Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ioan Muraru - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Viorel Mihai Ciobanu - judecãtor
Mihai Constantinescu - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Victor Dan Zlatescu - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent
Pe rol, pronunţarea asupra exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 din Codul de procedura civilã, ridicatã de Hepp Gheorghe Ileana şi Gheorghe Dan Sorin, intimaţi-reclamanţi în Dosarul nr. 510/1997 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilã.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din data de 13 noiembrie 1997 şi au fost consemnate în încheierea din aceeaşi data, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 25 noiembrie 1997.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilã, prin Încheierea din 26 iunie 1997, pronunţatã în Dosarul nr. 510/1997, a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 din Codul de procedura civilã, invocatã de intimatii-reclamanţi Hepp Gheorghe Ileana şi Gheorghe Dan Sorin. Asa cum rezulta din încheierea de sesizare, excepţia a fost invocatã şi cu referire la art. 31 din Legea nr. 56/1993, însã, în temeiul art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicatã, instanta a reţinut ca, sub acest aspect, excepţia este irelevanta, nefiind pertinenta cauzei.
În motivarea exceptiei se susţine, pe de o parte, ca dispoziţiile atacate contravin prevederilor art. 131 alin. (1) din Constituţie, întrucât considera ca recursul în anulare, potrivit acestui text, nu putea fi exercitat decât cu sesizarea sau cu avizul ministrului justiţiei.
Exprimandu-şi opinia, instanta de judecata apreciazã ca excepţia este neîntemeiatã.
În scopul soluţionãrii cauzei, conform prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, s-au solicitat punctele de vedere ale celor doua Camere ale Parlamentului şi al Guvernului.
În punctul de vedere al Guvernului se apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate nu este intemeiata, având în vedere practica jurisdicţionalã a Curţii.
Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile art. 330 din Codul de procedura civilã, raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, republicatã, constata urmãtoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, Curtea este competenta sa soluţioneze excepţia cu care a fost legal sesizatã.
Asupra constituţionalitãţii art. 330 din Codul de procedura civilã, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rãmasã definitiva prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996 şi, respectiv, nr. 255 din 22 octombrie 1996, prin care s-a constatat ca prevederile acestui articol nu incalca nici unui text constituţional.
Potrivit art. 128 din Constituţie, cãile de atac se exercita de cãtre pãrţi sau de Ministerul Public, în condiţiile legii. Rezulta din aceasta prevedere constituţionalã ca Ministerul Public este îndrituit sa exercite o cale de atac, cu respectarea condiţiilor legii. Faptul ca, în conformitate cu dispoziţiile art. 131 din Constituţie, procurorii îşi exercita atribuţiile sub autoritatea ministrului justiţiei nu are semnificatia ca procurorii nu ar putea promova o cale de atac fãrã avizul sau sesizarea ministrului justiţiei. Modul de exercitare de cãtre ministrul justiţiei a autoritãţii sale asupra procurorilor este o problema ce depinde de reglementarea, prin lege, a acestei autoritãţi, în care sens, recent, a fost modificatã Legea nr. 92/1992, precizându-se, într-o noua conceptie legislativã, aceste modalitãţi. Cele arãtate sunt, în egala mãsura, valabile şi în ce priveşte recursul în anulare, ca şi orice alta cale de atac. Potrivit reglementãrii actuale, recursul în anulare se exercita de cãtre procurorul general, din oficiu, sau la cererea ministrului justiţiei, ceea ce corespunde atât statutului constituţional al Ministerului Public, cat şi autoritãţii exercitate de ministrul justiţiei asupra procurorilor, astfel cum s-a statuat prin Decizia nr. 339 din 18 iulie 1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 170 din 25 iulie 1997. În orice caz, nici una dintre aceste autoritãţi nu ar putea ca, în respectul legii, sa dispunã neexercitarea unui recurs în anulare, în cazul în care exista un motiv ce justifica promovarea acestuia. În ultima analiza, excepţia invocatã are semnificatia unei interpretãri prin care se adauga la lege, ceea ce, de principiu, este inadmisibil în cadrul controlului constituţionalitãţii unei legi.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, al art. 2, al art. 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 din Codul de procedura civilã, ridicatã de Hepp Gheorghe Ileana şi Gheorghe Dan Sorin în Dosarul nr. 510/1997 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilã.
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din 25 noiembrie 1997.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent,
Doina Suliman
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
