Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 48 din 16 martie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 177 alin. 8 teza finala din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 242 din 1 iunie 2000
Florin Bucur Vasilescu - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 177 alin. 8 teza finala din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Gerald Corneliu Gorduna în Dosarul nr. 3.338/1999 al Tribunalului Bucureşti, Secţia a II-a penalã.
La apelul nominal rãspunde avocat Mircea Stanculescu pentru Gerald Corneliu Gorduna, constatandu-se lipsa pãrţilor Razvan Negreanu, Catalin Fratiloiu, Loredana Claudia Dumitru, Andrei Mocanu, Sorin Popa, George Paul Duma, Dan Petrescu, Rodica Cristina Caroghin şi Constantin Peticaru, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecata, apãrãtorul autorului exceptiei de neconstituţionalitate solicita admiterea acesteia, arãtând ca art. 177 alin. 8 teza finala din Codul de procedura penalã, potrivit cãruia recipisa de predare a scrisorii tine loc de dovada a îndeplinirii procedurii de citare, incalca prevederile constituţionale ale art. 16 şi 24. Se considera ca recipisa care atesta trimiterea citaţiei cãtre parte nu constituie şi o garanţie ca procedura de citare este îndeplinitã. Prin redactarea sa textul criticat incalca şi art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care prevede dreptul partii de a fi prezenta la termenul de judecata.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei ca nefondata. Se arata ca, întrucât situaţia persoanelor care locuiesc în strãinãtate este diferita de cea a persoanelor care locuiesc în ţara, este justificatã diferenţa de tratament procedural, fãrã ca prin aceasta sa fie incalcate dispoziţiile constituţionale invocate. Sunt evocate, în sprijinul acestor sustineri, decizii prin care Curtea Constituţionalã a statuat ca la situaţii diferite se aplica reguli diferite, iar egalitate nu înseamnã uniformitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 13 decembrie 1999, pronunţatã în Dosarul nr. 3.338/1999, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 177 alin. 8 teza finala din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Gerald Corneliu Gorduna într-o cauza având ca obiect apelul declarat impotriva sentinţei penale prin care acesta a fost condamnat pentru sãvârşirea mai multor infracţiuni de fals şi înşelãciune. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca art. 177 alin. 8 teza finala din Codul de procedura penalã, potrivit cãreia invinuitul sau inculpatul care locuieşte în strãinãtate se citeaza prin scrisoare recomandatã, iar recipisa de predare a scrisorii tine loc de dovada a îndeplinirii procedurii de citare, incalca principiul constituţional prevãzut în art. 16 alin. (1) şi (2), privind egalitatea cetãţenilor în fata legii şi a autoritãţilor publice, precum şi în art. 24 alin. (1) din Constituţie, referitor la garantarea dreptului de apãrare. Se considera ca textul criticat face o discriminare inadmisibila, pe temeiul locului de domiciliu, între persoana care locuieşte în ţara şi cea domiciliata în strãinãtate, iar în ceea ce priveşte nerespectarea dreptului la apãrare se susţine ca art. 177 alin. 8 teza finala din Codul de procedura penalã nu satisface cerinţele necesare în vederea asigurãrii unei adevãrate garanţii procesuale privind dreptul la apãrare.
Exprimandu-şi opinia, instanta de judecata considera ca excepţia ridicatã este neîntemeiatã, deoarece "Prezenta inculpatului nu este obligatorie atâta timp cat acesta este încunoştinţat cu privire la cauza", "recipisa de predare a citaţiei fiind o garanţie a faptului ca partea a fost încunoştinţatã despre cauza".
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
În punctul de vedere al Guvernului se apreciazã ca dispoziţiile art. 177 alin. 8 din Codul de procedura penalã nu incalca principiul consacrat la art. 16 din Constituţie, deoarece tuturor persoanelor le sunt aplicate aceleaşi reguli procedurale. Existenta unor norme derogatorii de la dreptul comun nu infirma existenta acestui principiu, deoarece aplicarea acelor norme nu se face în mod discriminatoriu. În susţinerea acestei aprecieri se citeaza Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1/1994. Se mai arata ca textul criticat nu incalca nici dreptul la apãrare, care, printre alte componente, cuprinde şi obligaţia organelor judiciare de a avea în vedere, din oficiu, îndeplinirea condiţiilor cerute de lege pentru valabilitatea unor acte sau posibilitatea pãrţilor de a folosi calea de atac a apelului.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile partii prezente şi concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea Constituţionalã este competenta sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost legal sesizatã.
Art. 177 alin. 8 din Codul de procedura penalã prevede: "Dacã invinuitul sau inculpatul locuieşte în strãinãtate, citarea se face prin scrisoare recomandatã, în afarã de cazul când prin lege se dispune altfel. Recipisa de predare a scrisorii tine loc de dovada a îndeplinirii procedurii de citare". Critica de neconstituţionalitate priveşte teza finala a textului, şi anume cea potrivit cãreia "Recipisa de predare a scrisorii tine loc de dovada a îndeplinirii procedurii de citare." În opinia autorului exceptiei aceasta dispoziţie incalca normele constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2), privind egalitatea în drepturi, şi ale art. 24 alin. (1) care reglementeazã dreptul la apãrare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constata ca aceasta este neîntemeiatã şi urmeazã sa fie respinsã.
I. O prima critica consta în susţinerea potrivit cãreia art. 177 alin. 8 teza finala din Codul de procedura penalã instituie o discriminare, în funcţie de locul de domiciliu, în ţara sau în strãinãtate, între persoanele care urmeazã sa fie citate la organul de urmãrire penalã sau la instanta de judecata, în cursul procesului penal. Astfel, pentru persoanele care locuiesc în ţara îndeplinirea procedurii de citare trebuie sa rezulte din dovada de inmanare a citaţiei, pe când în cazul persoanelor care locuiesc în strãinãtate, pentru dovedirea îndeplinirii procedurii este suficienta recipisa de predare a scrisorii recomandate prin care s-a fãcut citarea. Se considera ca aceasta reglementare incalca dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, conform cãrora "(1) Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri. (2) Nimeni nu este mai presus de lege".
Cu referire la interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, prin Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Plenul Curţii Constituţionale a statuat ca "Principiul egalitãţii în fata legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmãrit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotriva, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite". Acesta este sensul jurisprudenţei constante a Curţii, care a adoptat soluţii identice în numeroase decizii ulterioare, între care Decizia nr. 6 din 24 ianuarie 1996, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 31 ianuarie 1996, precum şi Decizia nr. 49 din 10 martie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 23 aprilie 1998.
În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. E cuprins în partea a V-a din anexa la Carta socialã europeanã revizuitã, adoptatã la Strasbourg la 3 mai 1996 şi ratificatã de Parlamentul României prin <>Legea nr. 74/1999 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 4 mai 1999, prevederi conform cãrora "O diferenţa de tratament pe un motiv obiectiv şi rezonabil nu este consideratã ca discriminatorie".
Curtea Constituţionalã constata ca situaţia persoanelor care locuiesc în strãinãtate este esenţial diferita de situaţia persoanelor care locuiesc în ţara, ceea ce, în mod obiectiv, justifica diferenţa de tratament procedural. În rândul cauzelor obiective poate fi menţionat faptul ca legislaţia nationala poate stabili obligaţia pentru agenţii procedurali proprii de a transmite corespondenta şi de a returna dovada de inmanare a citaţiei sau de comunicare a actelor judiciare, dar nu poate stabili aceleaşi obligaţii pentru agenţii altor state. De asemenea, obiectiv diferite sunt şi posibilitãţile de comunicare şi cele de deplasare.
Chiar şi pentru persoanele care locuiesc în ţara normele de procedura prevãd numeroase excepţii de la regula generalã a inmanarii în mod direct şi personal a citaţiei, cum sunt, de exemplu: predarea citaţiei unor rude sau altor persoane care locuiesc împreunã cu persoana în cauza, afişarea citaţiei, citarea prin publicitate, citarea prin administraţiile locului de deţinere, citarea la unitãţile militare sau la spitale ori afişarea la poarta hotelului şi altele. Toate aceste excepţii nu înseamnã discriminare, ci modalitãţi diferite de îndeplinire a procedurii de citare, determinate de situaţia obiectiv diferita a persoanelor citate.
Cerinta legalã de a asigura persoanei citate posibilitatea realã de a lua cunostinta de citaţie, cu toate datele pe care aceasta trebuie sa le conţinã, este general valabilã şi obligatorie, fãrã nici o discriminare şi fãrã nici un privilegiu. Îndeplinirea viciata a procedurii de citare, precum şi imposibilitatea de a se prezenta la termenul fixat pot fi invocate de pãrţile interesate, urmând ca instanta de judecata sa dispunã în consecinta. Aceste aspecte nu reprezintã însã probleme de constitutionalitate, ci de aplicare a legii, care nu intra în competenta de soluţionare a Curţii Constituţionale.
Fata de cele arãtate rezulta ca prevederile tezei finale din alin. 8 al art. 177 din Codul de procedura penalã nu sunt discriminatorii şi nu incalca principiul constituţional al egalitãţii cetãţenilor în fata legii.
II. Cea de-a doua critica de neconstituţionalitate priveşte încãlcarea dreptului la apãrare, prevãzut de art. 24 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãruia "Dreptul la apãrare este garantat". În opinia autorului exceptiei lipsa dovezii de inmanare a citaţiei pune sub semnul intrebarii primirea citaţiei de cãtre persoana respectiva, care, fiind în necunostinta de cauza, nu-şi poate exercita dreptul la apãrare.
Curtea Constituţionalã constata ca nici acest motiv de neconstituţionalitate nu poate fi reţinut. Comunicarea citaţiei printr-o scrisoare recomandatã presupune, dupã toate regulile de transmitere a corespondentei, predarea personalã a acesteia. În consecinta, persoana cãreia îi este adresatã scrisoarea recomandatã are posibilitatea realã de a lua cunostinta de faptul ca a fost citata la o anumitã instanta, într-o anume cauza şi calitate procesuala, precum şi la un termen precizat, astfel încât nu se poate susţine încãlcarea dreptului sau la apãrare prevãzut de art. 24 din Constituţie.
Fata de cele arãtate rezulta ca prevederile art. 177 alin. 8 teza finala din Codul de procedura penalã nu contravin art. 16 alin. (1) şi (2) şi art. 24 din Constituţie, fiind asadar constituţionale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 177 alin. 8 teza finala din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Gerald Corneliu Gorduna în Dosarul nr. 3.338/1999 al Tribunalului Bucureşti, Secţia a II-a penalã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 16 martie 2000.
PREŞEDINTE,
conf. univ. dr. Florin Bucur Vasilescu
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
