Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 484 din 2 aprilie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. 1 si 4, art. 70 alin. 2, art. 172 alin. 1, art. 224 alin. 1 si 3 si art. 91^6 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 289 din 4 mai 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent-şef delegat
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. 1 şi 4, art. 70 alin. 2, art. 172 alin. 1, art. 224 alin. 1 şi 3 şi art. 91^6 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Marcel Bãrbuţ, Doina Cornelia Ştefani şi Andrei Gheorghe în Dosarul nr. 3.080/108/2007 al Tribunalului Arad - Secţia penalã.
La apelul nominal rãspunde, pentru autorii excepţiei Marcel Bãrbuţ şi Doina Cornelia Ştefani, domnul avocat Rãzvan Doseanu din cadrul Baroului Bihor, cu delegaţie la dosar, şi se constatã lipsa celorlalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul autorilor Marcel Bãrbuţ şi Doina Cornelia Ştefani pune concluzii de admitere a acesteia aşa cum a fost formulatã în faţa instanţei de drept comun.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, sens în care face trimitere şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 24 noiembrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 3.080/108/2007, Tribunalul Arad - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 alin. 1 şi 4, art. 70 alin. 2, art. 172 alin. 1, art. 224 alin. 1 şi 3 şi art. 91^6 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Marcel Bãrbuţ, Doina Cornelia Ştefani şi Andrei Gheorghe în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cauze penale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã prevederile art. 91^6 din Codul de procedurã penalã încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 26 referitoare la Viaţa intimã, familialã şi privat, ale art. 53 referitoare la Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, ale art. 20 referitoare la Tratatele internaţionale privind drepturile omului şi ale art. 8 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitoare la Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, deoarece înregistrãrile efectuate de pãrţi, spre deosebire de cele efectuate de organele de stat, nu prezintã suficiente garanţii contra unor aplicãri arbitrare. Aceeaşi concluzie s-ar desprinde şi din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit cãreia înregistrarea şi folosirea ca mijloc de probã a unor convorbiri fãrã autorizarea unui reprezentant al autoritãţilor judiciare constituie o violare a art. 8 din Convenţie.
De asemenea, art. 6 alin. 1 şi 4, art. 70 alin. 2, art. 172 alin. 1 şi art. 224 alin. 1 şi 3 din Codul de procedurã penalã contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 24 alin. (1) şi (2) şi art. 53, precum şi ale art. 6 paragraful 1 şi paragraful 3 lit. c) şi d) din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece în faza actelor premergãtoare apãrãtorul fãptuitorului nu are dreptul sã asiste la niciunul din actele care se efectueazã pânã la începerea urmãririi penale, fiind lipsit de o minimã garanţie a dreptului la apãrare.
Tribunalul Arad - Secţia penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, sens în care face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente prin avocat, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 6 alin. 1 şi 4 cu denumirea marginalã Garantarea dreptului la apãrare, art. 70 alin. 2 cu denumirea marginalã Întrebãri şi lãmuriri prealabile, art. 172 alin. 1 cu denumirea marginalã Drepturile apãrãtorului, art. 224 alin. 1 şi 3 cu denumirea marginalã Acte premergãtoare şi art. 91^6 cu denumirea marginalã Verificarea mijloacelor de probã, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 6 alin. 1 şi 4: "Dreptul de apãrare este garantat învinuitului, inculpatului şi celorlalte pãrţi în tot cursul procesului penal.[...]
Orice parte are dreptul sã fie asistatã de apãrãtor în tot cursul procesului penal.";
- Art. 70 alin. 2: "Învinuitului sau inculpatului i se aduc apoi la cunoştinţã fapta care formeazã obiectul cauzei, încadrarea juridicã a acesteia, dreptul de a avea un apãrãtor, precum şi dreptul de nu face nicio declaraţie, atrãgându-i-se totodatã atenţia cã ceea ce declarã poate fi folosit împotriva sa. Dacã învinuitul sau inculpatul dã o declaraţie, i se pune în vedere sã declare tot ce ştie cu privire la fapta şi la învinuirea ce i se aduce în legãturã cu aceasta.";
- Art. 172 alin. 1: "În cursul urmãririi penale, apãrãtorul învinuitului sau inculpatului are dreptul sã asiste la efectuarea oricãrui act de urmãrire penalã şi poate formula cereri şi depune memorii. Lipsa apãrãtorului nu împiedicã efectuarea actului de urmãrire penalã, dacã existã dovada cã apãrãtorul a fost încunoştinţat de data şi ora efectuãrii actului. Încunoştinţarea se face prin notificare telefonicã, fax, internet sau prin alte asemenea mijloace, încheindu-se în acest sens un proces-verbal.";
- Art. 224 alin. 1 şi 3: "În vederea începerii urmãririi penale, organul de urmãrire penalã poate efectua acte premergãtoare.[...]
Procesul-verbal prin care se constatã efectuarea unor acte premergãtoare poate constitui mijloc de proba.";
- Art. 91^6: "Mijloacele de probã prevãzute în prezenta secţiune pot fi supuse expertizei tehnice la cererea procurorului, a pãrţilor sau din oficiu.
Înregistrãrile prevãzute în prezenta secţiune, efectuate de pãrţi sau de alte persoane, constituie mijloace de probã când privesc propriile convorbiri sau comunicãri pe care le-au purtat cu terţii. Orice alte înregistrãri pot constitui mijloace de probã dacã nu sunt interzise de lege."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţãrii <>Deciziei nr. 124 din 26 aprilie 2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 15 august 2001, Curtea Constituţionalã a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 224 şi art. 172 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, iar cu prilejul pronunţãrii <>Deciziei nr. 593 din 21 septembrie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 856 din 19 octombrie 2006, a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91^6 alin. 2 din Codul de procedurã penalã.
Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziilor mai sus menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Distinct de considerentele acestora, Curtea mai constatã urmãtoarele:
Actele premergãtoare au o naturã proprie, care nu poate fi identificatã sau subsumatã naturii precise şi bine determinate a altor instituţii. Aşa cum rezultã din chiar denumirea lor, acestea premerg faza de urmãrire penalã, având un caracter de anterioritate desprins din scopul instituirii lor, şi anume acela de a completa informaţiile organelor de urmãrire penalã, de a verifica informaţiile deţinute şi de a fundamenta convingerea organului de cercetare penalã ori procurorului cu privire la oportunitatea începerii ori neînceperii urmãririi penale. Aşa fiind, aceste acte prin conţinutul lor au un caracter sui generis, limitat însã de atingerea scopului. Abia dincolo de aceastã graniţã se poate vorbi de o împingere într-un cadru extraprocesual a actelor care trebuie îndeplinite sub hegemonia garanţiilor impuse de faza urmãririi penale. Cu alte cuvinte, în cadrul investigaţiilor prealabile nu pot fi dispuse mãsuri procesuale, deoarece acestea se pot lua numai cu privire la învinuit sau inculpat, ceea ce ar implica o urmãrire penalã începutã.
În concluzie, este de necontestat cã actele premergãtoare urmãririi penale sunt acte procedurale cu naturã şi funcţionalitate specifice plasate în afara procesului penal. Aşa fiind, aceasta este raţiunea pentru care legiuitorul nu este ţinut de vreun imperativ constituţional ori convenţional de a institui în sarcina organelor de cercetare şi de urmãrire penalã obligaţia de a garanta dreptul la apãrare persoanelor audiate în scopul determinat mai sus menţionat, deoarece acestea nu au încã nicio calitate procesualã.
Faptul cã aceste acte capãtã relevanţã juridicã prin consemnarea într-un proces-verbal care constituie mijloc de probã nu este de naturã a afecta drepturile invocate, cu precãdere dreptul la apãrare, deoarece partea interesatã are la îndemânã o suitã de garanţii procesuale pentru a contesta temeinicia acestora.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. 1 şi 4, art. 70 alin. 2, art. 172 alin. 1, art. 224 alin. 1 şi 3 şi art. 91^6 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Marcel Bãrbuţ, Doina Cornelia Ştefani şi Andrei Gheorghe în Dosarul nr. 3.080/108/2007 al Tribunalului Arad - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 2 aprilie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef delegat,
Afrodita Laura Tutunaru
__________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
