Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 486 din 8 iunie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II alin. (1) teza a doua, alin. (3) si (4) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 583 din 5 iulie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Mihaela Cîrstea - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. II alin. (1) teza a doua, alin. (3) şi (4) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Cosma Letiţia Popescu în Dosarul nr. 27.308/2/2005 (nr. vechi 2.931/2005) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
La apelul nominal rãspunde avocatul Vasile Lupu, pentru autorul excepţiei, şi avocatul Maria Constantin, pentru partea Mãriuca Emilia Radu.
Lipsesc celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Avocatul autorului excepţiei formuleazã o cerere prealabilã prin care solicitã sã se reţinã ca mijloc de probã ordinul intern al conducerii administrative a Curţii de Apel Bucureşti, care stabileşte cã instanţele de control judiciar din circumscripţia acestei instanţe, în ipoteza reformãrii în cãile de atac a soluţiilor pronunţate de instanţele inferioare, au obligaţia de a înscrie într-o evidenţã anume constituitã caracterul imputabil ori neimputabil al hotãrârii, dupã caz schimbatã, casatã ori modificatã, precum şi numele judecãtorilor ce au fãcut parte din complet. În acest sens depune note scrise la dosar.
Avocatul pãrţii Mãriuca Emilia Radu apreciazã ca fiind inadmisibilã cererea prealabilã formulatã de avocatul autorului excepţiei.
Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea ca inadmisibilã a cererii de administrare de probe, invocând în acest sens <>art. 52 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.
Curtea respinge cererea prealabilã formulatã de avocatul autorului excepţiei.
Cauza este în stare de judecatã.
Având cuvântul pe fond, avocatul Vasile Lupu solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã.
Avocatul Maria Constantin solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã soluţia legislativã consacratã prin reglementarea criticatã a mai fost analizatã în numeroase rânduri de instanţa de contencios constituţional, prilejuri cu care a respins ca neîntemeiate excepţiile cu un atare obiect.
Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 13 februarie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 27.308/2/2005 (nr. vechi 2.931/2005), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. II alin. (1) teza a doua, alin. (3) şi (4) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã. Excepţia a fost ridicatã de Cosma Letiţia Popescu cu ocazia soluţionãrii recursurilor formulate împotriva unei decizii civile pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilã şi pentru cauze privind proprietatea intelectualã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã reglementarea criticatã contravine prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) teza întâi, potrivit cãrora pãrţile au dreptul la un proces echitabil, prin acordarea competenţei de soluţionare atât a apelului, cât şi a recursului, aceleiaşi instanţe de judecatã, astfel încât pãrţile nu vor beneficia de un control judiciar real, exercitat de cãtre o instanţã de judecatã superioarã. În acest sens invocã şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care consacrã dreptul la un proces echitabil.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens aratã cã dispoziţiile de lege criticate reglementeazã o situaţie tranzitorie, determinatã de modificãri legislative în ceea ce priveşte competenţa materialã a instanţelor, fiind în concordanţã cu prevederile constituţionale care consacrã dreptul la un proces echitabil.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã reglementarea criticatã nu contravine prevederilor constituţionale invocate în susţinerea excepţiei. Mai mult, dispoziţiile criticate sunt în deplinã concordanţã cu art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora stabilirea competenţei instanţelor judecãtoreşti, a procedurii de judecatã şi exercitarea cãilor de atac constituie atributul exclusiv al legiuitorului.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauzã de judecãtorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. II alin. (1) teza a doua, alin. (3) şi (4) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, lege publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005.
Textul de lege criticat are urmãtorul conţinut:
- Art. II: "(1) Procesele în curs de judecatã în primã instanţã la data schimbãrii competenţei instanţelor legal învestite, precum şi cãile de atac se judecã de instanţele competente, potrivit legii. [...]
(3) Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data intrãrii în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa curţilor de apel se trimit la curţile de apel.
(4) În cazurile prevãzute la alin. (1)-(3), trimiterea dosarelor se va face, pe cale administrativã, instanţelor devenite competente sã le judece."
Autorul excepţiei susţine cã acest text de lege contravine prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) teza întâi privind accesul liber la justiţie, precum şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care consacrã dreptul la un proces echitabil.
Examinând critica autorului excepţiei, Curtea constatã cã dispoziţiile <>art. II din Legea nr. 219/2005 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi prevederi din Legea fundamentalã invocate în cauza de faţã şi cu o motivare similarã.
În acest sens este <>Decizia nr. 90 din 7 februarie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 1 martie 2006, şi <>Decizia nr. 405 din 16 mai 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 7 iunie 2006, prin care Curtea a statuat cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
Cu acele prilejuri, Curtea a reţinut cã, dincolo de caracterul tranzitoriu al acestei reglementãri, soluţionarea aparţine unor complete cu o compunere diferitã, iar pãrţile beneficiazã de toate drepturile şi garanţiile procesuale menite sã le asigure dreptul la apãrare, dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea acestuia într-un termen rezonabil.
Totodatã, Curtea a constatat cã dispoziţiile legale ce fac obiectul excepţiei nu aduc nici o atingere principiului imparţialitãţii instanţelor judecãtoreşti, în contextul dreptului la un proces echitabil prevãzut de art. 21 din Legea fundamentalã şi de art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Judecarea recursului de cãtre aceeaşi instanţã care a soluţionat apelul, dar în complete diferite, nu constituie în sine o prezumţie a lipsei de imparţialitate a judecãtorilor care se pronunţã asupra recursului. Cele douã cãi de atac - apelul şi recursul - sunt guvernate de reguli procedurale distincte, menite sã asigure realizarea dreptului la un proces echitabil.
De altfel, reglementarea criticatã a fost adoptatã de legiuitor în cadrul competenţei sale constituţionale, astfel cum este consacratã prin art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, potrivit cãrora "Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege", iar "Împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii".
Deoarece nu au intervenit elemente noi de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât soluţiile, cât şi motivarea acestor decizii îşi pãstreazã valabilitatea.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. II alin. (1) teza a doua, alin. (3) şi (4) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Cosma Letiţia Popescu în Dosarul nr. 27.308/2/2005 (nr. vechi 2.931/2005) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 8 iunie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
