Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 492 din 8 iunie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 274 alin. 3 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 583 din 5 iulie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Mihaela Cîrstea - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 274 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Costel Bãlţoi în Dosarul nr. 11.594/C/2005 al Tribunalului Timiş.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. În acest sens face referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 27 februarie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 11.594/C/2005, Tribunalul Timiş a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 274 alin. 3 din Codul de procedurã civilã. Excepţia a fost ridicatã de Costel Bãlţoi cu ocazia soluţionãrii recursului împotriva unei sentinţe civile pronunţate de Judecãtoria Timişoara.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã dispoziţiile de lege criticate vin în contradicţie cu prevederile art. 1 alin. (5), ale art. 16, 20, 44 şi 136 din Constituţie, deoarece se creeazã o discriminare între douã categorii de liber profesionişti, şi anume experţii, pe de-o parte, şi avocaţii, pe de altã parte.
Tribunalul Timişoara apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens aratã cã, aparent, textul de lege criticat permite instanţei sã intervinã în contractul încheiat între avocat şi clientul sãu şi sã micşoreze sau sã mãreascã onorariile avocaţilor, deoarece, în realitate, contractul de asistenţã juridicã dintre avocat şi client este respectat de instanţã, iar clientul achitã avocatului pe care şi-l alege onorariul cuvenit, astfel cum a fost stabilit în contract. Partea care cade în pretenţii însã nu poate fi obligatã sã plãteascã adversarului din proces în întregime onorariul stabilit prin contractul de asistenţã juridicã, ci numai acela stabilit de instanţa judecãtoreascã, în raport cu complexitatea cauzei judiciare deduse judecãţii şi cu prestaţia efectivã a avocatului ales, pe aceastã cale asigurându-se egalitatea în faţa legii a tuturor pãrţilor din proces.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Aratã cã dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor art. 16 din Constituţie, deoarece normele supuse controlului de constituţionalitate se aplicã în mod egal tuturor celor aflaţi în situaţia prevãzutã în ipoteza normei legale, fãrã nicio discriminare pe criterii arbitrare. De asemenea, aratã cã nu poate fi reţinutã nici critica potrivit cãreia textul de lege criticat contravine prevederilor art. 1 alin. (5), ale art. 44 şi 136 din Constituţie. În ceea ce priveşte invocarea prevederilor art. 20 din Constituţie, aratã cã acestea nu au incidenţã în cauza dedusã controlului.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 274 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, cu urmãtorul cuprins: "Judecãtorii au însã dreptul sã mãreascã sau sã micşoreze onorariile avocaţilor, potrivit cu cele prevãzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat cã sunt nepotrivit de mici sau de mari, faţã de valoarea pricinii sau munca îndeplinitã de avocat."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitoare la statul român, art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 24 referitoare la dreptul la apãrare, art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privatã şi ale art. 136 referitoare la proprietate.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, prin <>Decizia nr. 184 din 2 martie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 281 din 29 martie 2006, a statuat cã dispoziţiile art. 274 din Codul de procedurã civilã nu sunt contrare prevederilor art. 24, 44 şi 136 din Constituţie.
De asemenea, prin <>Decizia nr. 401 din 14 iulie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 848 din 20 septembrie 2005, Curtea Constituţionalã a reţinut cã prerogativa instanţei de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecatã, cuantumul onorariului avocaţial convenit, prin prisma proporţionalitãţii sale cu amplitudinea şi complexitatea activitãţii depuse, este cu atât mai necesarã cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecatã, urmeazã a fi suportat de partea potrivnicã, dacã a cãzut în pretenţii, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta sã-i fie opozabil. Or, opozabilitatea sa faţã de partea potrivnicã, care este terţ în raport cu convenţia de prestare a serviciilor avocaţiale, este consecinţa însuşirii sale de instanţã prin hotãrârea judecãtoreascã prin al cãrei efect creanţa dobândeşte caracter cert, lichid şi exigibil.
În sensul celor arãtate este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care, învestitã fiind cu soluţionarea pretenţiilor la rambursarea cheltuielilor de judecatã, în care sunt cuprinse şi onorariile avocaţiale, a statuat cã acestea urmeazã a fi recuperate numai în mãsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real fãcute în limita unui cuantum rezonabil.
Raţiunile care au stat la baza adoptãrii soluţiei anterioare îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezent, astfel încât aceasta se impune a fi menţinutã.
Faţã de invocarea dispoziţiilor art. 20 din Constituţie, Curtea observã cã autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu a indicat prevederile internaţionale considerate a fi încãlcate de dispoziţiile art. 274 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, astfel cã nu poate fi reţinutã nici aceastã criticã de neconstituţionalitate.
În ceea ce priveşte critica potrivit cãreia se creeazã o discriminare între douã categorii de liber profesionişti, şi anume experţii, pe de-o parte, şi avocaţii, pe de altã parte, Curtea constatã cã nici aceasta nu poate fi reţinutã. Astfel, instanţa de contencios constituţional constatã cã, potrivit art. 201 din Codul de procedurã civilã, când pentru lãmurirea unor împrejurãri de fapt instanţa considerã necesar sã cunoascã pãrerea unor specialişti, va numi, la cererea pãrţilor ori din oficiu, unul sau trei experţi. Potrivit <>art. 17 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2000 privind organizarea activitãţii de expertizã tehnicã judiciarã şi extrajudiciarã, organul îndreptãţit sã dispunã efectuarea expertizei tehnice judiciare numeşte expertul sau, dupã caz, specialistul, fixeazã onorariul provizoriu şi avansul pentru cheltuielile de deplasare, atunci când este cazul. Curtea observã cã în cazul experţilor organul care numeşte expertul este chiar instanţa de judecatã, care fixeazã şi onorariul provizoriu al expertului, iar în cazul muncii prestate de avocat, cei care stabilesc onorariul acestuia sunt partea şi avocatul respectiv, prin înţelegere. Astfel, Curtea reţine cã situaţiile respective sunt diferite, tratamentul diferit aplicat fiind justificat, iar faptul cã judecãtorii au dreptul sã mãreascã sau sã micşoreze onorariile avocaţilor, potrivit cu cele prevãzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat cã sunt nepotrivit de mici sau de mari, faţã de valoarea pricinii ori munca îndeplinitã de avocat, nu contravine dispoziţiilor art. 16 din Constituţie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 274 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Costel Bãlţoi în Dosarul nr. 11.594/C/2005 al Tribunalului Timiş.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 8 iunie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu
__________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
