Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 481 din 9 noiembrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 385^1 alin. 1 lit. e) din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 1.143 din 2 decembrie 2004
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^1 alin. 1 lit. e) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Constantin Istrate în Dosarul nr. 1.411/2004 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
La apelul nominal se prezintã, pentru partea Raiffeisen Bank - S.A., consilierul juridic, constatându-se lipsa autorului excepţiei şi a celorlalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul pãrţii prezente solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, deoarece asupra dispoziţiilor legale criticate Curtea s-a pronunţat prin <>Decizia nr. 369 din 2 octombrie 2003 , ocazie cu care a constatat cã art. 385^1 alin. 1 lit. e) din Codul de procedurã penalã sunt constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 6 iulie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 1.411/2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 385^1 alin. 1 lit. e) din Codul de procedurã penalã.
Excepţia a fost ridicatã de inculpatul Constantin Istrate în dosarul cu numãrul de mai sus, având drept obiect soluţionarea unui recurs declarat împotriva Deciziei penale nr. 40A din 22 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penalã, prin care s-au admis apelurile declarate de inculpaţi şi de Parchetul de pe lângã Tribunalul Bucureşti şi s-a dispus desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţã de fond.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece prin limitarea folosirii cãii de atac a recursului numai pentru o anumitã categorie de decizii pronunţate de instanţele de apel i se îngrãdeşte dreptul la un proces echitabil. Or, potrivit dispoziţiilor constituţionale invocate, cât şi a celor din Convenţia pentru apãrarea depturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, orice persoanã are dreptul la judecarea cauzei în mod public, echitabil şi într-un termen rezonabil de cãtre o instanţã independentã şi imparţialã.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã opineazã cã dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor sau principiilor constituţionale invocate. Dimpotrivã, textul atacat este în deplin acord cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Legea fundamentalã, care încredinţeazã legiuitorului dreptul de a stabili competenţa şi procedura de judecatã, inclusiv cãile de atac şi condiţiile exercitãrii acestora.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul României apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece instituirea regulilor de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti este de competenţa exclusivã a legiuitorului. Aceastã soluţie decurge din dispoziţiile constituţionale ale art. 126 alin. (2), potrivit cãrora "competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege", precum şi din cele ale art. 129, conform cãrora "împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii".
De asemenea, în considerarea unor situaţii deosebite, legiuitorul poate institui reguli speciale de procedurã, precum şi modalitãţi de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justiţie nu presupune accesul la toate structurile judecãtoreşti şi la toate cãile de atac. Conceptul de "proces echitabil" nu implicã în mod necesar existenţa mai multor grade de jurisdicţie şi nici posibilitatea exercitãrii cãilor de atac - inclusiv a celor extraordinare - de cãtre toate pãrţile din proces.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece textul legal criticat nu îngrãdeşte sub nici un aspect dreptul pãrţilor de a fi asistate de un avocat ales sau numit din oficiu, în tot cursul procesului, şi nu opreşte partea interesatã de a apela la instanţele judecãtoreşti şi de a se prevala de toate garanţiile procesuale care condiţioneazã, într-o societate democraticã, procesul echitabil. Faptul cã legea nu permite exercitarea unei cãi de atac împotriva deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor nu constituie o încãlcare a dreptului la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, ci, dimpotrivã, urmãreşte asigurarea celeritãţii procedurii, având în vedere urgenţa impusã de rejudecarea cauzelor penale.
Conceptul de "proces echitabil" nu implicã imperios existenţa mai multor grade de jurisdicţie, a unor cãi de atac ale hotãrârilor judecãtoreşti.
De asemenea, prevederile legale criticate sunt norme de procedurã şi reprezintã opţiuni ale legiuitorului, care a avut în vedere instituirea regulilor de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti, deci şi reglementarea modalitãţilor de exercitare a cãilor de atac.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 385^1 alin. 1 lit. e) din Codul de procedurã penalã, care au urmãtorul conţinut: "Pot fi atacate cu recurs: [...]
e) deciziile pronunţate, ca instanţe de apel, de tribunale, tribunale militare teritoriale, curţi de apel şi Curtea Militarã de Apel, cu excepţia deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 23 alin. (11) referitoare la principiul prezumţiei de nevinovãţie, ale art. 24 alin. (1) privind garantarea dreptului la apãrare şi ale art. 129 referitoare la "Folosirea cãilor de atac", precum şi ale art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care reglementeazã dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia, Curtea Constituţionalã constatã cã asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 385^1 alin. 1 lit. e) din Codul de procedurã penalã s-a mai pronunţat, statuând cã acestea sunt constituţionale. Astfel, prin <>Decizia nr. 369 din 2 octombrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 828 din 22 noiembrie 2003, pronunţându-se în legãturã cu critica potrivit cãreia art. 385^1 alin. 1 lit. e) din Codul de procedurã penalã îngrãdeşte dreptul de exercitare a cãilor de atac, întrucât nu prevede calea de atac a recursului şi împotriva deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor, Curtea a constatat cã textul legal criticat este în deplinã concordanţã cu art. 129 din Constituţie, care reglementeazã folosirea cãilor de atac. Acest drept fundamental se realizeazã în condiţiile legii şi, prin urmare, este în competenţa exclusivã a legiuitorului de a stabili care sunt cãile de atac şi în ce condiţii pot fi exercitate [art. 126 alin. (2) din Constituţie]. Faptul cã împotriva hotãrârilor judecãtoreşti prin care s-a dispus rejudecarea cauzei nu se poate folosi calea de atac a recursului nu afecteazã drepturile procesuale ale inculpatului referitoare la garantarea dreptului la apãrare ori a prezumţiei de nevinovãţie, având în vedere cã la rejudecarea fondului instanţa este obligatã sã examineze întreaga cauzã sub toate aspectele.
De asemenea, în legãturã cu susţinerile de neconstituţionalitate privind exercitarea cãilor de atac şi concordanţa legii procesuale româneşti cu art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care consacrã dreptul persoanei la un proces echitabil, Curtea s-a pronunţat prin <>Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996. Prin aceastã decizie, Curtea Constituţionalã, statuând în sensul practicii Curţii Europene a Drepturilor Omului, a constatat cã noţiunea de "proces echitabil" nu implicã imperios "existenţa mai multor grade de jurisdicţie, a unor cãi de atac ale hotãrârilor judecãtoreşti, nici, pe cale de consecinţã, posibilitatea exercitãrii acestor cãi de atac [...] de cãtre toate pãrţile din proces".
Cele statuate prin deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã, întrucât nu au intervenit elemente noi care sã justifice schimbarea acestei jurisprudenţe.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^1 alin. 1 lit. e) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Constantin Istrate în Dosarul nr. 1.411/2004 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 9 noiembrie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
---------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
