271/2006 al Tribunalului Bihor - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 21 iunie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 6.638/271/2006, Tribunalul Bihor - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 3 şi art. 327 alin. 3 din Codul de procedurã penalã. Excepţia a fost ridicatã de Petru-Gheorghe Puşcaş cu ocazia soluţionãrii unei cauze penale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile art. 171 alin. 3 şi art. 327 alin. 3 din Codul de procedurã penalã încalcã dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apãrare, întrucât, pe de o parte, art. 171 alin. 3 din Codul de procedurã penalã nu asigurã asistenţã juridicã obligatorie învinuitului sau inculpatului şi în faza de urmãrire penalã în cauzele în care legea prevede pentru infracţiunea sãvârşitã pedeapsa detenţiunii pe viaţã sau pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare, iar, pe de altã parte, art. 327 alin. 3 din Codul de procedurã penalã limiteazã dreptul inculpatului de a pune întrebãri martorilor care au dat declaraţii în faza de urmãrire penalã şi a cãror ascultare nu mai este posibilã.
Tribunalul Bihor - Secţia penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 171 alin. 3 şi art. 327 alin. 3 din Codul de procedurã penalã este neîntemeiatã, deoarece prevederile de lege criticate nu aduc nicio atingere dispoziţiilor din Constituţie şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale invocate de autorul excepţiei. Face trimitere, în acest sens, la deciziile Curţii Constituţionale nr. 275/2003 şi nr. 704/2007.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 171 alin. 3 şi ale art. 327 alin. 3 din Codul de procedurã penalã. Prevederile art. 171 alin. 3 din Codul de procedurã penalã au fost modificate prin Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã şi a unor legi speciale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003. Textele de lege criticate au urmãtorul cuprins:
- Art. 171 alin. 3: "În cursul judecãţii, asistenţa juridicã este obligatorie şi în cauzele în care legea prevede pentru infracţiunea sãvârşitã pedeapsa detenţiunii pe viaţã sau pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare.";
- Art. 327 alin. 3: "Dacã ascultarea vreunuia dintre martori nu mai este posibilã, instanţa dispune citirea depoziţiei date de acesta în cursul urmãririi penale şi va ţine seama de ea la judecarea cauzei."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 24 referitoare la dreptul la apãrare, precum şi a dispoziţiilor art. 6 paragrafele 1 şi 3 lit. d) privind dreptul la un proces echitabil şi dreptul acuzatului la audierea martorilor din proces din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prevederile art. 171 alin. 3 şi art. 327 alin. 3 din Codul de procedurã penalã au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Constituţie şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, invocate şi în prezenta cauzã, şi faţã de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 600 din 21 septembrie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 24 octombrie 2006, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã penalã şi a reţinut cã dreptul la apãrare nu poate fi confundat cu dreptul la asistenţã juridicã obligatorie, primul fiind garantat în toate cazurile, iar cel de-al doilea fiind creat de legiuitor, care stabileşte şi cazurile în care se considerã cã este necesar. Întrucât Legea fundamentalã garanteazã dreptul la apãrare, iar nu şi pe cel la asistenţã juridicã obligatorie, Curtea a statuat cã stabilirea cazurilor în care aceasta din urmã este obligatorie constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, nu se poate susţine cã dispoziţiile art. 171 alin. 3 din Codul de procedurã penalã sunt neconstituţionale numai pentru cã nu prevãd cã asistenţa juridicã este obligatorie şi în cursul urmãririi penale, câtã vreme exercitarea dreptului la asistenţã juridicã este garantatã.
În acelaşi sens este şi Decizia nr. 1.292 din 14 octombrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 743 din 8 noiembrie 2010.
Totodatã, prin Decizia nr. 275 din 26 iunie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 6 august 2003, Curtea a statuat cã dispoziţiile art. 327 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, referitoare la procedura de urmat în situaţia în care ascultarea martorului nu mai este posibilã, nu sunt contrare nici prevederilor constituţionale referitoare la dreptul la apãrare şi nici celor din pacte şi convenţii internaţionale referitoare la dreptul la un proces echitabil. În situaţia în care martorul nu se mai poate prezenta pentru a fi audiat în instanţã, punerea în discuţie şi valorificarea declaraţiei date de acesta în cursul urmãririi penale, cu respectarea dispoziţiilor legale, nu poate afecta dreptul la apãrare al inculpatului, deoarece acesta a avut posibilitatea sã cunoascã aceastã declaraţie în cursul urmãririi penale, iar dacã se considerã prejudiciat, poate folosi împotriva hotãrârii judecãtoreşti cãile de atac prevãzute de lege. Legea prevede, aşadar, toate garanţiile procesuale pentru realizarea dreptului la apãrare al inculpatului, iar dispoziţiile legale criticate nu numai cã nu contravin, dar contribuie la realizarea acestui drept.
În acelaşi sens este şi Decizia nr. 1.306 din 14 octombrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 743 din 8 noiembrie 2010.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţatã de Curte prin deciziile mai sus menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 3 şi art. 327 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Petru-Gheorghe Puşcaş în Dosarul nr. 6.638/271/2006 al Tribunalului Bihor - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 19 aprilie 2011.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puicã
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
