Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 480 din 20 aprilie 2010  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 alin. (7) din Legea nr. 303/2004  privind statutul judecatorilor si procurorilor    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 480 din 20 aprilie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 alin. (7) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 383 din 10 iunie 2010

Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 15 alin. (7) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecãtorilor şi procurorilor, excepţie ridicatã de Aura Speranţa Ungureanu în Dosarul nr. 6.869/2/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei, personal, lipsã fiind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care solicitã admiterea acesteia. În acest sens, aratã cã dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor art. 21 din Constituţie, deoarece nu existã nicio cale de atac a hotãrârilor comisiilor de soluţionare a contestaţiilor la concursul de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii. Susţine cã aceste comisii nu oferã garanţiile unei instanţe judecãtoreşti, ceea ce contravine art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, invocând în acest sens hotãrârile Curţii Europene a Drepturilor Omului, din cauzele Crişan contra României, 2003, Biserica Greco-Catolicã contra României, 2010, Haralambie împotriva României, Le Compte, Van Leuven şi De Meyere contra Belgiei, 1981 şi Sporrong şi Lonnroth contra Suediei, 1982. Totodatã, invocã <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 60/1993 , prin care s-a statuat cã o procedurã administrativ-jurisdicţionalã nu este neconstituţionalã atât timp cât hotãrârea organului respectiv se poate ataca la instanţele judecãtoreşti, aşa cum este precizat şi în notele de şedinţã depuse la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind cã dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor art. 21 din Constituţie şi nici celor ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, ci reglementeazã modul în care se soluţioneazã o contestaţie la rezultatele unui concurs.
Având cuvântul în replicã, Aura Speranţa Ungureanu susţine cã nu existã nici mãcar un grad de jurisdicţie în aceastã materie, neputându-se ataca la instanţele judecãtoreşti hotãrârile comisiilor de examinare şi de soluţionare a contestaţiilor, ceea ce este neconstituţional.

CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 1 octombrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 6.869/2/2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 15 alin. (7) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecãtorilor şi procurorilor, excepţie ridicatã de Aura Speranţa Ungureanu în cadrul soluţionãrii unui recurs declarat împotriva unei sentinţe civile a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin care i s-a respins ca neîntemeiatã cererea de anulare parţialã a baremului şi cererea de a se emite o hotãrâre judecãtoreascã prin care sã fie declaratã admisã la Institutul Naţional al Magistraturii.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece nu prevãd cãi de atac împotriva deciziilor comisiei de soluţionare a contestaţiilor la rezultatele examenului de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi-a exprimat opinia în sensul cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, întrucât legiuitorul are dreptul exclusiv de a reglementa competenţa instanţelor judecãtoreşti, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, deoarece posibilitatea de a ataca rezultatele unui examen sau ale unui concurs nu constituie un drept de sine stãtãtor, reglementat ca atare prin lege, ci un mijloc de realizare a dreptului de a ocupa funcţia pentru care s-a organizat examenul sau concursul, iar a decide altfel înseamnã sã se recunoascã organelor de justiţie competenţa de a se substitui examinatorilor, de a invalida evaluãrile fãcute de aceştia şi de a le înlocui cu evaluãrile proprii ale judecãtorilor.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 15 alin. (7) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecãtorilor şi procurorilor, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, cu urmãtorul cuprins: "(7) Candidaţii nemulţumiţi de rezultatele concursului pot formula contestaţii în termen de 3 zile de la afişare la comisia de soluţionare a contestaţiilor. Aceasta le va soluţiona în termen de 3 zile. Decizia comisiei de soluţionare a contestaţiilor este irevocabilã, dispoziţiile alin. (6) fiind aplicabile în mod corespunzãtor."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prevederile de lege criticate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
Potrivit art. 21 alin. (1) din Constituţie, "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime."
Aşa cum a statuat Curtea Constituţionalã prin <>Decizia nr. 340 din 5 decembrie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 4 martie 2003, dispoziţiile art. 21 din Constituţie şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale au în vedere accesul la justiţie pentru apãrarea drepturilor şi a intereselor legitime, adicã a acelor drepturi şi interese care sunt reglementate prin lege. Or, posibilitatea de a ataca rezultatele unui examen sau ale unui concurs nu constituie un drept de sine stãtãtor, reglementat ca atare prin lege, ci un mijloc de realizare a dreptului de a ocupa funcţia pentru care s-a organizat examenul sau concursul, prin intermediul procedurilor de examen sau de concurs pe care legea le reglementeazã. A decide altfel ar însemna sã se recunoascã organelor de justiţie competenţa de a se substitui examinatorilor, de a invalida evaluãrile fãcute de aceştia şi de a le înlocui cu evaluãrile proprii ale judecãtorilor, ceea ce ar excede în mod evident atribuţiilor instanţelor judecãtoreşti.
Prin urmare, susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate nu pot fi primite, deoarece prevederile art. 21 din Legea fundamentalã, referitoare la accesul la o instanţã de judecatã, nu au aplicabilitate în materia contestãrii baremului sau rezultatului unui examen sau concurs, existând obligativitatea comisiilor de contestaţii de a se pronunţa asupra acestor cereri. Dispoziţiile menţionate din Constituţie sunt însã aplicabile în ceea ce priveşte legalitatea procedurii de desfãşurare a examenului sau concursului respectiv, ceea ce în speţa de faţã nu a fost criticat.
În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care, prin hotãrârea pronunţatã în Cauza Van Marle şi alţii contra Belgiei, 1986 şi prin decizia de inadmisibilitate pronunţatã în Cauza San Juan contra Franţei, 2002, a statuat, cu valoare de principiu, cã evaluarea cunoştinţelor şi a experienţei necesare pentru admiterea într-o profesie este similarã cu susţinerea unui examen de tip şcolar sau universitar şi nu poate intra în domeniul de aplicare a art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, îndepãrtându-se atât de la competenţa normalã a unui judecãtor, învestit de regulã cu soluţionarea unui diferend, cât şi de la garanţiile instituite de art. 6 din Convenţie, care nu sunt de naturã sã se aplice "litigiilor" ce ar putea apãrea în aceastã materie.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 15 alin. (7) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecãtorilor şi procurorilor, excepţie ridicatã de Aura Speranţa Ungureanu în Dosarul nr. 6.869/2/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 aprilie 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
--------------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016