Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 489 din 11 noiembrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 51 din 14 ianuarie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, ridicatã de Teodora Sãlãgean în Dosarul nr. 9.559/2003 al Judecãtoriei Oradea.
La apelul nominal lipseşte autoarea excepţiei, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent informeazã Curtea în legãturã cu concluziile scrise, depuse la dosar de Teodora Sãlãgean, prin care solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate aşa cum a fost formulatã.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pe fond, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã textul de lege criticat nu încalcã prevederile constituţionale invocate de autoarea excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 30 aprilie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 9.559/2003, Judecãtoria Oradea a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedurã penalã. Excepţia a fost ridicatã de Teodora Sãlãgean într-o cauzã având ca obiect plângerea împotriva rezoluţiei emise în Dosarul nr. 279/P/2001 al Parchetului de pe lângã Tribunalul Bihor, prin care s-a respins cererea acesteia de restituire a unui autoturism, ridicat de organele de cercetare penalã în baza dispoziţiilor art. 96 din Codul de procedurã penalã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã textul de lege criticat încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (1) privind accesul liber la justiţie şi ale art. 49 alin. (2) [devenit art. 53 alin. (2) ca urmare a revizuirii şi republicãrii Constituţiei, cu renumerotarea textelor] privind condiţiile restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, întrucât restrânge controlul instanţelor judecãtoreşti asupra actelor şi mãsurilor procurorului. Astfel, pot fi atacate cu plângere, în temeiul art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, numai rezoluţiile şi ordonanţele de netrimitere în judecatã, legiuitorul scoţând de sub incidenţa acestui articol de lege alte acte sau mãsuri ale procurorului, precum, în speţa de faţã, rezoluţia de respingere a cererii de restituire a unui autoturism. Se mai aratã cã nu pot fi supuse controlului instanţelor judecãtoreşti mãsurile asigurãtorii dispuse de procuror cu privire la bunurile învinuitului, inculpatului sau ale altei persoane şi nici actul procurorului cu privire la restabilirea situaţiei anterioare, întemeiat pe dispoziţiile art. 170 din Codul de procedurã penalã. De asemenea, existã acte ale procurorului prin care acesta poate da soluţii de natura celor prevãzute expres de dispoziţiile art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, cum ar fi rechizitoriul, însã, acest act nefiind prevãzut expres de legiuitor în textul de lege criticat (care face referire numai la ordonanţe şi rezoluţii), împotriva acestor soluţii, chiar dacã se încadreazã în textul legal criticat, cel interesat nu poate sã se adreseze cu plângere instanţei judecãtoreşti. În opinia autoarei excepţiei, restrângerea dreptului de acces liber la justiţie, instituitã prin textul criticat, nu este necesarã într-o societate democraticã, fiind aşadar contrarã prevederilor care reglementeazã condiţiile restrângerii unor drepturi sau libertãţi, cuprinse în art. 53 din Constituţie.
Judecãtoria Oradea apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, critica autoarei excepţiei fiind determinatã de o interpretare eronatã a dispoziţiilor art. 275-278^1 din Codul de procedurã penalã. Se aratã în acest sens cã, atâta vreme cât, în temeiul art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, instanţa urmeazã sã se pronunţe asupra temeiniciei şi legalitãţii rezoluţiei de neîncepere a urmãririi penale, a ordonanţei sau, dupã caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmãrire penalã sau de încetare a urmãririi penale date de procuror, iar, în temeiul dispoziţiilor legale care reglementeazã materia urmãririi penale, instanţa este abilitatã sã se pronunţe şi asupra mãsurii confiscãrii sau restituirii lucrurilor supuse confiscãrii, nu existã nici un impediment ca, în cadrul plângerii reglementate de dispoziţiile art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, instanţa sã-şi exercite controlul asupra acestor mãsuri. Ca urmare, chiar dacã în redactarea art. 278^1 din Codul de procedurã penalã nu se reitereazã şi toate celelalte dispoziţii incidente în materie, nu înseamnã cã acestea nu se aplicã, dispoziţiile legale criticate fiind în concordanţã cu prevederile art. 21 alin. (1) din Constituţie.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, iar interpretarea datã de autoarea excepţiei dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedurã penalã este eronatã. Astfel, ceea ce se atacã în temeiul textului de lege criticat este modul de soluţionare a cauzei de cãtre procuror, aşadar atât soluţia datã în privinţa acţiunii penale, cât şi soluţia cu privire la aspectele incidente, a cãror rezolvare într-o anumitã manierã depinde în mod necesar de soluţionarea acţiunii penale. Prin urmare, dacã se atacã rezoluţia sau ordonanţa procurorului de netrimitere în judecatã, instanţa are obligaţia de a soluţiona cauza sub toate aspectele, în temeiul principiilor legalitãţii şi oficialitãţii, cu luarea în considerare a rolului activ al instanţei. Se mai aratã cã, în ipoteza în care nu se exercitã calea de atac prevãzutã de art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, accesul liber la justiţie este garantat chiar prin dispoziţiile art. 168 din Codul de procedurã penalã, referitoare la contestarea mãsurilor asigurãtorii. Se conchide arãtându-se cã prevederile constituţionale ale art. 21, referitoare la accesul liber la justiţie, sunt de aplicaţie directã, astfel încât acestea se aplicã necondiţionat de vreo normã subsecventã.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile legale criticate nu încalcã prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (1), ci constituie o aplicare a acestora, întrucât asigurã tocmai accesul liber la justiţie, respectiv posibilitatea atacãrii în faţa instanţei de judecatã a rezoluţiilor sau a ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecatã. Totodatã, se aratã cã limitarea, prin textul de lege criticat, a actelor procurorului împotriva cãrora se poate face plângere la instanţa de judecatã reprezintã o problemã de legiferare, iar nu de constituţionalitate.
În ceea ce priveşte critica formulatã faţã de prevederile art. 53 din Constituţie, se apreciazã cã aceasta nu poate fi reţinutã, întrucât prevederile textului legal supus controlului de constituţionalitate nu conţin restrângeri ale exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
În concluzie, Avocatul Poporului considerã cã excepţia este neîntemeiatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, potrivit cãrora "Dupã respingerea plângerii fãcute conform art. 275-278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmãririi penale sau a ordonanţei ori, dupã caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmãrire penalã sau de încetare a urmãririi penale, date de procuror, persoana vãtãmatã, precum şi orice alte persoane ale cãror interese legitime sunt vãtãmate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicãrii de cãtre procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la instanţa cãreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa sã judece cauza în primã instanţã".
Autoarea excepţiei considerã cã aceste dispoziţii sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi art. 53 alin. (2), având urmãtorul conţinut:
- Art. 21 alin. (1): "Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.";
- Art. 53 alin. (2): "Restrângerea poate fi dispusã numai dacã este necesarã într-o societate democraticã. Mãsura trebuie sã fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o, sã fie aplicatã în mod nediscriminatoriu şi fãrã a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertãţii."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã cã legiuitorul a reglementat, prin dispoziţiile art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, posibilitatea atacãrii la instanţele judecãtoreşti a acelor mãsuri sau acte ale procurorului prin care se soluţioneazã cauza penalã, fãrã ca aceasta sã mai ajungã în faţa instanţei, respectiv a rezoluţiilor sau a ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecatã. Întrucât acestea sunt acte prin care se înfãptuieşte justiţia, este firesc sã fie verificate şi confirmate ori infirmate de instanţele judecãtoreşti, singurele autoritãţi prin a cãror activitate se realizeazã justiţia, în conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin. (1) din Constituţie. Aşa fiind, Curtea reţine cã textul de lege criticat nu îngrãdeşte liberul acces la justiţie, ci, dimpotrivã, asigurã realizarea acestui drept în conformitate cu prevederile art. 21 din Constituţie.
Întrucât dispoziţiile art. 278^1 din Codul de procedurã penalã nu reglementeazã nici o restrângere a exerciţiului vreunui drept ori al unei libertãţi, ci dã expresie unui drept constituţional, Curtea nu poate reţine încãlcarea prevederilor art. 53 alin. (2) din Constituţie, invocate, de asemenea, în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate.
În realitate, criticile formulate vizeazã extinderea prevederilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedurã penalã şi la alte situaţii neprevãzute de acestea, şi anume posibilitatea atacãrii, pe calea plângerii la instanţele judecãtoreşti, şi a altor acte sau mãsuri ale procurorului, precum, în speţa de faţã, rezoluţia de respingere a cererii de restituire a unui autoturism ridicat de organul de cercetare penalã în baza dispoziţiilor art. 96 din Codul de procedurã penalã. Acceptarea unor astfel de critici ar echivala cu transformarea instanţei de contencios constituţional într-un legislator pozitiv, ceea ce ar contraveni art. 61 din Constituţie, potrivit cãruia Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a ţãrii.
De altfel, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat în legãturã cu constituţionalitatea dispoziţiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, de exemplu, prin <>Decizia nr. 411 din 12 octombrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.035 din 9 noiembrie 2004, precum şi prin <>Decizia nr. 452 din 28 octombrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.043 din 11 noiembrie 2004. Întrucât nu au intervenit elemente noi care sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, soluţia şi considerentele deciziilor menţionate rãmân valabile şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, ridicatã de Teodora Sãlãgean în Dosarul nr. 9.559/2003 al Judecãtoriei Oradea.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 11 noiembrie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
