Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 48 din 7 martie 1997*) referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. 2, art. 13 si ale art. 26 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute in proprietatea statului
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 57 din 10 februarie 1998
Florin Bucur Vasilescu - preşedinte
Romul Petru Vonica - judecãtor
Victor Dan Zlatescu - judecãtor
Constantin Burada - magistrat-asistent
Completul de judecata, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 4 decembrie 1996, pronunţatã în Dosarul nr. 9.353/1996, Judecãtoria Sectorului 6 - Municipiul Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. 2, art. 13 şi ale <>art. 26 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, invocatã de Zega Nicusor Aristide.
Prin excepţie se susţine, în esenta, ca prevederile art. 2 alin. 2, art. 13 şi ale <>art. 26 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 contravin art. 41 alin. (2) şi (5), raportate la art. 11 alin. (2) şi art. 20 alin. (2) din Constituţie, coroborate cu Legea nr. 30 din 18 mai 1994 şi Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, semnat la Paris la 20 martie 1952, deoarece sumele de bani oferite cu titlu de despãgubiri, calculate potrivit criteriilor din art. 13 al aceleiaşi legi, nu reprezintã echivalentul valorii bunului de care a fost deposedat.
Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, s-au solicitat puncte de vedere celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, care însã nu au dat curs cererii.
Exprimandu-şi opinia în legatura cu excepţia, instanta apreciazã ca dispoziţiile art. 2 alin. 2, art. 13 şi ale <>art. 26 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 contravin prevederilor art. 41 alin. (3) din Constituţie, deoarece sumele de bani oferite foştilor proprietari ai construcţiilor, prin luarea în considerare a criteriilor impuse de art. 13 din lege, nu reprezintã un echivalent al pierderii materiale suferite de aceştia.
CURTEA,
având în vedere încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul raportor, dispoziţiile legale atacate ca neconstituţionale, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine:
Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie şi art. 23 şi urmãtoarele din Legea nr. 47/1992, Curtea este competenta sa soluţioneze excepţia invocatã, fiind legal sesizatã.
Autorul exceptiei considera ca valoarea despãgubirilor, calculatã potrivit prevederilor legale criticate sub aspectul constituţionalitãţii, nu reprezintã o despãgubire realã, "... ci cel mult o suma de bani care nici nu va putea în viitor sa reprezinte reparaţia (mãsura reparatorie) pe care o impune legea în <>art. 1, când fixeazã şi scopul Legii nr. 112/1995 ". Mai susţine ca în acest fel se incalca şi art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, semnat la Paris la 20 martie 1952, la care România a aderat prin Legea nr. 30/1994, care prevede ca "orice persoana are dreptul la respectarea bunurilor sale", arãtând în final ca modul de calcul al despãgubirilor reglementat prin <>art. 13 alin. 2 din Legea nr. 112/1995 nu este de natura sa acopere integral paguba suferitã, acesta raportandu-se la un criteriu - veniturile salariale medii pe economie ale unei persoane, calculate la data stabilirii despãgubirilor - ce nu asigura o dezdãunare îndestulãtoare.
Referitor la limitarea întinderii reparatiei în cazul prevãzut de <>art. 13 din Legea nr. 112/1995 , se constata ca, prin Decizia nr. 73 din 19 iulie 1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995, Curtea Constituţionalã a statuat ca aceasta limitare are în vedere, în cazul legii criticate, posibilitãţile economice şi financiare existente în raport cu alte necesitaţi şi prioritati economice şi sociale, în a cãror evaluare şi satisfacere legiuitorul este suveran. Cu privire la modul de stabilire a despãgubirilor şi a întinderii acestora, s-a constatat ca legea, în art. 13 alin. 2, consacra soluţii rezonabile. De asemenea, s-a reţinut ca, în legatura cu reparaţia în ipoteza privarii de proprietate, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a stabilit, pe de o parte, ca dreptul la indemnizare trebuie sa aibã un cuantum rezonabil, iar pe de alta parte ca metoda de evaluare a bunurilor trebuie sa fie, la rândul ei, în mod manifest rezonabila. În raport cu aceasta practica, Curtea Constituţionalã a considerat ca reglementarea cuprinsã în <>Legea nr. 112/1995 , cu privire la cuantumul despãgubirilor ce vor fi acordate foştilor proprietari, da expresie exigenţelor reglementãrilor internaţionale avute în vedere de art. 20 din Constituţie.
Ţinând seama ca, potrivit art. 145 alin. (2) din Constituţie, deciziile Curţii Constituţionale sunt obligatorii şi ca nu au intervenit elemente noi care sa justifice schimbarea soluţiei, excepţia privind <>art. 13 din Legea nr. 112/1995 nu pot fi primitã.
Cu privire la neconstituţionalitatea <>art. 2 alin. 2 din Legea nr. 112/1995 , se constata ca o corecta interpretare a textului nu poate fi decât aceea desprinsa din examinarea integrala a art. 2. Acesta reglementeazã modalitatea restituirii în natura a unor imobile cãtre foştii proprietari şi consecinţele ei, în cazul în care aceştia au fost iniţial despãgubiţi. Astfel, potrivit art. 2 alin. 1 din lege, persoanele prevãzute la art. 1 beneficiazã de restituirea în natura, prin redobandirea dreptului de proprietate asupra apartamentelor în care locuiesc în calitate de chiriaşi sau a celor care sunt libere, iar pentru celelalte apartamente primesc despãgubiri în condiţiile art. 12, iar alin. 2 precizeazã, în cadrul tezei I, ca în cazul apartamentelor trecute în proprietatea statului pentru care s-au primit despãgubiri, dacã sunt ocupate de foştii proprietari sau sunt libere, ele se restituie în natura. Teza a II-a cuprinsã în alin. 2 este consecinta fireasca a redobandirii dreptului de proprietate în condiţiile stipulate de text, şi anume, faptul ca foştii proprietari care şi-au recapatat dreptul de proprietate asupra imobilelor au obligaţia sa restituie suma primitã cu titlu de despãgubire. Aceasta reglementare apare ca absolut echitabila, nefiind admis ca fostul proprietar sa reintre în drepturile sale de proprietate asupra imobilului şi sa pãstreze în acelaşi timp şi despãgubirea primitã la data trecerii acestuia la stat.
În aceste condiţii, excepţia este vadit nefondata şi sub acest aspect.
În legatura cu neconstituţionalitatea prevederilor <>art. 26 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 , se constata ca, în fapt, autorul exceptiei se referã la cuantumul insuficient al despãgubirii primite la data trecerii apartamentului sau în proprietatea statului. Potrivit <>art. 26 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 , foştii proprietari ai imobilelor cu destinaţia de locuinţe trecute în proprietatea statului sau a altor persoane juridice, cu plata unor despãgubiri, nu mai beneficiazã de mãsurile reparatorii prevãzute de lege, cu excepţia cazurilor prevãzute în art. 2 alin. 2. Aceasta prevedere nu exclude însã posibilitatea ca pentru imobilele trecute în proprietatea statului în baza Decretului nr. 223/1974, ca în speta, sa constituie obiectul unei reglementãri viitoare, cu atât mai mult cu cat, prin art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, s-au prevãzut ca repararea daunelor suferite anterior intrãrii în vigoare a Constituţiei din 1991 se reglementeazã prin lege. De altfel, chiar în cuprinsul <>Legii nr. 112/1995 , art. 25 legitimeazã în mod expres aceasta soluţie legislativã, prevãzând ca prin legi speciale se vor reglementa situaţiile juridice ale altor imobile decât cele care fac obiectul acestei legi, trecute în proprietatea statului înainte de 22 decembrie 1989, indiferent de destinaţia lor iniţialã, inclusiv ale celor demolate pentru cauze de utilitate publica.
Asadar, în fapt, problema despãgubirilor primite de proprietari la data trecerii imobilului în proprietatea statului nu constituie ea însãşi o chestiune de constitutionalitate a legii actuale (nr. 112/1995), ea reprezentând obiectul unei reglementãri legislative ulterioare de domeniul unor legi speciale, Curtea Constituţionalã nefiind competenta sa se pronunţe, în prezent, asupra acestei probleme.
Asa fiind, excepţia este vadit nefondata şi cu privire la dispoziţiile <>art. 26 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 .
Fata de cele arãtate, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,
CURTEA
în numele legii
DECIDE:
Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. 2, art. 13 şi <>art. 26 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 , invocatã de Zega Nicusor Aristide în Dosarul nr. 9.353/1996 al Judecãtoriei Sectorului 6 - Municipiul Bucureşti.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţatã la data de 7 martie 1997.
PREŞEDINTE,
conf. univ. dr. Florin Bucur Vasilescu
Magistrat-asistent,
Constantin Burada
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
