Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 486 din 29 mai 2007  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 140^3 alin. 1 teza finala din Codul de procedura penala    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 486 din 29 mai 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 140^3 alin. 1 teza finala din Codul de procedura penala

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 431 din 28 iunie 2007

Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "art. 140^3 alin. 1 din Codul de procedurã penalã", excepţie ridicatã de Virgil Constantin în Dosarul nr. 13.863/4/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a penalã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, invocând în acest sens deciziile nr. 156/2007 şi nr. 176/2006 prin care Curtea Constituţionalã a stabilit cã dispoziţiile art. 140^3 alin. 1 din Codul de procedurã penalã nu contravin normelor constituţionale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie.

CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 22 noiembrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 13.863/4/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 140^3 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Virgil Constantin într-o cauzã privind soluţionarea recursului formulat împotriva unei sentinţe prin care s-a respins cererea de înlocuire a mãsurii arestãrii preventive cu obligaţia de a nu pãrãsi localitatea.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile legale criticate nu asigurã exigenţele principiului egalitãţii de arme între apãrare şi acuzare. Totodatã, se aratã cã este îngrãditã folosirea cãilor de atac în ceea ce priveşte hotãrârile prin care judecãtorul a respins, în timpul urmãririi penale, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a mãsurii preventive.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a penalã apreciazã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind întemeiatã, deoarece dispoziţiile art. 140^3 alin. 1 teza finalã din Codul de procedurã penalã limiteazã nepermis accesul liber la justiţie, prin aceea cã îngrãdesc dreptul de a exercita calea de atac prevãzutã de art. 385^9 din Codul de procedurã penalã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 140^3 alin. 1 din Codul de procedurã penalã este neîntemeiatã. Aşa cum a reţinut Curtea Constituţionalã prin <>Decizia nr. 15 din 20 ianuarie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 17 februarie 2005, potrivit art. 129 din Constituţie, folosirea cãilor de atac se realizeazã în condiţiile legii. Or, art. 126 alin. (2) din Legea fundamentalã prevede cã legiuitorul stabileşte competenţa şi condiţiile în care acestea pot fi exercitate. Mai mult, potrivit dispoziţiilor constituţionale ale art. 23 alin. (7), "încheierile instanţei privind mãsura arestãrii preventive sunt supuse cãilor de atac prevãzute de lege", iar faptul cã încheierea de şedinţã prin care s-a respins cererea de revocare a mãsurii arestãrii preventive nu este supusã separat cãii de atac a recursului nu aduce atingere dreptului unei persoane de a se adresa justiţiei sau posibilitãţii de a se folosi cãile de atac stabilite de legea proceduralã.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, se aratã cã dispoziţiile art. 140^3 alin. 1 teza finalã din Codul de procedurã penalã nu îngrãdesc dreptul pãrţilor de a se adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, libertãţilor şi intereselor lor legitime şi de a beneficia de un proces echitabil, soluţionat într-un termen rezonabil. În punctul de vedere exprimat se apreciazã cã aceastã soluţie legislativã a fost instituitã pentru evitarea tergiversãrii inutile a soluţionãrii fondului cauzei, fiind în concordanţã şi cu prevederile art. 5 paragraful 4 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care garanteazã numai un grad de jurisdicţie în materia arestãrii preventive.
Se mai aratã cã, în considerarea unor situaţii deosebite, legiuitorul poate institui reguli de procedurã diferite, astfel încât faptul cã încheierea prin care s-a respins cererea de revocare a mãsurii arestãrii preventive nu este supusã nici unei cãi de atac nu aduce atingere dreptului persoanei de a se adresa justiţiei sau posibilitãţii de a folosi cãile de atac stabilite de legea procesualã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile "art. 140^3 alin. 1^1 teza finalã din Codul de procedurã penalã". În realitate, critica autorului excepţiei, astfel cum rezultã din motivarea acesteia, vizeazã dispoziţiile art. 140^3 alin. 1 teza finalã din Codul de procedurã penalã, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 140^3 alin. 1 teza finalã: "[...] Încheierea prin care judecãtorul respinge, în timpul urmãririi penale, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a mãsurii preventive nu este supusã niciunei cãi de atac."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã textele constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la justiţie şi ale art. 129 privind folosirea cãilor de atac.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã dispoziţiile art. 140^3 alin. 1 teza finalã din Codul de procedurã penalã au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi prevederi din Legea fundamentalã şi cu o motivare asemãnãtoare celei din prezenta cauzã. Astfel, prin deciziile nr. 15 din 20 ianuarie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 17 februarie 2005, şi nr. 779 din 7 noiembrie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 25 din 16 ianuarie 2007, Curtea, pentru argumentele acolo reţinute, a constatat cã dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere dreptului persoanei de a exercita accesul liber la justiţie şi folosirea cãilor legale de atac.
Întrucât, faţã de jurisprudenţa indicatã, nu au intervenit elemente noi de naturã sã determine schimbarea acesteia, considerentele şi soluţia pronunţatã de Curtea Constituţionalã prin deciziile menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 140^3 alin. 1 teza finalã din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Virgil Constantin în Dosarul nr. 13.863/4/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 29 mai 2007.

PREŞEDINTE,
ION PREDESCU

Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi

------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016