Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 494 din 11 noiembrie 2004  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor   art. 58 si 104 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara si a dispozitiilor   art. 38, 165, 284 si 287 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 494 din 11 noiembrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 58 si 104 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara si a dispozitiilor art. 38, 165, 284 si 287 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 59 din 18 ianuarie 2005

Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent

Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 58 şi 104 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã şi a dispoziţiilor <>art. 38, 165, 284 şi 287 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Cala" - S.A. din Târgu Mureş în Dosarul nr. 2.949/LM/2004 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã şi litigii de muncã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. În acest sens aratã cã dispoziţiile din <>Legea nr. 92/1992 au fost abrogate prin <>Legea nr. 304/2004 , fiind preluate în esenţã în art. 58 şi 104 din legea abrogatoare. Înainte de abrogarea lor, aceste dispoziţii au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, Curtea statuând cã ele sunt constituţionale. În ceea ce priveşte critica dispoziţiilor de lege din Codul muncii, aratã cã aceasta nu poate fi primitã. Astfel, dispoziţiile art. 38 şi cele ale art. 165 din Codul muncii reglementeazã mãsuri de protecţie a salariaţilor, menite sã asigure exerciţiul neîngrãdit al drepturilor şi al intereselor legitime ce li se cuvin în cadrul raporturilor de muncã, situaţia salariaţilor fiind, de altfel, diferitã de cea a angajatorului. De asemenea, aratã cã nu este întemeiatã nici critica dispoziţiilor art. 284 şi cele ale art. 287 din Codul muncii, aceste dispoziţii de lege reprezentând norme de procedurã care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, se stabilesc prin lege.

CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 31 mai 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 2.949/LM/2004, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã şi litigii de muncã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. 1^1, 1^2 şi 1^3 şi <>art. 69^1 alin. 5 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã şi a dispoziţiilor <>art. 38, 165, 284 şi 287 din Legea nr. 53/2003 Codul muncii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Cala" - S.A. din Târgu Mureş.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile <>art. 17 alin. 1^1, 1^2 şi 1^3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã vin în contradicţie cu cele ale art. 126 alin. (5) din Constituţie, deoarece magistraţii consultanţi nu participã la înfãptuirea justiţiei neavând vot deliberativ, deci nu au "jurisdicţia" şi "imperium", ci doar asistã la şedinţele de judecatã. Dispoziţiile <>art. 69^1 alin. 5 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã contravin prevederilor art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituţie, deoarece procedura şi condiţiile numirii magistraţilor consultanţi trebuie stabilite prin lege organicã, iar dispoziţiile art. 38, 165, 284 şi 287 din Codul muncii contravin art. 16 alin. (1) şi art. 21 alin. (3) din Constituţie, deoarece angajatorii sunt discriminaţi şi defavorizaţi în raport cu salariaţii.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã şi litigii de muncã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã dispoziţiile art. 17 alin. 1^1, 1^2 şi 1^3 sunt constituţionale, "simpla participare a magistraţilor consultanţi în completul de judecatã şi inserarea în minutã a pãrerii lor neînsemnând participarea la înfãptuirea justiţiei, tribunalul putând ţine sau nu cont de pãrerea lor". În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 38 şi 165 din Codul muncii, aratã cã acestea sunt constituţionale, deoarece reglementeazã mijloace de protecţie ale salariatului într-un raport juridic, fãrã a veni în contradicţie cu dispoziţiile constituţionale invocate.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicatã.
Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 17 alin. 1^1, 1^2 şi 1^3 din Legea nr. 92/1992 , aratã cã soluţionarea cauzelor deduse judecãţii se face de judecãtori, rolul magistraţilor consultanţi fiind pur consultativ şi constã în contribuţia acestora la stabilirea adevãrului referitor la drepturile subiective ale pãrţilor în litigiu şi la respectarea drepturilor lor procedurale în conformitate cu principiile statului de drept. În ceea ce priveşte critica potrivit cãreia dispoziţiile art. 69^1 alin. 5 încalcã art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituţie, aratã cã nici aceasta nu poate fi primitã, deoarece condiţiile, procedura de selecţie şi de propunere de cãtre Consiliul Economic şi Social a candidaţilor, pentru a fi numiţi ca magistraţi consultanţi, nu se încadreazã în situaţiile prevãzute la art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituţie, astfel încât se pot stabili prin hotãrâre a Guvernului. În continuare se aratã cã nu poate fi primitã nici critica potrivit cãreia dispoziţiile din Codul muncii vin în contradicţie cu dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi art. 21 alin. (3) din Constituţie. Astfel, dispoziţiile art. 38 şi cele ale art. 165 din Codul muncii reprezintã mijloace de protecţie a salariatului în cadrul raportului juridic de dreptul muncii, raport în care, spre deosebire de altele, una dintre pãrţi, respectiv angajatorul, are un rol dominant faţã de cealaltã parte, respectiv salariatul, fapt ce ar putea determina, în lipsa acestei reglementãri, renunţarea salariatului la unele dintre drepturile sale, dictatã de cãtre angajator. De asemenea, nu poate fi reţinutã nici critica dispoziţiilor art. 284 din Codul muncii, acestea stabilind competenţa materialã şi teritorialã în ceea ce priveşte judecarea conflictelor de muncã, prevedere care nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei. În ceea ce priveşte critica art. 287 din Codul muncii, aratã cã nici aceasta nu poate fi reţinutã, dispoziţia criticatã stabilind cã sarcina probei în conflictele de muncã revine angajatorului în calitate de creator al litigiului, fapt ce determinã obligarea acestuia sã depunã dovezile în apãrarea sa pânã la prima zi de înfãţişare.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Aratã cã dispoziţiile <>art. 17 alin. 1^1 , 1^2 şi 1^3 din Legea nr. 92/1992 nu contravin dispoziţiilor art. 126 alin. (5) teza a doua din Constituţie, deoarece numai judecãtorul este competent sã pronunţe hotãrârea, în timp ce alte persoane, fiind din afara magistraturii, nu pot avea decât un rol consultativ. În ceea ce priveşte critica potrivit cãreia dispoziţiile <>art. 69^1 alin. 5 din Legea nr. 92/1992 încalcã art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituţie, aratã cã nici aceasta nu poate fi reţinutã, deoarece condiţiile generale şi procedura de numire a magistraţilor consultanţi se stabilesc prin lege organicã, legiuitorul putând delega Guvernului reglementarea unor aspecte detaliate cum sunt modul de organizare a unor concursuri sau modul de desfãşurare a unor proceduri de selecţie sau promovare. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 38 din Codul muncii, aratã cã acestea nu încalcã principiile constituţionale invocate de autorul excepţiei, ci, dimpotrivã, reprezintã o aplicare a dispoziţiilor constituţionale referitoare la protecţia salariaţilor. Acesta este un principiu fundamental în desfãşurarea relaţiilor de muncã, având în vedere natura specialã a raportului de muncã în care pãrţile nu sunt egale. Lipsa unei asemenea prevederi ar da naştere la o serie de abuzuri din partea angajatorului, salariatul putând fi obligat sã renunţe la unele drepturi având în vedere poziţia sa, ceea ce nu poate fi admis. De asemenea, dispoziţiile art. 284 şi cele ale art. 287 din Codul muncii sunt în deplin acord cu prevederea constituţionalã potrivit cãreia competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege, astfel cã nu poate fi reţinutã nici în acest caz critica de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor din <>Legea nr. 92/1992 , aratã cã prin <>art. 133 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã aceste dispoziţii au fost abrogate, excepţia devenind inadmisibilã. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38, 165, 284 şi 287 din Codul muncii, faţã de prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, apreciazã cã aceasta nu este întemeiatã, deoarece dispoziţiile criticate se aplicã tuturor celor aflaţi în situaţia prevãzutã de ipoteza normei legale, fãrã nici o discriminare între cetãţeni. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate potrivit cãreia dispoziţiile din Codul muncii vin în contradicţie cu cele ale art. 21 alin. (3) din Constituţie, aratã cã nici aceasta nu poate fi reţinutã, deoarece, pe de o parte, textele de lege criticate nu aduc atingere dreptului la un proces echitabil şi nu opresc pãrţile de a se prevala de toate garanţiile procesuale care condiţioneazã, într-o societate democraticã, procesul echitabil, iar pe de altã parte, dispoziţiile art. 284 şi cele ale art. 287 din Codul muncii constituie norme de procedurã, care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, sunt prevãzute numai prin lege.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sãu de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate, dispoziţiile art. 17 alin. 1^1, 1^2 şi 1^3 şi cele ale <>art. 69^1 alin. 5 din Legea nr. 92/1992 privind organizarea judecãtoreascã au fost abrogate expres prin <>art. 133 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã. Dispoziţiile criticate au fost preluate în esenţã în art. 58 şi 104 din legea abrogatoare.
Astfel, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 58 şi 104 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 29 iunie 2004, precum şi dispoziţiile <>art. 38, 165, 284 şi 287 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, textele de lege criticate având urmãtorul conţinut:
- <>Art. 58 din Legea nr. 304/2004 : "(1) Completul pentru soluţionarea în primã instanţã a cauzelor privind conflictele de muncã şi asigurãri sociale se constituie din 2 judecãtori şi 2 asistenţi judiciari.
(2) Asistenţii judiciari participã la deliberãri cu vot consultativ şi semneazã hotãrârile pronunţate. Opinia acestora se consemneazã în hotãrâre, iar opinia separatã se motiveazã.
(3) În cazul în care judecãtorii care intrã în compunerea completului de judecatã nu ajung la un acord asupra hotãrârii ce urmeazã a se pronunţa, procesul se judecã din nou în complet de divergenţã, prevederile art. 57 alin. (3) şi (4) fiind aplicabile.";
- <>Art. 104 din Legea nr. 304/2004 : "Prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea Consiliului Economic şi Social şi a Ministerului Justiţiei, se stabilesc:
a) condiţiile, procedura de selecţie şi de propunere de cãtre Consiliul Economic şi Social a candidaţilor, pentru a fi numiţi ca asistenţi judiciari de cãtre ministrul justiţiei;
b) condiţiile de delegare, detaşare şi transfer al asistenţilor judiciari.";
- Art. 38 din Codul muncii: "Salariaţii nu pot renunţa la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacţie prin care se urmãreşte renunţarea la drepturile recunoscute de lege salariaţilor sau limitarea acestor drepturi este lovitã de nulitate.";
- Art. 165 din Codul muncii: "Acceptarea fãrã rezerve a unei pãrţi din drepturile salariale sau semnarea actelor de platã în astfel de situaţii nu poate avea semnificaţia unei renunţãri din partea salariatului la drepturile salariale ce i se cuvin în integralitatea lor, potrivit dispoziţiilor legale sau contractuale.";
- Art. 284 din Codul muncii: "(1) Judecarea conflictelor de muncã este de competenţa instanţelor stabilite conform Codului de procedurã civilã.
(2) Cererile referitoare la cauzele prevãzute la alin. (1) se adreseazã instanţei competente în a cãrei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, dupã caz, sediul.";
- Art. 287 din Codul muncii: "Sarcina probei în conflictele de muncã revine angajatorului, acesta fiind obligat sã depunã dovezile în apãrarea sa pânã la prima zi de înfãţişare."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 73 alin. (3) lit. l) şi art. 126 alin. (5), care au urmãtorul conţinut:
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- Art. 21 alin. (3): "Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.";
- Art. 73 alin. (3) lit. l): "(3) Prin lege organicã se reglementeazã: [...]
l) organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanţelor judecãtoreşti, a Ministerului Public şi a Curţii de Conturi;";
- Art. 126 alin. (5): "Este interzisã înfiinţarea de instanţe extraordinare. Prin lege organicã pot fi înfiinţate instanţe specializate în anumite materii, cu posibilitatea participãrii, dupã caz, a unor persoane din afara magistraturii."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, prin <>Decizia nr. 322 din 20 noiembrie 2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 30 ianuarie 2002, <>art. 17 alin. 1^1 din Legea nr. 92/1992 a fost declarat neconstituţional. Ca urmare a acestei decizii dispoziţiile de lege menţionate, care se referã la asistenţii judiciari, au fost modificate în sensul excluderii acestora de la actul de deliberare judiciarã şi al definirii participãrii lor la judecatã ca o activitate consultativã. Astfel, Curtea constatã cã dispoziţiile <>art. 58 din Legea nr. 304/2004 , care a preluat, în esenţã, prevederile <>art. 17 alin. 1^1 -1^3 din Legea nr. 92/1992 , nu contravin Constituţiei, dat fiind cã din conţinutul lor rezultã cu claritate cã soluţionarea cauzelor deduse judecãţii este hotãrâtã de judecãtori, iar magistraţii consultanţi nu au decât un rol consultativ, util judecãţii în vederea stabilirii adevãrului cu privire la drepturile subiective ale pãrţilor în litigiu. Prezenţa la judecatã a magistraţilor consultanţi, fãrã drept de vot deliberativ, constituie o problemã reglementatã prin lege, potrivit art. 125 alin. (3) din Legea fundamentalã, ceea ce exclude ca prin textele legale menţionate sã se încalce în vreun fel independenţa judecãtorilor, imparţialitatea justiţiei şi, pe un plan mai general, principiile statului de drept. În acelaşi sens, Curtea s-a mai pronunţat prin <>Decizia nr. 172 din 6 mai 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 11 iunie 2003, <>Decizia nr. 73 din 18 februarie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 198 din 27 martie 2003, şi prin <>Decizia nr. 286 din 3 iulie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 4 august 2003.
În ceea ce priveşte critica potrivit cãreia dispoziţiile <>art. 104 din Legea nr. 304/2004 , care au preluat, în esenţã, prevederile <>art. 69^1 alin. 5 din Legea nr. 92/1992 , contravin prevederilor art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituţie, deoarece procedura şi condiţiile numirii magistraţilor consultanţi trebuie stabilite prin lege organicã, Curtea constatã cã şi aceasta este neîntemeiatã, deoarece stabilirea prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea Consiliului Economic şi Social şi a Ministerului Justiţiei, a condiţiilor şi a procedurii de selecţie şi de propunere a candidaţilor, pentru a fi numiţi ca asistenţi judiciari, precum şi a condiţiilor de delegare, detaşare şi transfer al asistenţilor judiciari nu constituie o mãsurã de organizare şi funcţionare a instanţelor judecãtoreşti în sensul art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituţie, astfel încât se pot stabili prin hotãrâre a Guvernului.
De asemenea, Curtea constatã cã nu poate fi reţinutã nici critica potrivit cãreia dispoziţiile art. 38 şi cele ale art. 165 din Codul muncii sunt neconstituţionale. Astfel, Curtea reţine cã interdicţia de a renunţa, în tot sau în parte, la aceste drepturi, precum şi nulitatea actelor de acceptare tacitã a unor drepturi salariale diminuate, prevãzute de art. 38 şi 165 din Codul muncii, sunt mãsuri de protecţie a salariaţilor, menite sã asigure exerciţiul neîngrãdit al drepturilor şi al intereselor legitime ce li se cuvin în cadrul raporturilor de muncã, pentru a-i feri de consecinţele unor eventuale abuzuri ori ameninţãri din partea angajatorilor. O astfel de mãsurã de protecţie a salariaţilor nu poate fi consideratã a fi un privilegiu, contrarã prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, atât timp cât ea se justificã în considerarea situaţiei unei anume categorii sociale care reclamã o astfel de protecţie. Totodatã, nu sunt înfrânte prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil
şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
În ceea ce priveşte critica dispoziţiilor art. 284 şi cele ale art. 287 din Codul muncii, Curtea constatã cã aceasta nu este întemeiatã. Aceste dispoziţii de lege reprezintã norme de procedurã care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, se stabilesc prin lege. Reglementarea competenţei materiale şi teritoriale a instanţelor judecãtoreşti în cazul conflictelor de muncã nu reprezintã o instituire a unor privilegii sau discriminãri şi nici nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil. Salariatul şi angajatorul sunt douã pãrţi ale conflictului de muncã, situate pe poziţii opuse şi cu interese contrare, situaţia lor diferitã justificând, în anumite privinţe, şi tratamentul juridic diferenţiat. Angajatorul este cel care deţine documentele şi toate celelalte probe pertinente pentru elucidarea conflictului şi pentru stabilirea drepturilor şi obligaţiilor pãrţilor raportului juridic de muncã, fiind necesarã şi fireascã obligaţia acestuia de a prezenta aceste probe.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 58 şi 104 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã şi cele ale <>art. 38, 165, 284 şi 287 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Cala" - S.A. din Târgu Mureş în Dosarul nr. 2.949/LM/2004 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã şi litigii de muncã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 11 noiembrie 2004.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu
_____________
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016