Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 123 alin. 1 din Codul penal, excepţie ridicatã de Dorina Gabrea în Dosarul nr. 598/2005 al Tribunalului Braşov - Secţia penalã.
La apelul nominal se prezintã mandatar Magda Dumitrescu pentru autoarea excepţiei, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, se dã cuvântul reprezentantului autoarei excepţiei, care reitereazã argumentele expuse în faţa instanţei de judecatã ce a sesizat Curtea Constituţionalã, depunând la dosar concluzii scrise şi solicitând în final admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca nefondatã, întrucât apreciazã cã prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate ca fiind încãlcate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 9 septembrie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 598/2005, Tribunalul Braşov - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 123 alin. 1 din Codul penal, excepţie ridicatã de Dorina Gabrea într-o cauzã penalã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã "excluderea fãptuitorului, din cuprinsul textului art. 123 din Codul penal, încalcã prevederile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, deoarece, pe de o parte, îl avantajeazã pe fãptuitor, pentru care înlãturarea rãspunderii penale se realizeazã mai uşor, iar, pe de altã parte, se realizeazã o discriminare faţã de persoana vãtãmatã, pe a cãrei atitudine se motiveazã instituţia prescripţiei penale". De asemenea, autoarea excepţiei aratã cã sunt încãlcate şi dispoziţiile art. 21 din Constituţie, privind accesul liber la justiţie, întrucât "plângerea penalã nu se considerã un act ce poate oricând sã atragã începerea unui proces penal".
Tribunalul Braşov - Secţia penalã apreciazã cã "excepţia de neconstituţionalitate a art. 123 alin. 1 din Codul penal este neîntemeiatã, acest articol necontravenind prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) şi art. 21 din Constituţie".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autoarei excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 123 alin. 1 din Codul penal, potrivit cãrora "Cursul termenului prescripţiei prevãzute în art. 122 se întrerupe prin îndeplinirea oricãrui act care, potrivit legii, trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului în desfãşurarea procesului penal".
Autoarea excepţiei susţine cã sintagma "învinuitului sau inculpatului" din cuprinsul textului legal criticat încalcã prevederile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, deoarece îl avantajeazã pe fãptuitor prin aceea cã pentru acesta înlãturarea rãspunderii penale se realizeazã mai uşor. De asemenea, susţine şi încãlcarea dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, privind accesul liber la justiţie, prin faptul cã plângerea penalã nu se considerã un act ce poate oricând sã atragã începerea unui proces penal.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prevederile art. 123 alin. 1 din Codul penal referitoare la întreruperea cursului prescripţiei rãspunderii penale nu aduc atingere dispoziţiilor Legii fundamentale referitoare la egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, precum şi celor potrivit cãrora nimeni nu este mai presus de lege, deoarece nu instituie nici un fel de discriminãri de naturã a determina aplicarea lor în mod diferenţiat tuturor persoanelor care se aflã în aceeaşi situaţie juridicã.
În legãturã cu susţinerea cã dispoziţiile art. 123 alin. 1 din Codul penal ar încãlca prevederile art. 21 din Constituţie, deoarece înlãturã implicit accesul persoanei vãtãmate la justiţie, Curtea constatã cã aceasta nu poate fi reţinutã. Plângerea prealabilã este încunoştinţarea fãcutã de o persoanã fizicã sau juridicã, referitoare la o vãtãmare ce i s-a cauzat prin infracţiune, reprezentând unul din modurile de sesizare a organelor de urmãrire penalã. De altfel, în aceastã fazã nu se poate vorbi de calitatea de învinuit (persoanã faţã de care a început urmãrirea penalã) sau de inculpat (persoanã împotriva cãreia s-a pus în mişcare acţiunea penalã).
Plângerea penalã nu poate oricând sã atragã începerea unui proces penal, cum susţine autoarea excepţiei, întrucât nu întotdeauna, în momentul când organul de urmãrire penalã ia cunoştinţã despre sãvârşirea unei fapte penale, existã date suficiente referitoare la infracţiune care sã determine începerea urmãririi penale.
De altfel, organele de urmãrire penalã sunt obligate prin lege sã rezolve orice plângere prin care sunt sesizate cu privire la sãvârşirea unei infracţiuni. Dupã începerea urmãririi penale, persoanei vãtãmate îi sunt recunoscute o serie de drepturi procesuale, inclusiv drepturile garantate prin Constituţie.
Deosebit de aceste considerente, Curtea mai constatã cã autoarea excepţiei solicitã, în esenţã, completarea art. 123 alin. 1 din Codul penal, în sensul includerii în cuprinsul normei juridice şi a fãptuitorului, alãturi de învinuit şi inculpat. Aceasta este o problemã care excedeazã competenţei instanţei de control constituţional. Potrivit dispoziţiilor <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituţionalã nu poate modifica sau completa prevederea legalã supusã controlului, ci se poate pronunţa numai asupra înţelesului ei contrar Constituţiei.
Faţã de cele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 123 alin. 1 din Codul penal, excepţie ridicatã de Dorina Gabrea în Dosarul nr. 598/2005 al Tribunalului Braşov - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 26 ianuarie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
---------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
