Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 485 din 9 noiembrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. 1 si 2 din Legea nr. 29/1990 privind contenciosul administrativ
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 1.205 din 16 decembrie 2004
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 29/1990 privind contenciosul administrativ, excepţie ridicatã de Hu Zhi Hong în Dosarul nr. 1.395/2004 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã procedura administrativã prevãzutã de textul de lege criticat nu reprezintã o jurisdicţie specialã în accepţiunea constituţionalã a noţiunii, astfel încât nu se aduce atingere principiului liberului acces la justiţie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 28 iunie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 1.395/2004, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 29/1990 privind contenciosul administrativ, excepţie ridicatã de Hu Zhi Hong.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul aratã cã textul de lege criticat "impune, ca prim grad de jurisdicţie, urmarea unei proceduri prealabile, şi ca un al doilea grad de jurisdicţie, cererea formulatã tribunalului. Ca atare, procedura prealabilã este o jurisdicţie administrativã obligatorie, ce se desfãşoarã în faţa unui organ cu activitate jurisdicţionalã în aceastã materie". Or, potrivit art. 21 din Constituţie, accesul la justiţie nu poate fi îngrãdit prin nici un mijloc, cu atât mai mult cu cât alin. (4) prevede cã jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ aratã cã, pentru a ne afla în prezenţa unei activitãţi de jurisdicţie realizate de un organ independent de pãrţile în conflict, "ce funcţioneazã în cadrul unui organ al administraţiei publice, este obligatoriu ca aceastã activitate sã se desfãşoare dupã o procedurã imperativã, prevãzutã de lege, sã fie întemeiatã pe contradictorialitate, egalitatea pãrţilor, publicitatea dezbaterilor şi dreptul la apãrare". Însã, în ceea ce priveşte procedura prealabilã prevãzutã de <>art. 5 din Legea nr. 29/1990 , aceasta asigurã controlul legalitãţii actelor administrative de autoritate de cãtre însuşi organul care a emis actul, precum şi de cãtre organul ierarhic superior, astfel încât nu poate fi calificatã drept o procedurã jurisdicţionalã specialã. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a textului de lege criticat este neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicatã.
Guvernul apreciazã cã reglementarea supusã controlului de constituţionalitate nu constituie o încãlcare a Legii fundamentale, ci, potrivit jurisprudenţei Curţii în aceastã materie, nici o dispoziţie constituţionalã nu interzice ca, prin lege, sã se instituie o procedurã prealabilã, fãrã caracter jurisdicţional, cum este, de exemplu, procedura recursului administrativ graţios sau ierarhic.
Avocatul Poporului aratã cã dispoziţiile <>art. 5 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 29/1990 nu îngrãdesc sub nici un aspect liberul acces la justiţie, întrucât procedura reglementatã nu reprezintã o jurisdicţie specialã administrativã, deci o activitate realizatã conform unei proceduri imperative, prevãzute într-o lege specialã, procedurã asemãnãtoare cu cea a instanţelor de judecatã, desfãşuratã însã paralel şi separat de aceasta.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , republicatã, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie <>art. 5 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 29/1990 privind contenciosul administrativ, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 din 8 noiembrie 1990, dispoziţii care au urmãtorul conţinut:
- Art. 5 alin. 1 şi 2: "Înainte de a cere tribunalului anularea actului sau obligarea la eliberarea lui, cel care se considerã vãtãmat se va adresa pentru apãrarea dreptului sãu, în termen de 30 de zile de la data când i s-a comunicat actul administrativ sau la expirarea termenului prevãzut la art. 1 alin. 2, autoritãţii emitente, care este obligatã sã rezolve reclamaţia în termen de 30 de zile de la aceasta.
În cazul în care cel care se considerã vãtãmat nu este mulţumit de soluţia datã reclamaţiei sale, el poate sesiza tribunalul în termen de 30 de zile de la comunicarea soluţiei."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (4): "Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite."
Examinând excepţia, Curtea constatã cã asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor <>art. 5 din Legea nr. 29/1990 s-a pronunţat prin numeroase decizii, precum <>Decizia nr. 188/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 498 din 2 iunie 2004, sau <>Decizia nr. 220/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 16 iunie 2004, statuând cã aceste dispoziţii sunt constituţionale. Cu acest ultim prilej, Curtea a reţinut cã textele de lege criticate stabilesc obligativitatea îndeplinirii procedurii administrative prealabile sesizãrii instanţei judecãtoreşti, precum şi limitele şi condiţiile pentru realizarea acestei proceduri speciale, obligatorii.
De asemenea, Curtea a constatat cã instituirea prin aceste dispoziţii a recursului graţios sau ierarhic reprezintã o modalitate simplã, rapidã şi scutitã de taxa de timbru prin care persoana vãtãmatã într-un drept al sãu de o autoritate publicã are posibilitatea de a obţine recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului sãu legitim. Se realizeazã astfel, pe de o parte, protecţia persoanei vãtãmate, iar pe de altã parte, degrevarea instanţelor judecãtoreşti de contencios administrativ de acele litigii care pot fi soluţionate pe cale administrativã, dându-se expresie principiului celeritãţii.
În ceea ce priveşte "jurisdicţiile speciale administrative", Curtea a stabilit cã acestea reprezintã "o activitate jurisdicţionalã realizatã de un organ de jurisdicţie ce funcţioneazã în cadrul unei instituţii a administraţiei publice sau al unor autoritãţi administrative autonome, care se realizeazã conform procedurii imperative prevãzute într-o lege specialã, procedurã asemãnãtoare cu cea a instanţelor de judecatã, desfãşuratã însã paralel şi separat de aceasta. Textul constituţional care se referã la caracterul facultativ al jurisdicţiilor speciale administrative nu este aplicabil prevederilor <>art. 5 din Legea nr. 29/1990 , prevederi care instituie obligaţia persoanei vãtãmate de a se adresa cu reclamaţie organului administrativ emitent mai înainte de sesizarea instanţei de judecatã cu anularea actului considerat ilegal, întrucât dispoziţia constituţionalã a desfiinţat condiţia prealabilã numai pentru procedura administrativã jurisdicţionalã. Nici o dispoziţie constituţionalã nu interzice ca, prin lege, sã se instituie o procedurã administrativã prealabilã, fãrã caracter jurisdicţional, cum este, de exemplu, procedura recursului administrativ graţios sau ierarhic."
Atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceastã decizie îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã, neintervenind elemente noi de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A). d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 29/1990 privind contenciosul administrativ, excepţie ridicatã de Hu Zhi Hong în Dosarul nr. 1.395/2004 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 9 noiembrie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. Ioan Vida
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
_______________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
