Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 484 din 2 decembrie 1997 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 174 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 105 din 6 martie 1998
Ioan Muraru - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Viorel Mihai Ciobanu - judecãtor
Mihai Constantinescu - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Victor Dan Zlatescu - judecãtor
Ioan Griga - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent
Pe rol, pronunţarea asupra exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 174 din Codul de procedura penalã, invocatã de avocatul Ionescu Dan Cristian, apãrãtor din oficiu al inculpatului Popescu Silviu Octavian, în Dosarul nr. 614/1997 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penalã.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din data de 13 noiembrie 1997 şi au fost consemnate în încheierea din aceeaşi data, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 25 noiembrie 1997 şi apoi pentru data de 2 decembrie 1997.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penalã, prin Încheierea din 5 mai 1997, pronunţatã în Dosarul nr. 614/1997, a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 174 din Codul de procedura penalã, invocatã de avocatul Ionescu Dan Cristian, apãrãtor din oficiu al inculpatului Popescu Silviu Octavian.
În motivarea exceptiei se susţine ca dispoziţiile art. 174 din Codul de procedura penalã, limitand în fata primei instanţe reprezentarea inculpatului lipsa numai în cazul infracţiunilor pentru care pedeapsa prevãzutã de lege este amenda sau închisoarea de maximum un an, incalca art. 24 alin. (1) din Constituţie privind dreptul la apãrare. Prevederile constituţionale garanteazã în egala mãsura cele doua forme de exercitare a dreptului la apãrare, asistenta juridicã fiind obligatorie, fãrã nici o distincţie între reprezentare şi apãrarea din oficiu. Or, în speta, fiind vorba de o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa cu detenţiunea pe viata sau cu închisoarea de la 15 la 25 de ani, apãrãtorul nu poate asigura apãrarea inculpatului plecat de mai mulţi ani din ţara, neavând posibilitatea de a pune întrebãri coinculpatului şi martorilor, de a solicita probe şi de a pune concluzii, cu excepţia celor scrise.
Exprimandu-şi opinia, instanta de judecata apreciazã ca excepţia este neîntemeiatã, deoarece "În speta, imposibilitatea aparatorului din oficiu de a-l reprezenta pe inculpat nu rezulta din neconstituţionalitatea art. 174 din Codul de procedura penalã, ci, în primul rând, din specificul reprezentãrii, reglementate de lege". Dispoziţia art. 174 din Codul de procedura penalã trebuie interpretatã ca o garanţie procesuala de care beneficiazã inculpatul, reprezentarea lui în fata primei instanţe fiind permisã numai în cazul infracţiunilor mai puţin grave, fãrã consecinţe deosebite pentru inculpat, respectiv numai dacã pedeapsa prevãzutã de lege pentru infracţiunea supusã judecaţii este amenda sau închisoare de cel mult un an. În speta, inculpatul, prin atitudinea sa de a se sustrage judecaţii, a înţeles sa renunţe la garanţiile procesuale pe care legea i le conferã în general şi la garantarea dreptului de apãrare în special. Principiile publicitãţii, oralitatii şi contradictorialitãţii, dupã care se desfãşoarã judecata, oferã posibilitatea unei apãrãri eficiente a inculpatului. În acelaşi timp, prezenta inculpatului oferã instanţei posibilitatea de a cunoaşte personalitatea acestuia. De aici decurge obligaţia inculpatului, prevãzutã în aproape toate legislatiile, de a fi prezent la judecata ce se desfãşoarã în fata primei instanţe, reprezentarea fiind permisã numai în cazurile anume prevãzute de lege.
În scopul soluţionãrii cauzei, conform prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, s-au solicitat punctele de vedere ale preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
În punctul de vedere primit de la Comisia juridicã, de numiri, disciplina, imunitãţi şi validari a Senatului, se arata ca textul art. 174 din Codul de procedura penalã este constituţional şi, ca atare, excepţia ridicatã în fata instanţei de judecata este nefondata.
Guvernul, în punctul de vedere comunicat, arata ca imposibilitatea aparatorului din oficiu de a-l reprezenta legal pe inculpat nu rezulta din neconstituţionalitatea art. 174 din Codul de procedura penalã, în raport cu dispoziţiile art. 24 din Constituţie, ci din natura, esenta şi limitele reprezentãrii. Asistenta juridicã fiind asigurata din oficiu, dreptul fundamental la apãrare al inculpatului, care nu se prezintã în fata instanţei, este respectat. În raport cu prevederile art. 24 din Constituţie, ale art. 171 şi 172 din Codul de procedura penalã, prevederile art. 174 din acelaşi cod sunt constituţionale şi reprezintã o garanţie procesuala de care beneficiazã pãrţile în procesul penal, precum şi inculpatul, în cazurile şi în condiţiile expres stabilite prin lege.
Preşedintele Camerei Deputaţilor nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunitãţi şi validari a Senatului, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile art. 174 din Codul de procedura penalã, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, republicatã, constata urmãtoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competenta sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost legal sesizatã.
Art. 174 din Codul de procedura penalã nu numai ca nu contrazice dispoziţiile art. 24 din Constituţie privind dreptul la apãrare, dar constituie o garanţie a acestui drept fundamental. Ţinând seama de specificul rãspunderii penale şi de consecinţele acesteia asupra persoanei inculpatului, este firesc ca el sa participe personal la judecata în prima instanta şi ca numai în mod cu totul excepţional sa se permitã reprezentarea sa. Este exact ceea ce se realizeazã prin dispoziţia legalã atacatã.
Dar, întrucât excepţia de neconstituţionalitate a art. 174 din Codul de procedura penalã a fost ridicatã de apãrãtorul din oficiu al inculpatului Popescu Silviu Octavian, în nume propriu, urmeazã sa fie respinsã ca inadmisibila, în temeiul art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicatã. Acest text prevede ca excepţia poate fi ridicatã la cererea uneia dintre pãrţi sau, din oficiu, de cãtre instanta de judecata, ceea ce nu este cazul în speta, apãrãtorul nefiind reprezentantul inculpatului.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca inadmisibila excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 174 din Codul de procedura penalã, invocatã de avocatul Ionescu Dan Cristian, apãrãtor din oficiu al inculpatului Popescu Silviu Octavian, în Dosarul nr. 614/1997 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penalã.
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din 2 decembrie 1997.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
prof.univ.dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent,
Doina Suliman
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
