Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 48 din 23 martie 1999 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 din Legea nr. 105/1997 pentru solutionarea obiectiunilor, contestatiilor si a plangerilor asupra sumelor constatate si aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finantelor
Lucian Mihai - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Ioan Muraru - judecãtor Nicolae Popa - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Florin Bucur Vasilescu - judecãtor Romul Petru Vonica - judecãtor Paula C. Pantea - procuror Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 6 din Legea nr. 105/1997 pentru soluţionarea obiectiunilor, contestaţiilor şi a plangerilor asupra sumelor constatate şi aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanţelor, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Vench Tour" - S.R.L. în Dosarul nr. 1.020/1998 al Curţii de Apel Targu Mures - Secţia comercialã şi contencios administrativ. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din data de 16 martie 1999, în prezenta reprezentantului Ministerului Finanţelor şi în lipsa celorlalte pãrţi legal citate, fiind consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 23 martie 1999.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 6 octombrie 1998, pronunţatã în Dosarul nr. 1.020/1998, Curtea de Apel Targu Mures - Secţia comercialã şi contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 6 din Legea nr. 105/1997 . În motivarea exceptiei autoarea acesteia susţine ca dispoziţiile art. 6 din aceasta lege sunt neconstituţionale, deoarece obligarea la plata unei taxe de timbru pentru contestaţiile adresate direcţiilor generale ale finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeţene sau a municipiului Bucureşti contravin prevederilor art. 21, art. 47 alin. (3) şi art. 134 din Constituţie. Exprimandu-şi opinia, instanta de judecata apreciazã excepţia ca neîntemeiatã, cu motivarea ca prin <>Legea nr. 105/1997 s-a stabilit o procedura administrativ-jurisdicţionalã, care nu contravine prevederilor art. 21 din Constituţie. În temeiul prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, au fost solicitate punctele de vedere ale preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului. Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia este neîntemeiatã şi ca dispoziţiile <>art. 6 din Legea nr. 105/1997 nu contravin prevederilor art. 21, 47 şi ale art. 134 alin. (2) din Constituţie, întrucât statul are dreptul şi obligaţia sa intervinã în activitatea economicã, pentru crearea cadrului favorabil al acestei activitãţi, politica legislativã fiind una dintre parghiile specifice de intervenţie a statului. În punctul de vedere al Guvernului se apreciazã ca <>art. 6 din Legea nr. 105/1997 prevede obligaţia plãţii taxei de timbru pentru exercitarea unei cai administrative de atac, în cadrul unei proceduri administrativ-jurisdicţionale care nu are legatura cu prevederile constituţionale ale art. 21, 47 şi 134. Se mai arata, de asemenea, ca, potrivit art. 53 alin. (1) din Constituţie, "cetãţenii au obligaţia sa contribuie prin impozite şi taxe la cheltuielile publice". În concluzie, se considera ca excepţia este neîntemeiatã. Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile partii prezente, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã este competenta sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate în conformitate cu prevederile art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã. Excepţia de neconstituţionalitate priveşte dispoziţiile <>art. 6 din Legea nr. 105/1997 , potrivit cãrora "Contestaţiile adresate direcţiilor generale ale finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeţene sau a municipiului Bucureşti, dupã caz, sunt supuse unei taxe de timbru de 2% la suma contestatã, dar nu mai puţin de 10.000 lei, iar plângerile adresate Ministerului Finanţelor sunt supuse unei taxe de timbru de 1% la suma contestatã, dar nu mai puţin de 10.000 lei. Sumele plãtite cu titlu de taxe de timbru, aferente contestaţiei şi plângerii, se restituie, la cerere, integral sau parţial, în raport cu admiterea integrala sau parţialã a acestora." Autorul exceptiei critica dispoziţiile <>art. 6 din Legea nr. 105/1997 , întrucât, prin instituirea unei taxe de timbru de 2% din suma contestatã, pentru contestaţiile adresate direcţiilor generale ale finanţelor publice şi controlului financiar de stat, se incalca prevederile art. 21, 47 şi 134 din Constituţie. Curtea Constituţionalã a statuat în practica sa, asa cum rezulta din Decizia nr. 41 din 12 aprilie 1995, rãmasã definitiva prin Decizia nr. 97 din 24 octombrie 1995, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 17 ianuarie 1996, ca instituirea unei proceduri administrativ-jurisdicţionale nu este contrarã principiului prevãzut în art. 21 din Constituţie, privind liberul acces la justiţie, cat timp decizia organului administrativ de jurisdicţie poate fi atacatã în fata unei instanţe judecãtoreşti. Acest text nu instituie nici o interdicţie cu privire la taxele în justiţie, iar faptul ca asemenea taxe sunt prevãzute de lege şi pentru cãile de atac care nu intra în competenta instanţelor judecãtoreşti nu este neconstitutional, deoarece autoritãţile respective nu desfãşoarã o activitate pur administrativã, ci una care are şi un caracter jurisdicţional, apropiatã de cea a instanţelor judecãtoreşti. Liberul acces la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se înfãptuieşte justiţia, iar potrivit art. 125 alin. (3) din Constituţie, "Competenta şi procedura de judecata sunt stabilite de lege". Pe cale de consecinta, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedura, precum şi modalitãţile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie presupunand posibilitatea neingradita a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi modalitãţile instituite de lege. Aceste proceduri jurisdicţionale au reguli care le deosebesc de procedura desfasurata în fata instanţelor judecãtoreşti. În acest sens este şi jurisprudenta Curţii Europene a Drepturilor Omului, care, în cazul Gradinger contra Austriei, a statuat ca, în ceea ce priveşte competenta unei curţi administrative, compatibilitatea sa cu art. 6 paragraful 1 din Convenţia europeanã pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale se evalueaza în lumina caracteristicilor constitutive ale unui organ "judiciar cu jurisdicţie deplina", printre acestea figurand puterea de a reforma decizia unui organ inferior sub toate aspectele, în fapt ca şi în drept. Iar în lipsa unei asemenea competente în domeniu, acea curte nu poate fi consideratã un tribunal în sensul art. 6 din convenţie. În speta <>Legea nr. 105/1997 prevede, la art. 9, ca "Impotriva deciziei Ministerului Finanţelor se poate face acţiune, în termen de 15 zile de la comunicarea deciziei, la instanta judecãtoreascã prevãzutã în legea specialã de instituire a impozitelor şi taxelor contestate". Faptul ca prin dispoziţiile art. 6 din aceeaşi lege contestaţiile adresate direcţiilor generale ale finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeţene sau a municipiului Bucureşti sunt supuse unei taxe de timbru este în concordanta cu prevederile art. 53 alin. (1) din Constituţie, care stabileşte obligaţia cetãţenilor de a contribui, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice, şi cu cele ale art. 54, care îi obliga pe cetãţeni sa îşi exercite drepturile şi libertãţile constituţionale cu buna-credinţa. În ceea ce priveşte susţinerea autorului exceptiei, potrivit cãreia dispoziţiile <>art. 6 din Legea nr. 105/1997 contravin prevederilor art. 47 din Constituţie, Curtea retine urmãtoarele: Potrivit art. 47 din Constituţie, cetãţenii au dreptul sa se adreseze autoritãţilor publice prin petiţii care sunt scutite de taxe de timbru. Dreptul de petiţionare se concretizeazã în cereri, reclamaţii, sesizãri şi propuneri în legatura cu rezolvarea unor probleme personale sau de grup, care nu presupun calea justiţiei, la care autoritãţile au obligaţia de a rãspunde în termenele şi condiţiile stabilite potrivit legii. În aceste condiţii, sesizarea instanţelor judecãtoreşti pentru valorificarea unui drept subiectiv nesocotit ori încãlcat sau pentru realizarea unui interes care se poate obţine numai pe calea justiţiei nu este un aspect al dreptului de petiţionare. În acest sens s-a pronunţat Curtea Constituţionalã prin Decizia nr. 39 din 7 iulie 1993, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 179 din 27 iulie 1993. Aprecierea constituţionalitãţii instituirii unor taxe în cadrul recursului administrativ nu poate fi facuta decât în raport cu prevederile art. 48 din Constituţie, care are urmãtorul conţinut: "(1) Persoana vãtãmatã într-un drept al sau de o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este indreptatita sa obţinã recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei. (2) Condiţiile şi limitele exercitãrii acestui drept se stabilesc prin lege organicã. (3) Statul rãspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare sãvârşite în procesele penale." Expresia în plan legislativ a dreptului reglementat de art. 48 din Constituţie o reprezintã <>Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 care, la art. 3, prevede: "Cererile privitoare la stabilirea şi scãderea impozitelor şi a taxelor, precum şi a amenzilor prevãzute în legile de impozite şi taxe se rezolva de cãtre organele prevãzute de legea specialã şi în condiţiile stabilite de aceasta." În speta de fata aceasta lege este <>Legea nr. 105/1997 care, la art. 6, prevede timbrarea la valoare a contestaţiilor formulate, în scopul prevenirii unor abuzuri care s-ar putea sãvârşi în exerciţiul acestor drepturi. Şi, în fine, referitor la invocarea dispoziţiilor art. 134 din Constituţie, care se referã la economia României şi la obligaţiile statului în ceea ce priveşte mãsurile economico-financiare pentru sprijinirea economiei de piata şi protejarea intereselor naţionale, Curtea constata ca aceste critici sunt nesemnificative în soluţionarea exceptiei de fata.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu majoritate de voturi,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 6 din Legea nr. 105/1997 pentru soluţionarea obiectiunilor, contestaţiilor şi a plangerilor asupra sumelor constatate şi aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanţelor, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Vench Tour" - S.R.L. în Dosarul nr. 1.020/1998 al Curţii de Apel Targu Mures - Secţia comercialã şi contencios administrativ. Definitiva. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 23 martie 1999.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent, Maria Bratu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
