Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 488 din 29 septembrie 2005  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor   art. 133 alin. (1) si (2) din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 488 din 29 septembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 133 alin. (1) si (2) din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 1.000 din 10 noiembrie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Mãdãlina Ştefania Diaconu - magistrat-asistent

Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Cocor Turism" - S.A. din Neptun în Dosarul nr. 176/COM/2005 al Tribunalului Constanţa - Secţia comercialã.
La apelul nominal se prezintã partea S.I.F. Transilvania - S.A. din Braşov, prin consilier juridic Dragoş Cãlin, lipsind autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul pãrţii S.I.F. Transilvania - S.A. solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã în jurisprudenţa sa Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii acestui text de lege şi a respins criticile anterioare.
Reprezentantul Ministerului Public pune, de asemenea, concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã dispoziţiile de lege criticate sunt norme de procedurã a cãror stabilire este de competenţa autoritãţii legiuitoare, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 10 mai 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 176/COM/2005, Tribunalul Constanţa - Secţia comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Cocor Turism" - S.A. din Neptun cu prilejul soluţionãrii unei cereri de ordonanţã preşedinţialã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã dispoziţiile <>art. 133 din Legea nr. 31/1990 contravin prevederilor constituţionale ale art. 44 alin. (1) şi alin. (2) teza întâi. În argumentarea acestei critici se aratã cã, prin "prevederea posibilitãţii ca instanţele de judecatã sã dispunã suspendarea executãrii hotãrârilor adunãrilor generale ale acţionarilor, fãrã a fi obligatoriu pentru reclamant sã depunã o cauţiune, se creeazã posibilitatea ca sã se suspende hotãrârile adunãrilor generale ale acţionarilor în mod şicanatoriu, pe perioade îndelungate de timp, deoarece un ciclu procesual dureazã minimum un an, fapt de naturã a aduce o gravã atingere dreptului de proprietate, în sensul cã dreptul de vot al majoritãţii [...] este lipsit de eficienţa sa fireascã". De asemenea, autorul excepţiei mai apreciazã cã, "prin faptul cã nu s-a stabilit de cãtre legiuitor obligativitatea cauţiunii, acţionarii majoritari pot fi şicanaţi dupã bunul plac al acţionarilor minoritari", fãrã ca aceştia sã poatã fi "ţinuţi rãspunzãtori pentru prejudiciul ce îl creeazã".
Tribunalul Constanţa - Secţia comercialã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã. În acest sens aratã cã textul criticat "asigurã eficienţa mãsurii instituite prin art. 131 alin. (2), ce conferã protecţie acţionarilor minoritari, ori împotriva deciziilor nelegale ale acţionarilor majoritari, ca atare suspendarea executãrii hotãrârii nelegale este menitã tocmai a restabili ordinea de drept ori cea reglementatã de actul constitutiv al societãţii comerciale". De asemenea, "posibilitatea obligãrii reclamantului la plata unei cauţiuni are în vedere calitatea acestuia de titular al unei acţiuni sociale, exercitatã în folosul persoanei juridice şi a acţionarilor, iar nu valorificarea unui interes personal".
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate. Astfel, prevederile criticate nu încalcã art. 44 alin. (1) şi alin. (2) teza întâi din Constituţie, ci, dimpotrivã, prin dreptul acţionarilor de a ataca hotãrârile nelegale sau contrare actului constitutiv ale adunãrii generale se previn abuzurile acţionarilor majoritari şi se pun în valoare principiile constituţionale care consacrã drepturile fundamentale ale omului, precum liberul acces la justiţie (art. 21), garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate privatã (art. 44) şi egalitatea în drepturi (art. 16). Totodatã, Guvernul considerã cã dispoziţiile <>art. 133 din Legea nr. 31/1990 protejeazã dreptul de proprietate al acţionarilor care se considerã vãtãmaţi, iar posibilitatea instanţei judecãtoreşti de a suspenda hotãrârea adunãrii generale nu este destinatã a proteja numai interesele reclamanţilor, ci şi ale celorlalţi acţionari, ale societãţii comerciale şi ale terţilor.
Avocatul Poporului aratã cã textul de lege criticat este constituţional. Astfel, "potrivit dispoziţiilor legale indicate, reclamantul poate cere instanţei suspendarea executãrii hotãrârii atacate, pe calea ordonanţei preşedinţiale, fãrã a fi încãlcat sub nici un aspect dreptul de proprietate privatã. Mai mult, potrivit dispoziţiilor art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Potrivit acestor dispoziţii, legiuitorul poate stabili cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate [...], instituind nişte limitãri rezonabile, aşa cum sunt şi dispoziţiile legale criticate".
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Cu toate cã autorul excepţiei se referã la <>art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, din motivarea sa reiese cu claritate cã acesta criticã, în fapt, numai alin. (1) şi (2) ale acestui articol. Aşadar, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 133 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, dispoziţii potrivit cãrora:
"(1) O datã cu intentarea acţiunii în anulare, reclamantul poate cere instanţei, pe cale de ordonanţã preşedinţialã, suspendarea executãrii hotãrârii atacate.
(2) Preşedintele, încuviinţând suspendarea, poate obliga pe reclamant la o cauţiune."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor texte de lege autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor art. 44 alin. (1) şi alin. (2) teza întâi din Legea fundamentalã, care au urmãtorul cuprins:
"(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile de lege criticate sunt norme de procedurã a cãror stabilire este, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, de competenţa autoritãţii legiuitoare. De asemenea, Curtea reţine cã dispoziţiile art. 133 alin. (1) şi (2) din legea criticatã permit instanţei de judecatã ca, ţinând seama de circumstanţele cauzei, sã aprecieze asupra caracterului eventual şicanatoriu al cererii de suspendare a hotãrârii adunãrii generale a acţionarilor contestate şi sã stabileascã o cauţiune de naturã sã descurajeze cererile nefundamentate sau exercitarea cu rea-credinţã a drepturilor procesuale. De asemenea, Curtea mai reţine cã depunerea cauţiunii constituie o garanţie, în sensul cã, în urma respingerii acţiunii în anulare a hotãrârilor luate de adunarea generalã a acţionarilor, partea interesatã va putea cere şi obţine despãgubiri pentru pagubele suferite datoritã întârzierii executãrii hotãrârii respective. În consecinţã, Curtea constatã cã prevederile legale criticate nu sunt contrare dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (1) şi alin. (2) teza întâi.
De altfel, asupra acestor prevederi legale Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat prin <>Decizia nr. 209 din 14 aprilie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 22 iunie 2005, când a respins excepţia ridicatã ca neîntemeiatã.
Întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, argumentarea şi soluţia reţinute în decizia menţionatã mai sus îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 133 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Cocor Turism" - S.A. din Neptun în Dosarul nr. 176/COM/2005 al Tribunalului Constanţa - Secţia comercialã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 29 septembrie 2005.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Mãdãlina Ştefania Diaconu

____________
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016