Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 487 din 29 septembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 27 din Codul de procedura civila si art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecatoresti
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 970 din 1 noiembrie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 din Codul de procedurã civilã şi <>art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecãtoreşti, excepţie ridicatã de Andrei Samoilã în Dosarul nr. 7.477/2005 al Judecãtoriei Iaşi.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 27 aprilie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 7.477/2005, Judecãtoria Iaşi a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 din Codul de procedurã civilã şi <>art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecãtoreşti, excepţie ridicatã de Andrei Samoilã într-o cauzã civilã ce are ca obiect recuzarea unui executor judecãtoresc.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã textele legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 şi 53. În acest sens aratã cã dispoziţiile <>art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecãtoreşti "nu reglementeazã expres motivele de recuzare a executorilor judecãtoreşti, dar cuprind în acest sens o normã de trimitere, în conformitate cu care executorii judecãtoreşti pot fi recuzaţi numai dacã se aflã în una dintre situaţiile prevãzute la art. 27 pct. 1, 2, 3, 5, 6, 8 şi 9 din Codul de procedurã civilã". De asemenea, apreciazã cã prin limitarea motivelor de recuzare, operatã prin dispoziţiile <>art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 şi prin cele ale art. 27 din Codul de procedurã civilã, se "înfrâng în mod evident dispoziţiile art. 21 din Constituţia României", în acelaşi timp fiind "îngrãdit dreptul de a obţine recuzarea unui executor judecãtoresc care a dovedit atitudine partizanã şi neprofesionalism". Totodatã, aratã cã prin dispoziţiile criticate "se reglementeazã şi o inegalitate între poziţia pãrţilor în procedura de executare, creditorul având posibilitatea de a alege executorul care sã instrumenteze procedura executãrii titlului executoriu, în timp ce debitorului i se rãpeşte aceastã posibilitate". Autorul excepţiei considerã cã prin "îngrãdirea posibilitãţilor de recuzare", operatã de cele douã texte legale, se încalcã prevederile art. 53 din Constituţie, întrucât "restrângerea posibilitãţilor de recuzare [...] nu este motivatã prin nici unul dintre motivele indicate limitativ".
Judecãtoria Iaşi apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens invocã jurisprudenţa Curţii Constituţionale care, prin <>Decizia nr. 40/2005 şi <>Decizia nr. 38/2002 , a statuat cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile art. 27 din Codul de procedurã civilã şi <>art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecãtoreşti sunt constituţionale. Astfel, aratã cã enumerarea limitativã a situaţiilor în care executorul judecãtoresc poate fi recuzat nu încalcã în nici un mod accesul liber la justiţie şi nu restrânge, sub nici un aspect, exerciţiul acestui drept, întrucât, potrivit <>art. 10 alin. (4) din Legea nr. 188/2000 , pãrţile au posibilitatea de a ataca încheierea instanţei prin care s-a respins cererea de recuzare a executorului judecãtoresc. De altfel, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, stabilirea cazurilor de recuzare este de competenţa exclusivã a legiuitorului.
Totodatã, Avocatul Poporului aratã cã, în conformitate cu <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituţionalã se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauzã de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 27 din Codul de procedurã civilã, modificate prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, ordonanţã publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, precum şi cele ale <>art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecãtoreşti, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 10 noiembrie 2000, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 27 din Codul de procedurã civilã: "Judecãtorul poate fi recuzat:
1. când el, soţul sãu, ascendenţii ori descendenţii lor au vreun interes în judecarea pricinii sau când este soţ, rudã sau afin, pânã la al patrulea grad inclusiv, cu vreuna din pãrţi;
2. când el este soţ, rudã sau afin în linie directã ori în linie colateralã, pânã la al patrulea grad inclusiv, cu avocatul sau mandatarul unei pãrţi sau dacã este cãsãtorit cu fratele ori sora soţului uneia din aceste persoane;
3. când soţul în viaţã şi nedespãrţit este rudã sau afin a uneia din pãrţi pânã la al patrulea grad inclusiv, sau dacã, fiind încetat din viaţã ori despãrţit, au rãmas copii;
4. dacã el, soţul sau rudele lor pânã la al patrulea grad inclusiv au o pricinã asemãnãtoare cu aceea care se judecã sau dacã au o judecatã la instanţa unde una din pãrţi este judecãtor;
5. dacã între aceleaşi persoane şi una din pãrţi a fost o judecatã penalã în timp de 5 ani înaintea recuzãrii;
6. dacã este tutore sau curator al uneia dintre pãrţi;
7. dacã şi-a spus pãrerea cu privire la pricina ce se judecã;
8. dacã a primit de la una din pãrţi daruri sau fãgãduieli de daruri ori altfel de îndatoriri;
9. dacã este vrãjmãşie între el, soţul sau una din rudele sale pânã la al patrulea grad inclusiv şi una din pãrţi, soţii sau rudele acestora pânã la gradul al treilea inclusiv.";
- <>Art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 : "Executorii judecãtoreşti pot fi recuzaţi în cazul în care se aflã în una dintre situaţiile prevãzute la art. 27 pct. 1, 2, 3, 5, 6, 8 şi 9 din Codul de procedurã civilã."
Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 21 şi 53. De remarcat faptul cã, deşi autorul excepţiei de neconstituţionalitate a invocat în susţinerea acesteia întregul text al art. 21 din Constituţie, Curtea observã cã, în realitate, pertinenţã pentru soluţionarea excepţiei au numai primele trei alineate ale articolului în cauzã.
Aşa fiind, prevederile constituţionale invocate sunt urmãtoarele:
- Art. 21 alin. (1), (2) şi (3): "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.
(3) Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.";
- Art. 53: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea securitãţii naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitãţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusã numai dacã este necesarã într-o societate democraticã. Mãsura trebuie sã fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o, sã fie aplicatã în mod nediscriminatoriu şi fãrã a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertãţii."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, iar prin decizii precum <>Decizia nr. 38 din 6 februarie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 13 martie 2002, şi <>Decizia nr. 40 din 27 ianuarie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 24 februarie 2005, Curtea a statuat cã acestea sunt constituţionale.
Cu acele prilejuri Curtea a constatat cã dispoziţiile art. 27 din Codul de procedurã civilã reglementeazã în mod limitativ cazurile de recuzare a judecãtorilor, protejând astfel partea, în cazul în care se presupune cã judecãtorul ar putea fi lipsit de obiectivitate. Curtea a observat însã cã dispoziţiile art. 27 din Codul de procedurã civilã acoperã o paletã foarte largã de situaţii, iar toate cazurile de recuzare enumerate, la baza cãrora stau criterii obiective şi raţionale, duc la finalitatea mai sus arãtatã. Pe aceastã cale este împiedicatã posibilitatea îndepãrtãrii de cãtre o parte de rea-credinţã a unui judecãtor pentru motive subiective sau netemeinice, situaţie ce nu contravine textelor constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3) şi ale art. 53.
De asemenea, Curtea a reţinut cã enumerarea limitativã a cazurilor în care executorul judecãtoresc poate fi recuzat se circumscrie cazurilor de recuzare prevãzute de Codul de procedurã civilã, cu excepţia unor situaţii care sunt specifice activitãţii judecãtorilor.
Pe cale de consecinţã, nici textul <>art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 nu încalcã principiile statuate de art. 21 şi 53 din Constituţie.
De altfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora procedura de judecatã este prevãzutã de lege, stabilirea cazurilor de recuzare este de competenţa legiuitorului, astfel încât Curtea Constituţionalã, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , nu poate sã modifice sau sã completeze prevederile legale supuse controlului de constituţionalitate.
În ceea ce priveşte susţinerea autorului excepţiei, potrivit cãreia existã o inegalitate între poziţia pãrţilor, având în vedere cã numai creditorul are "posibilitatea de a alege executorul care sã instrumenteze procedura executãrii titlului executoriu", Curtea a constatat cã aceastã criticã este nefondatã, întrucât, în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie, în cadrul procedurii de executare silitã, ambele pãrţi beneficiazã de anumite garanţii procesuale, printre care posibilitatea de a formula contestaţie împotriva executãrii însãşi, împotriva oricãrui act de executare etc. De asemenea, alegerea executorului judecãtoresc de cãtre creditor este justificatã prin faptul cã acesta este interesat în realizarea pe cale silitã a creanţei sale, în condiţiile în care debitorul nu şi-a adus la îndeplinire obligaţia ce-i revine.
Deoarece nu au intervenit elemente noi care sã justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate prin aceste decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 din Codul de procedurã civilã şi <>art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecãtoreşti, excepţie ridicatã de Andrei Samoilã în Dosarul nr. 7.477/2005 al Judecãtoriei Iaşi.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 29 septembrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
