Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 482 din 18 noiembrie 1997 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 din Legea nr. 32/1968 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor
EMITENT: Curtea Constitutionala PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 143 din 8 aprilie 1998
Ioan Muraru - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Viorel Mihai Ciobanu - judecãtor
Mihai Constantinescu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol, pronunţarea asupra recursului declarat de Societatea Comercialã "Jupiter" - S.R.L. impotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 267, pronunţatã la data de 18 iunie 1997.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din data de 11 noiembrie 1997 şi au fost consemnate în încheierea din aceeaşi data, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 18 noiembrie 1997.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Decizia nr. 267 din 18 iunie 1997 Curtea Constituţionalã a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 15 din Legea nr. 32/1968 , ridicatã de Societatea Comercialã "Jupiter": - S.R.L. în Dosarul nr. 1.000/1996 al Tribunalului Alba, retinand, în esenta, urmãtoarele:
- dispoziţiile <>art. 15 din Legea nr. 32/1968 nu incalca prevederile constituţionale, întrucât, în speta, sumele confiscate sunt urmare a sãvârşirii unei contravenţii; textele constituţionale invocate de recurenta se referã la garantarea şi ocrotirea proprietãţii dobândite în mod licit;
- abrogarea, potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, este rezultatul contrarietatii legii anterioare cu prevederile Constituţiei, or, dispoziţiile <>art. 15 din Legea nr. 32/1968 nu contravin legii fundamentale;
- deşi <>Legea nr. 32/1968 nu cuprinde un termen de prescripţie, acest termen este prevãzut în Decretul nr. 221/1960, în vigoare pana la data de 23 aprilie 1996 şi apoi preluatã în Ordonanta Guvernului nr. 11/1996.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs Societatea Comercialã "Jupiter" - S.R.L., cu urmãtoarea motivare:
- sancţiunea confiscãrii, prevãzutã la <>art. 15 din Legea nr. 32/1968 , contravine dispoziţiilor art. 41 alin. (7) din Constituţie, care instituie prezumţia dobândirii licite a averii; or, de vreme ce, pe de o parte, a operat prescripţia aplicãrii ori executãrii sancţiunii contravenţionale şi, pe de alta parte, potrivit art. 22 şi 23 din aceeaşi lege, o data cu aplicarea sancţiunii contravenţionale se dispune şi confiscarea, inevitabil, prin art. 15, se lasa deschisã poarta confiscãrii contravenţionale, nelimitat în timp, fãrã a se putea rasturna prezumţia dobândirii licite a proprietãţii private, astfel ca, în acest fel, este ştirbitã o importanta garanţie a dreptului de proprietate, prevãzutã la art. 41 alin. (1) şi art. 135 alin. (6) din Constituţie;
- în mod greşit s-a constatat, prin decizia recuratã, ca textul <>art. 15 din Legea nr. 32/1968 nu a fost abrogat potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, deoarece art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 prevede ca: "Sunt neconstituţionale prevederile actelor normative prevãzute la alin. (1), care incalca dispoziţiile sau principiile Constituţiei", or, textul criticat contravine "mai multor dispoziţii şi principii constituţionale";
- eronat sau reţinut ca <>Legea nr. 32/1968 nu cuprinde termene de prescripţie, acestea fiind prevãzute atât la art. 13 (prescripţia aplicãrii sancţiunii), cat şi la art. 14 (prescripţia executãrii sancţiunii); Decretul nr. 221/1960 şi Ordonanta Guvernului nr. 11/1996, invocate în decizie, se referã doar la prescripţia pentru executarea unei creanţe bugetare care exista legal, dar, de vreme ce prescripţia operase, sancţiunea nu mai exista legal;
- art. 15 contravine şi art. 20 alin. (2) din Constituţie, coroborat cu Convenţia europeanã privind drepturile şi libertãţile fundamentale ale omului, fãrã a fi precizate care sunt aceste articole.
CURTEA,
având în vedere decizia atacatã, motivele de recurs invocate, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi ale recurentei, dispoziţiile atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:
Prevederile legale criticate sub raportul constituţionalitãţii lor sunt cele cuprinse în <>art. 15 din Legea nr. 32/1968 , care prevãd: "Dispoziţiile art. 13 şi 14 nu impiedica urmãrirea despãgubirilor şi confiscarea lucrurilor supuse acestei mãsuri". Art. 13 stabileşte ca aplicarea sancţiunii contravenţionale se prescrie în anumite termene calculate de la data sãvârşirii faptei, iar art. 14 stabileşte ca executarea sancţiunii se prescrie într-un an de la data aplicãrii ei.
Nu se prevede un termen de prescripţie şi pentru sancţiunea confiscãrii lucrãrilor.
Se pretinde ca au fost incalcate prevederile art. 41 alin. (7) şi (8) din Constituţie, care prevãd: "Averea dobandita licit nu poate fi confiscatã. Caracterul licit al dobândirii se prezuma. Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii".
Esenta recursului o constituie critica, potrivit cãreia patrimoniul unei persoane, dobândit licit, poate fi diminuat în mod nejustificat, impotriva prevederilor Constituţiei, prin aplicarea sancţiunii confiscãrii într-o perioada nelimitatã în timp, deşi pentru celelalte mãsuri punitive <>Legea nr. 32/1968 prevede termene de prescripţie. În aceste condiţii, textul art. 15 din aceasta lege ar trebui considerat abrogat, implicit în temeiul art. 150 alin. (1) din Constituţie şi ale art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.
Este evident ca mãsura confiscãrii unor bunuri constituie o excepţie de la principiul constituţional, consfintit de art. 41 alin. (7), potrivit cãruia caracterul licit al dobândirii bunurilor se prezuma. De aceea, o asemenea mãsura este reglementatã constituţional doar în cazul sãvârşirii unor infracţiuni sau contravenţii, adicã în situaţii constatate, în condiţiile legii, ca reprezentând fapte cu un anumit grad de pericol social. Astfel confiscarea nu face decât sa aducã atingere prezumţiei de dobândire licita a unor bunuri, asa cum prevede art. 41 alin. (7) din Constituţie, ceea ce nu poate conduce decât la concluzia neconstitutionalitatii prevederii legale care îngãduie o astfel de atingere adusã patrimoniului unei persoane.
Sub acest aspect, este limpede ca <>art. 15 din Legea nr. 32/1968 exclude aplicarea termenelor de prescripţie, înscrise la art. 13 şi 14 pentru aplicarea sancţiunii contravenţionale sau executarea acesteia, şi la confiscarea lucrurilor. Acest fapt poate conduce la aplicarea sancţiunii confiscãrii în condiţiile prescrierii fie a aplicãrii sancţiunii prevãzute la art. 13, fie a executãrii ei, prevãzute la art. 14. Este posibila astfel confiscarea unor bunuri, cu titlu de sancţiune, ca urmare a comiterii unei fapte constatate dupã împlinirea termenului de prescripţie şi, mai mult decât atât, însãşi executarea pedepsei confiscãrii devine posibila, cu toate ca s-a depãşit termenul stabilit de art. 14 - un an de la data comiterii faptei - pentru realizarea mãsurii respective. Consecinta ar fi faptul ca o alta sancţiune contravenţionalã, amenda, spre exemplu, sa nu mai poatã fi aplicatã datoritã implinirii termenului de prescripţie, dar confiscarea sa poatã fi totuşi dispusã de organul constatator, în pofida efectului complementar, egal, al amândurora.
În acest fel s-ar ajunge la mãsura confiscãrii sa aibã un regim derogator, distinct de cel al altor sancţiuni, deşi atât acestea, cat şi confiscarea îşi au izvorul în aceeaşi fapta contravenţionalã de încãlcare a legii. Este relevant, sub acest aspect, textul art. 17 alin. 3 din lege, care stabileşte ca neindicarea datei de comitere a faptei în procesul-verbal atrage nulitatea acestuia, care se poate constata şi din oficiu; or, o asemenea precizare nu face decât sa confirme ca sancţiunea pentru sãvârşirea unei contravenţii nu poate fi aplicatã oricând, ci cu respectarea termenului prevãzut la art. 13; în cazul confiscãrii s-ar ajunge la faptul ca neindicarea datei respective nu ar avea nici o consecinta, ajungandu-se, teoretic, la posibilitatea, cu nimic exclusa, ca un proces-verbal privind constatarea unei contravenţii, însoţit de dispoziţia confiscãrii lucrurilor, sa poatã fi întocmit independent de faptul ca, datoritã implinirii termenului de prescripţie, nu numai ca sancţiunea aplicãrii amenzii ar deveni imposibila, dar ea nici n-ar mai putea fi executatã, dacã îşi gãsesc aplicarea dispoziţiilor <>art. 14 din Legea nr. 32/1968 .
În aceste condiţii, patrimoniul unei persoane ar fi diminuat în mod nejustificat, ignorandu-se prezumţia de dobândire licita a bunurilor, instituitã de art. 41 alin. (7) din Constituţie, câtã vreme fapta însãşi nu apare ca fiind generatoare a tuturor mãsurilor sanctionatoare prevãzute de lege, ci numai pentru unele dintre ele, în speta, confiscarea. Confiscarea ar aparea astfel ca o unica posibilitate punitiva în urma încãlcãrii termenelor de prescripţie instituite de art. 13 şi 14, acestea având justificarea lor, determinata de limitarea în timp a constatãrii unor ilegalitati, ca ratiune de a fi a prescripţiei extinctive.
Pentru motivele arãtate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 şi al art. 26 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de Societatea Comercialã "Jupiter" - S.R.L., desfiinţeazã Decizia nr. 267 din 18 iunie 1997 şi, pe fond, constata ca <>art. 15 din Legea nr. 32/1968 este abrogat potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din 18 noiembrie 1997.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
