Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 486 din 2 decembrie 1997 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 105 din 6 martie 1998
Ioan Muraru - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Viorel Mihai Ciobanu - judecãtor
Mihai Constantinescu - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Victor Dan Zlatescu - judecãtor
Ioan Griga - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent
Pe rol, pronunţarea asupra exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 din Codul de procedura penalã, invocatã de Rusti Ioan în Dosarul nr. 3.298/1997 al Judecãtoriei Sectorului 3 Bucureşti.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din data de 13 noiembrie 1997 şi au fost consemnate în încheierea din aceeaşi data, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 25 noiembrie 1997 şi apoi pentru data de 2 decembrie 1997.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Judecãtoria Sectorului 3 Bucureşti, prin Încheierea din 24 aprilie 1997, pronunţatã în Dosarul nr. 3.298/1997, a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 278 din Codul de procedura penalã, invocatã de Rusti Ioan.
În motivarea exceptiei se susţine ca dispoziţiile art. 278 din Codul de procedura penalã contravin art. 21 din Constituţie, care garanteazã accesul liber la justiţie, deoarece nu exista cale de atac impotriva ordonanţei procurorului de scoatere de sub urmãrire penalã.
Examinandu-şi opinia în conformitate cu dispoziţiile art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicatã, instanta subliniaza ca principiul liberului acces la justiţie nu este contrazis de instituţia plângerii impotriva mãsurilor şi actelor de urmãrire penalã, în general, deci nici de aceea a plângerii contra actelor procurorului, în speta, a plângerii impotriva ordonanţei de scoatere de sub urmãrire penalã, adresatã procurorului ierarhic superior. Textul art. 278 din Codul de procedura penalã, care reglementeazã o cale de atac specifica impotriva actelor procurorului, nu este neconstitutional, el nu interzice accesul liber la justiţie în terminis.
În acelaşi timp, în opinia instanţei, se arata ca, de lege ferenda, ar fi necesarã introducerea unui text prin care sa se dea posibilitatea partii nemultumite de soluţia procurorului ierarhic superior, data plângerii sale, sa o atace la instanta competenta sa soluţioneze fondul cauzei. Aceasta soluţie ar fi conformã prevederilor art. 125 din Constituţie, care consacra principiul infaptuirii justiţiei de cãtre instanţele judecãtoreşti, precum şi principiilor consacrate în convenţii internaţionale privitoare la drepturile omului, la care România este parte şi care, potrivit art. 11 alin. (2) din legea fundamentalã, fac parte din dreptul intern. O astfel de modificare a Codului de procedura penalã ar corespunde principiului separaţiei puterilor.
În vederea soluţionãrii exceptiei de neconstituţionalitate, conform art. 24 alin. (1) al Legii nr. 47/1992, republicatã, s-au solicitat puncte de vedere preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
În punctul de vedere primit de la Comisia juridicã, de numiri, disciplina, imunitãţi şi validari a Senatului se arata ca textul art. 278 din Codul de procedura penalã este constituţional, excepţia ridicatã în fata instanţei de judecata fiind nefondata.
Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca, din analiza prevederilor art. 278 din Codul de procedura penalã, raportate la art. 21 din Constituţie, rezulta ca acestea sunt incomplete, dar nu sunt neconstituţionale.
Preşedintele Camerei Deputaţilor nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunitãţi şi validari a Senatului, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispoziţiile art. 278 din Codul de procedura penalã, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, republicatã, constata urmãtoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, Curtea este competenta sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost legal sesizatã.
Potrivit dispoziţiilor art. 278 din Codul de procedura penalã, plângerea impotriva mãsurilor luate sau actelor efectuate de procuror se rezolva de prim-procuror Parchetului, iar atunci când mãsurile sau actele sunt ale acestuia, plângerea se rezolva de procurorul ierarhic superior. Impotriva soluţiei date plângerii, de cãtre prim-procurorul sau de procurorul ierarhic superior, legea nu prevede nici o cale de atac. Or, fiind vorba de acte şi mãsuri luate de procuror în cursul procesului penal, acestea trebuie sa fie supuse nu numai controlului ierarhic, în cadrul Ministerului Public, dar şi controlului din partea instanţelor judecãtoreşti. De aceea, persoana nemultumita de soluţia data plângerii sale în cadrul Ministerului Public are dreptul, potrivit art. 21 din Constituţie, de a se adresa justiţiei, pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime, iar dispoziţia alin. (2) al aceluiaşi articol din legea fundamentalã precizeazã ca: "Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept". Asa fiind, dispoziţiile art. 278 din Codul de procedura penalã sunt neconstituţionale în mãsura în care inchid calea persoanei, nemultumite de soluţia data plângerii sale de cãtre Ministerul Public, de a se adresa justiţiei.
Acest drept al persoanei este evident în cazul actelor prin care procurorul pune capãt conflictului de drept penal, real sau aparent, cum sunt rezoluţia de neincepere a urmãririi penale, art. 228 alin. 6 din Codul de procedura penalã, scoaterea de sub urmãrire penalã sau încetarea urmãririi penale, art. 11 pct. 1 lit. b) şi c) din Codul de procedura penalã. Fiind vorba de acte prin care se înfãptuieşte justiţia, este firesc ca acestea sa fie verificate şi confirmate ori infirmate de instanţele judecãtoreşti, singurele autoritãţi prin a cãror activitate se realizeazã justiţia [art. 125 alin. (1) din Constituţie].
Desigur, ar fi necesar o intervenţie a legiuitorului, prin care sa se reglementeze dreptul persoanei de a se adresa instanţei de judecata competente, atunci când este nemultumita de soluţia data plângerii sale contra actelor procurorului.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã,
CURTEA,
În numele legii
DECIDE:
Admite excepţia de neconstituţionalitate invocatã de Rusti Ioan în Dosarul nr. 3.298/1997 al Judecãtoriei Sectorului 3 Bucureşti şi constata ca art. 278 din Codul de procedura penalã este constituţional numai în mãsura în care nu opreşte persoana nemultumita de soluţionarea plângerii impotriva mãsurilor sau actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta şi care nu ajung în fata instanţelor judecãtoreşti sa se adreseze justiţiei în temeiul art. 21 din Constituţie, ce urmeazã sa se aplice în mod direct.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 2 decembrie 1997.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
prof.univ.dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent,
Doina Suliman
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
