Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Mihaela Cîrstea - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1175 din Codul civil, excepţie ridicatã de Margareta Ursache şi Florin Ghineţ în Dosarul nr. 1.388/RC/2005 al Tribunalului Neamţ - Secţia civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, întrucât criticile de neconstituţionalitate privesc aplicarea şi interpretarea legii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 9 februarie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 1.388/C/2006, Tribunalul Neamţ - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1175 din Codul civil.
Excepţia a fost ridicatã de Margareta Ursache şi Florin Ghineţ într-un recurs formulat împotriva unei sentinţe a Judecãtoriei Piatra Neamţ prin care a fost respinsã acţiunea autorilor pentru lipsã de calitate procesualã activã şi de interes.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţã, cã actul încheiat în temeiul art. 1175 din Codul civil şi luat în considerare de Curtea de Apel Bacãu, "fãrã a fi analizat în concret", este un înscris ce nu priveşte pãrţile din contractul de vânzare-cumpãrare a unui imobil, având totodatã un alt obiect. În opinia autorilor excepţiei, instanţa de judecatã, încãlcând dreptul de proprietate dobândit în temeiul art. 1294 din Codul civil, a aplicat în cauzã art. 1175 din acelaşi cod, text care este neconstituţional.
Tribunalul Neamţ - Secţia civilã considerã cã prevederile art. 1175 din Codul civil sunt în concordanţã cu dispoziţiile constituţionale privind garantarea dreptului de proprietate, prin supremaţia pe care o acordã voinţei reale a pãrţilor înscrise în actul secret, voinţã care are eficienţã între pãrţile contractante, în detrimentul actului public, care priveşte o altã situaţie de fapt.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã excepţia ca neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã soluţia adoptatã de legiuitor în ce priveşte efectele simulaţiei faţã de terţi are ca scop tocmai protejarea drepturilor şi intereselor legale ale terţilor, persoane strãine de simulaţie şi care nu trebuie sã suporte consecinţele unor operaţiuni pe care pãrţile le-au ascuns prin utilizarea simulaţiei.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile art. 1175 din Codul civil nu contravin dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, deoarece legiuitorul este competent sã stabileascã cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate în accepţiunea principialã conferitã de Legea fundamentalã, în aşa fel încât sã nu vinã în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale unor subiecte de drept.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl constituie prevederile art. 1175 din Codul civil, potrivit cãrora: "Actul secret, care modificã un act public, nu poate avea putere decât între pãrţile contractante şi succesorii lor universali; un asemenea act nu poate avea nici un efect în contra altor persoane."
Textele constituţionale invocate sunt cele ale art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi, referitor la garantarea dreptului de proprietate privatã, art. 142 alin. (1) referitor la structura Curţii Constituţionale şi art. 8 privind pluralismul şi partidele politice.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine urmãtoarele:
Art. 1175 din Codul civil reglementeazã efectele simulaţiei, atât în raporturile dintre pãrţile unui contract şi succesorii lor universali, faţã de care numai contractul secret îşi produce efectele, potrivit principiului prioritãţii voinţei reale a pãrţilor, consacrat de legislaţia civilã, cât şi faţã de terţi, pentru care opereazã sancţiunea specificã simulaţiei, aceea a inopozabilitãţii actului secret.
În speţã, litigiul are ca obiect constatarea nulitãţii absolute a unui înscris sub semnãturã privatã considerat ca fiind actul secret. Autorii excepţiei sunt nemulţumiţi de faptul cã instanţa de judecatã, aplicând greşit prevederile art. 1175 din Codul civil, a constatat cã un contract de vânzare-cumpãrare încheiat de aceştia în calitate de cumpãrãtori a fost simulat.
Analizând criticile de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã art. 1175 din Codul civil nu cuprinde nici o reglementare de naturã a duce la concluzia cã ar contraveni dispoziţiilor art. 44 alin. (1) din Constituţie. Curtea constatã cã, potrivit aceluiaşi text din Legea fundamentalã, conţinutul şi limitele acestui drept sunt prevãzute prin lege. Prin urmare, dreptul de proprietate, ca, de altfel, oricare alt drept, nu se poate exercita în mod abuziv, în scopul comiterii unei fapte contrare ordinii de drept. Soluţia adoptatã de legiuitor cu privire la efectele simulaţiei faţã de terţi are în vedere tocmai protejarea drepturilor şi intereselor terţilor, persoane strãine de simulaţie care nu trebuie sã suporte consecinţele unor operaţiuni juridice pe care pãrţile le-au ascuns prin utilizarea acestora.
De altfel, sub aspectul criticilor invocate de autorul excepţiei, prevederile de lege criticate ridicã doar probleme de fapt. Acestea sunt, însã, aspecte ce excedeazã competenţei Curţii Constituţionale şi ţin numai de aplicarea legii, atribut exclusiv al instanţelor de judecatã.
Şi, în fine, cu privire la susţinerile potrivit cãrora textul de lege criticat ar contraveni dispoziţiilor art. 142 alin. (1) şi art. 8 din Constituţie, Curtea constatã cã acestea nu pot fi primite, întrucât textele constituţionale invocate nu sunt incidente în cauzã.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1175 din Codul civil, excepţie ridicatã de Margareta Ursache şi Florin Ghineţ în Dosarul nr. 1.388/RC/2005 al Tribunalului Neamţ - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 8 iunie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
