Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 48 din 4 februarie 2003  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor   art. 79 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 48 din 4 februarie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 79 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 192 din 26 martie 2003

Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 79 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicatã de Daniel Emanoil Cincu în Dosarul nr. 776/R/C/2002 al Curţii de Apel Braşov - Secţia comercialã şi de contencios adhninistrativ.
La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei, în acest sens arata ca, sub aspectele criticate, Curtea s-a mai pronunţat prin deciziile nr. 249 din 17 iunie 1997 şi nr. 233 din 20 decembrie 1999, iar cele statuate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauza.

CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 8 octombrie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 776/R/C/2002, Curtea de Apel Braşov-Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 79 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicatã de Daniel Emanoil Cincu într-un litigiu având ca obiect anularea dispoziţiei de suspendare din funcţia de director al Direcţiei de arhitectura şi urbanism şi din funcţia de arhitect din cadrul serviciilor Consiliului Local al Municipiului Braşov.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca <>art. 79 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 , care instituie o mãsura de interdicţie a executãrii prerogativelor funcţiei de cãtre funcţionarul public, fãrã a se putea retine în sarcina acestuia o conduita prealabilã culpabilã, "contravine flagrant prezumţiei de nevinovatie, înscrisã ca principiu fundamental în legislaţia noastrã penalã (Titlul III, art. 66 Cod de procedura penalã), dar mai ales în actuala Constituţie a României, care în art. 23 pct. 8 a consacrat în mod expres ca, pana la rãmânerea definitiva a hotãrârii judecãtoreşti de condamnare, persoana este consideratã nevinovatã". Se mai susţine ca mãsura suspendãrii afecteazã grav stabilitatea raporturilor de serviciu, conducand atât la afectarea imaginii publice a funcţionarului, cat şi la suprimarea posibilitatii de realizare a veniturilor salariale necesare traiului.
Curtea de Apel Braşov - Secţia comercialã şi de contencios administrativ apreciazã ca <>art. 79 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 nu incalca dispoziţiile art. 23 alin. (8) din Constituţie, întrucât mãsura impusa de text "este o mãsura provizorie, pana la soluţionarea procesului penal, deci adoptarea acesteia nu înseamnã stabilirea vinovatiei funcţionarului public". Se mai arata ca tocmai pentru respectarea prezumţiei de nevinovatie, în cazul scoaterii de sub urmãrire penalã sau al încetãrii urmãririi penale impotriva funcţionarului public, autoritatea sau instituţia publica datoreazã acestuia drepturile salariale cuvenite pe perioada suspendãrii.
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea 47/1992, republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã, în acest sens arata ca mãsura instituitã în temeiul dispoziţiilor <>art. 79 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 este o mãsura administrativã, cu caracter preventiv, provizoriu, având ca scop protejarea autoritãţii sau instituţiei publice de pericolul continuãrii activitãţii de cãtre funcţionarul public impotriva cãruia aceasta s-a dispus. Guvernul considera ca textul criticat nu este contrar art. 23 alin. (8) din Constituţie, întrucât acesta consacra principiul prezumţiei de nevinovatie exclusiv pentru rãspundere penalã, şi, tocmai pentru respectarea lui, art. 79 alin. (4) din lege prevede încetarea suspendãrii din funcţie în situaţiile în care parchetul dispune scoaterea de sub urmãrire penalã ori încetarea urmãririi penale sau instanta de judecata dispune achitarea ori încetarea procesului penal. Se invoca jurisprudenta Curţii Constituţionale referitoare la prezumţia de nevinovatie prevãzutã de art. 23 alin. (8) din Constituţie.
Avocatul Poporului apreciazã ca prevederile <>art. 79 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 sunt constituţionale, arãtându-se ca acestea "nu au ca ipoteza vinovãţia angajatului pentru sãvârşirea unei infracţiuni", ci ele "impun" conducatorului autoritãţii sau instituţiei publice sa dispunã suspendarea funcţionarului public din funcţia publica pe care o deţine, indiferent de existenta sau inexistenta vinovatiei funcţionarului public". Mãsura dispusã conform dispoziţiilor de lege criticate are menirea de a proteja interesele legitime ale autoritãţii sau instituţiei publice pana la soluţionarea procesului penal. Se invoca jurisprudenta Curţii Constituţionale referitoare la mãsura suspendãrii din funcţie a salariaţilor, dispusã în temeiul <>art. 16 din Legea nr. 1/1970 .
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 79 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, potrivit cãrora: "în cazul în care în urma sesizãrii parchetului sau a organului de cercetare penalã s-a dispus începerea urmãririi penale, conducãtorul autoritãţii sau instituţiei publice va lua mãsura de suspendare a funcţionarului public din funcţia publica pe care o deţine."
În opinia autorului exceptiei de neconstituţionalitate, aceste dispoziţii de lege contravin art. 23 alin. (8) din Constituţie, care prevede: "Pana la rãmânerea definitiva a hotãrârii judecãtoreşti de condamnare, persoana este consideratã nevinovatã."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea Constituţionalã retine:
<>Art. 79 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 instituie sancţiunea administrativã a suspendãrii funcţionarului public din funcţia publica pe care acesta o deţine, în cazul în care impotriva lui s-a dispus începerea urmãririi penale, ca urmare a sesizãrii parchetului sau a organului de cercetare penalã. Aceasta mãsura are ca finalitate protejarea autoritãţii sau a instituţiei publice fata de pericolul continuãrii activitãţii ilicite şi al extinderii consecinţelor periculoase ale unei fapte penale sãvârşite, potrivit alin. (1) şi (3) ale art. 79 din lege, de cãtre funcţionarul public în timpul serviciului sau în legatura cu atribuţiile funcţiei publice pe care el o ocupa ori pentru infracţiuni de natura sa îl facã incompatibil cu acea funcţie publica. Asadar, temeiul suspendãrii din funcţie a funcţionarului public nu este de natura penalã. Or, dispoziţiile art. 23 alin. (8) din Constituţie, invocate ca fiind incalcate, instituie prezumţia de nevinovatie exclusiv pentru rãspunderea penalã şi privesc libertatea individualã a persoanei, sub aspectul reţinerii, arestãrii şi soluţionãrii procesului penal, pana la rãmânerea definitiva a hotãrârii de condamnare.
Acesta este şi sensul în care a statuat Curtea Constituţionalã cu privire la prezumţia de nevinovatie consacratã de art. 23 alin. (8) din Constituţie, prin deciziile nr. 249 din 17 iunie 1997 şi nr. 250 din 17 iunie 1997, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 332 din 27 noiembrie 1997, a cãror valabilitate subzistã şi în prezenta cauza.
De asemenea, Curtea urmeazã sa respingã şi susţinerile autorului exceptiei potrivit cãrora mãsura suspendãrii afecteazã grav stabilitatea raporturilor de serviciu, conducand atât la afectarea imaginii publice a funcţionarului, cat şi la suprimarea posibilitatii de realizare a veniturilor salariale necesare traiului. Aceasta, deoarece alin. (4) al art. 79 din lege stabileşte ca în cazurile prevãzute la alin. (2) şi (3) din acelaşi articol, când parchetul dispune scoaterea de sub urmãrire penalã ori încetarea urmãririi penale, precum şi atunci când instanta judecãtoreascã dispune achitarea sau încetarea procesului penal, suspendarea din funcţie înceteazã şi, conform <>art. 80 din Legea nr. 188/1999 , autoritatea sau instituţia publica datoreazã funcţionarului public drepturile salariale cuvenite pe perioada suspendãrii.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,

CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 79 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicatã de Daniel Emanoil Cincu în Dosarul nr. 776/R/C/2002 al Curţii de Apel Braşov - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 4 februarie 2003.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu



────────────────
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016