Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 489 din 2 aprilie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 63^1 din Codul penal
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 289 din 4 mai 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent-şef delegat
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 63^1 din Codul penal, excepţie ridicatã de Robert Tanko în Dosarul nr. 5.134/337/2008 al Judecãtoriei Zalãu.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
La dosar, doamna avocat Mariana Ştefan din cadrul Baroului Bucureşti, în calitate de reprezentant al autorul excepţiei, cu delegaţie la dosar, a depus o cerere prin care solicitã acordarea unui nou termen de judecatã, deoarece trebuie sã se prezinte la alte instanţe din Bucureşti, fiind angajatã şi în alte cauze.
Cu privire la cererea formulatã, reprezentantul Ministerului Public lasã la aprecierea Curţii Constituţionale decizia ce urmeazã a fi luatã.
Curtea, deliberând asupra cererii formulate, în temeiul <>art. 14 din Legea nr. 47/1992 şi al art. 156 din Codul de procedurã civilã, dispune respingerea cererii de acordare a unui nou termen de judecatã.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca nefondatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 19 decembrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 5.134/337/2008, Judecãtoria Zalãu a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 63^1 din Codul penal, excepţie ridicatã de Robert Tanko în dosarul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei cereri de înlocuire a pedepsei amenzii penale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 22 referitoare la Dreptul la viaţã şi la integritate fizicã şi psihicã, ale art. 23 alin. (1) şi (12) referitoare la inviolabilitatea libertãţii persoanei şi la aplicarea pedepselor numai în condiţiile legii, ale art. 20 referitoare la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 53 referitoare la Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, precum şi ale art. 5 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitoare la Dreptul la libertate şi siguranţã, ale art. 1 din Protocolul nr. 4 adiţional la convenţie referitoare la Interzicerea privãrii de libertate pentru datorii şi ale art. 4 din Protocolul nr. 7 adiţional la aceeaşi convenţie referitoare la Dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de douã ori. Astfel, articolul criticat nu îndeplineşte cerinţele de claritate şi previzibilitate, deoarece nu sunt stabilitate criteriile în funcţie de care se analizeazã reauacredinţã. De asemenea, încarcerarea unui persoane condamnate la pedeapsa amenzii penale pe motiv cã nu executã sancţiunea nu se regãseşte între cazurile limitativ enumerate în art. 5 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care justificã lipsirea de libertate a unei persoane.
Individualizarea judiciarã a pedepselor nu se poate face ulterior soluţionãrii raportului conflictual penal cu ocazia punerii în executare a hotãrârilor penale. A accepta o astfel de posibilitate echivaleazã cu încãlcarea principiului non bis in idem.
Nu în ultimul rând, interzicerea privãrii de libertate pentru imposibilitatea de a executa o obligaţie contractualã trebuie, în opinia autorului, extinsã şi în cadrul obligaţiilor de platã ce rezultã dintr-un raport juridic de drept penal.
Judecãtoria Zalãu opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã şi are ca scop doar tergiversarea soluţionãrii cauzei.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 63^1 din Codul penal, cu denumirea marginalã Înlocuirea pedepsei amenzii, care au urmãtorul conţinut: "Dacã cel condamnat se sustrage cu rea-credinţã de la executarea amenzii, instanţa poate înlocui aceastã pedeapsã cu pedeapsa închisorii în limitele prevãzute pentru infracţiunea sãvârşitã, ţinând seama de partea din amendã care a fost achitatã."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate reglementeazã cu privire la înlocuirea pedepsei amenzii penale cu pedeapsa închisorii în limitele prevãzute pentru infracţiunea sãvârşitã şi ţinând seama de partea din amendã care a fost achitatã. Or, felurile şi întinderea pedepselor principale ce pot fi aplicate în materie penalã sunt, în virtutea art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, o creaţie a legiuitorului şi este firesc ca acesta sã determine nu numai condiţiile şi sfera de incidenţã, ci şi limitele acestora, care presupune, între altele, şi posibilitatea înlocuirii.
Autoritatea de lucru judecat în materie penalã legitimeazã aspectele referitoare la existenţa faptei, a persoanei care a sãvârşit-o şi a vinovãţiei acesteia. Aşa fiind, prin posibilitatea înlocuirii unei modalitãţi de executare nu se aduce atingere principiului non bis in idem, legiuitorul fiind liber sã întreprindã mãsurile necesare care, pe de o parte, sã justifice o individualizare a pedepsei mai eficientã şi, pe de altã parte, sã combatã sustragerea unei persoane vinovate de la tragerea la rãspunderea penalã.
În ceea ce priveşte susţinerea potrivit cãreia încarcerarea unei persoane condamnate la pedeapsa amenzii penale pe motiv cã nu executã sancţiunea ar contraveni dreptului la libertate şi siguranţã consacrat de art. 5 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care permite numai în cadrul listei exhaustive privarea de libertate licitã, Curtea constatã cã aceasta nu poate fi primitã, deoarece, dimpotrivã, potrivit art. 5 paragraful 1 lit. a) din actul internaţional invocat, este permisã privarea licitã care are ca bazã o condamnare pronunţatã de un tribunal competent. De altfel, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (Bamber împotriva Regatului Unit al Marii Britanii din 14 decembrie 1988) s-a statuat cã încarcerarea dispusã ca urmare a revocãrii eliberãrii condiţionate, care se întemeiazã pe condamnarea iniţialã, este justificatã o datã pentru totdeauna de aceastã condamnare, constituind, în consecinţã, o deţinere legalã în limitele art. 5 paragraful 1 lit. a) din Convenţie.
Aşa fiind, înlocuirea pedepsei amenzii penale dispusã printr-o hotãrâre judecãtoreascã satisface pe deplin exigenţele convenţionale invocate, existând astfel o adevãratã legãturã de cauzalitate între privarea de libertate şi condamnare.
De asemenea, pentru ca dreptul scris sã fie suficient de precis trebuie ca sã permitã individului, prin parcurgerea la nevoie, la o consultanţã de specialitate, sã prevadã, în mod rezonabil, prin raportare la circumstanţele cauzei, consecinţele nefavorabile ale unei acţiuni determinate. Altfel spus, este imperios necesar ca urmãrile unui anumit comportament social al persoanei sã rezulte cu certitudine din înseşi dispoziţiile legii naţionale. Or, sustragerea cu rea-credinţã de la executarea amenzii penale dispuse printr-o hotãrâre judecãtoreascã de condamnare nu comportã niciun fel de ambiguitãţi care sã genereze neclaritate ori imprevizibilitate.
În sfârşit, în ce ceea priveşte propunerea autorului excepţiei de a se extinde interzicerea privãrii de libertate pentru datorii şi în cadrul obligaţiilor de platã ce rezultã dintr-un raport juridic de drept penal, Curtea constatã cã aceasta nu poate fi primitã pentru simplul motiv cã interdicţia consacratã de art. 1 din Protocolul nr. 4 adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale vizeazã in terminis doar imposibilitatea executãrii unei obligaţii contractuale ca o excepţie ce limiteazã domeniul de aplicare al dispoziţiilor art. 5 paragraful 1 lit. b) teza a doua referitoare la privarea de libertate ordonatã în vederea garantãrii executãrii unei obligaţii impuse de lege, cum ar fi, de pildã, ordonarea unei detenţii pentru omiterea plãţii unei amenzi penale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 63^1 din Codul penal, excepţie ridicatã de Robert Tanko în Dosarul nr. 5.134/337/2008 al Judecãtoriei Zalãu.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 2 aprilie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef delegat,
Afrodita Laura Tutunaru
________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
