Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Miradioana" - S.R.L. din Constanţa în Dosarul nr. 189/212/2005 al Judecãtoriei Constanţa.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în aceastã materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 7 iunie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 189/212/2005, Judecãtoria Constanţa a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 52 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Miradioana" - S.R.L. din Constanţa.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine cã dispoziţiile Codului de procedurã penalã, care prevãd modul de soluţionare a cererii de recuzare, încalcã principiile constituţionale invocate, întrucât instanţa învestitã cu judecarea cererii ascultã numai judecãtorul recuzat, iar nu şi pãrţile care au formulat cererea de recuzare.
Judecãtoria Constanţa aratã cã, în mod eronat, în notele scrise depuse la dosarul de fond, autorul excepţiei a formulat critica cu privire la dispoziţiile art. 48 din Codul de procedurã penalã, în realitate procedura de soluţionare a cererii de recuzare fiind prevãzutã de art. 52 din Codul de procedurã penalã. Exprimându-şi opinia cu privire la constituţionalitatea acestor din urmã dispoziţii, instanţa apreciazã excepţia ca fiind neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul aratã cã textul de lege criticat nu conţine prevederi de naturã a contraveni principiului egalitãţii în drepturi, întrucât nu sunt incidente în cauzã nici unul dintre criteriile de discriminare stabilite în art. 4 din Constituţie. Pe de altã parte, dispoziţiile Codului de procedurã penalã dau posibilitatea persoanei interesate sã cearã recuzarea judecãtorului asupra cãruia planeazã suspiciunea de imparţialitate, astfel încât ele constituie o garanţie a desfãşurãrii unui proces echitabil. De asemenea, nu poate fi reţinutã nici critica referitoare la încãlcarea dreptului la apãrare, pãrţile putând fi asistate de apãrãtor pe tot parcursul derulãrii procedurii de soluţionare a cererii de recuzare.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, textele de lege criticate fiind în deplinã concordanţã cu dispoziţiile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Cu privire la obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã, deşi autorul excepţiei indicã prevederile art. 48 din Codul de procedurã penalã, din analiza motivelor invocate în susţinerea criticii şi din încheierea de sesizare, obiectul acesteia îl reprezintã dispoziţiile art. 52 din Codul de procedurã penalã, care au urmãtorul conţinut: "Abţinerea sau recuzarea judecãtorului, procurorului, magistratului-asistent sau grefierului se soluţioneazã de un alt complet, în şedinţã secretã, fãrã participarea celui ce declarã cã se abţine sau care este recuzat.
Examinarea declaraţiei de abţinere sau a cererii de recuzare se face de îndatã, ascultându-se procurorul când este prezent în instanţã, iar dacã se gãseşte necesar, şi pãrţile, precum şi persoana care se abţine sau a cãrei recuzare se cere.
Când abţinerea sau recuzarea priveşte cazul prevãzut în art. 46 şi 49 alin. 1, instanţa, admiţând recuzarea, stabileşte care dintre persoanele arãtate în menţionatele texte nu va lua parte la judecarea cauzei.
În caz de admitere a abţinerii sau a recuzãrii, se va stabili în ce mãsurã actele îndeplinite ori mãsurile dispuse se menţin.
Abţinerea sau recuzarea care priveşte întreaga instanţã trebuie sã cuprindã indicarea concretã a cazului de incompatibilitate în care se aflã fiecare judecãtor şi se soluţioneazã de instanţa ierarhic superioarã. Aceasta, în cazul când gãseşte întemeiatã abţinerea sau recuzarea, desemneazã pentru judecarea cauzei o instanţã egalã în grad cu instanţa în faţa cãreia s-a produs abţinerea sau recuzarea.
În cauzele în care sunt inculpaţi arestaţi preventiv, când se recuzã întreaga instanţã, instanţa ierarhic superioarã competentã sã soluţioneze cererea de recuzare, înainte de a se pronunţa asupra recuzãrii, dispune cu privire la arestarea preventivã în condiţiile prevãzute de lege.
Încheierea prin care s-a admis sau s-a respins abţinerea, ca şi aceea prin care s-a admis recuzarea, nu sunt supuse nici unei cãi de atac.
Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacatã numai cu recurs, în termen de 48 de ore din momentul pronunţãrii, şi dosarul se înainteazã, de îndatã, instanţei de recurs. Recursul se judecã în termen de 48 de ore din momentul primirii dosarului, în camera de consiliu, cu participarea pãrţilor."
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã textul de lege criticat contravine prevederilor constituţionale cuprinse în art. 16 care consacrã egalitatea în faţa legii şi a autoritãţilor publice, art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul pãrţilor la un proces echitabil şi art. 24 referitor la dreptul la apãrare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor criticate s-a mai pronunţat, de exemplu, prin <>Decizia nr. 241 din 27 mai 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 562 din 24 iunie 2004, constatând netemeinicia criticilor formulate.
Cu acel prilej, Curtea a reţinut cã reglementarea procedurii de soluţionare a cererilor de recuzare reflectã preocuparea legiuitorului pentru asigurarea celeritãţii acestei proceduri. Astfel, potrivit art. 52 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, examinarea cererii de recuzare se face "de îndatã", iar pãrţile sunt ascultate numai "dacã se gãseşte necesar", în vederea împiedicãrii tergiversãrii soluţionãrii cererii de recuzare şi, implicit, a cauzei în care aceasta a fost formulatã. Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacatã cu recurs, în conformitate cu dispoziţiile art. 52 alin. 7 din Codul de procedurã penalã, a cãrui judecare se face "cu participarea pãrţilor". Atât termenul de declarare a recursului, cât şi cel de judecare a acestuia sunt astfel reglementate încât sã respecte cerinţa celeritãţii procedurii în ansamblu.
Ca urmare, nu pot fi reţinute criticile de neconstituţionalitate formulate de autorul excepţiei, întrucât dispoziţiile legale privitoare la procedura de soluţionare a cererii de recuzare nu aduc atingere dreptului la apãrare al pãrţilor, ci, dimpotrivã, dau expresie preocupãrii legiuitorului de a asigura soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, prin împiedicarea tergiversãrii acestora, corespunzãtor cerinţelor unui proces echitabil.
Întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile anterioare îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Miradioana" - S.R.L. din Constanţa în Dosarul nr. 189/212/2005 al Judecãtoriei Constanţa.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 31 ianuarie 2008.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
