Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 48 din 12 februarie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 288/2002 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligatiilor de plata ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 151 din 20 februarie 2004
Nicolae Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Dana Titian - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Legii nr. 288/2002 pentru aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de platã ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Agecom" - S.A. din Baia Mare în Dosarul nr. 2.812/2003 al Curţii de Apel Cluj - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 21 mai 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 2.812/2003, Curtea de Apel Cluj - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Legii nr. 288/2002 pentru aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de platã ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii.
Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Agecom" - S.A. din Baia Mare cu ocazia soluţionãrii recursului formulat de Consiliul Local Târgu Lãpuş împotriva Sentinţei civile nr. 575 din 3 martie 2003, pronunţatã de Tribunalul Maramureş în Dosarul nr. 364/2003.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã "prevederile <>Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002 aduc o gravã atingere principiilor constituţionale cuprinse în art. 16, art. 41 alin. (1) şi art. 49 din Constituţia României". În acest sens, autorul excepţiei aratã cã principiul egalitãţii în drepturi este înfrânt, deoarece, "în faţa legii, persoanele fizice şi juridice rãspund cu întreg patrimoniul lor, însã instituţiile publice nu". De asemenea, apreciazã cã sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 41 alin. (1), potrivit cãrora creanţele asupra statului sunt garantate, întrucât "în <>art. 3 al Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002 se prevede cã, pentru executarea silitã a sumelor datorate de cãtre instituţiile publice în baza unor titluri executorii, trezoreria statului poate efectua numai operaţiuni privind plãţi dispuse de cãtre ordonatorii de credite, în limita creditelor bugetare şi a destinaţiilor aprobate potrivit legii, fiind astfel îngrãdit dreptul de a executa silit aceste instituţii". Autorul excepţiei considerã cã este înfrânt şi art. 49 din Legea fundamentalã, întrucât nici una din situaţiile expres şi limitativ reglementate în aceastã normã legalã nu au stat la baza emiterii <>Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002 , aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 288/2002 .
Instanţa de judecatã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã este nefondatã, deoarece "nu se indicã în mod concret care din dispoziţiile <>Legii nr. 288/2002 sunt neconstituţionale în raport cu prevederile art. 16, art. 41 şi art. 49 din Constituţia României, astfel cã nu se poate face la obiect analiza prevederilor constituţionale încãlcate".
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã, în mod evident, critica de neconstituţionalitate este îndreptatã împotriva <>Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002 , şi nu a <>Legii nr. 288/2002 . În acest sens, apreciazã cã aceastã ordonanţã "conţine reglementãri speciale, derogatorii, aplicabile numai în cazul executãrii silite a obligaţiilor de platã stabilite prin titluri executorii împotriva instituţiilor publice debitoare, când sunt supuse urmãririi sumele prevãzute în bugetul acestora". Aceste reglementãri nu interzic însã urmãrirea fondurilor bãneşti ale instituţiilor debitoare, ci stabilesc condiţii adecvate care sã asigure realizarea drepturilor creditorilor urmãritori şi care sã protejeze interesul general exprimat prin destinaţia specialã a fondurilor aprobate prin bugetul instituţiilor debitoare. Deoarece prin instituirea unor reguli de executare deosebite nu sunt încãlcate prevederile constituţionale invocate, Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate trebuie sã fie respinsã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauzã de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, ale art. 1 alin. (1), <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>Legii nr. 288/2002 pentru aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de platã ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 344 din 23 mai 2002, dispoziţii care au urmãtoarea redactare:
"Articol unic. - Se aprobã <>Ordonanţa Guvernului nr. 22 din 30 ianuarie 2002 privind executarea obligaţiilor de platã ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, adoptatã în temeiul <>art. 1 pct. III.3 din Legea nr. 751/2001 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe şi publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 1 februarie 2002, cu urmãtoarea completare:
- Dupã articolul 3 se introduce articolul 4 cu urmãtorul cuprins:
«Art. 4. - Persoanele care efectueazã operaţiuni de plãţi prin trezoreria statului, cu încãlcarea prevederilor prezentei ordonanţe, sunt pedepsite potrivit legii.»"
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor texte de lege, autorul excepţiei invocã încãlcarea urmãtoarelor prevederi din Constituţia republicatã:
- Art. 16 alin. (1) şi (2): "(1) Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
- Art. 44 alin. (1): "Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.";
- Art. 53: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea securitãţii naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitãţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusã numai dacã este necesarã într-o societate democraticã. Mãsura trebuie sã fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o, sã fie aplicatã în mod nediscriminatoriu şi fãrã a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertãţii."
Examinând excepţia, Curtea constatã cã, de fapt, critica de neconstituţionalitate este îndreptatã împotriva <>Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002 . Aceastã ordonanţã însã a mai fost supusã controlului Curţii Constituţionale, care, prin numeroase decizii, precum <>Decizia nr. 255 din 17 iunie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 26 iunie 2003, <>Decizia nr. 326 din 26 noiembrie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 156 din 11 martie 2003, şi <>Decizia nr. 202 din 4 iulie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 805 din 6 noiembrie 2002, a statuat cã dispoziţiile acestui act normativ sunt în concordanţã cu prevederile constituţionale invocate. În acest sens, Curtea a reţinut cã prin dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002 au fost reglementate condiţiile în care se realizeazã executarea obligaţiilor de platã ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu respectarea principiilor prevãzute în Constituţie şi legea finanţelor publice. Astfel, în deplinã concordanţã cu art. 136 alin. (1) din Constituţia României, care prevede cã "Formarea, administrarea, întrebuinţarea şi controlul resurselor financiare ale [...] instituţiilor publice sunt reglementate prin lege", <>Legea nr. 72/1996 privind finanţele publice, cu modificãrile ulterioare, a stabilit reguli cu caracter general privind utilizarea de cãtre instituţiile publice a sumelor alocate de la bugetul de stat, în vederea acoperirii cheltuielilor impuse de funcţionarea acestora. Deşi prin dispoziţiile legale criticate se instituie anumite limite ale executãrii, în sensul cã aceasta nu se poate face asupra oricãror resurse bãneşti ale instituţiilor publice, ci numai asupra celor alocate de la buget în acest scop, aceasta nu împiedicã executarea silitã a obligaţiilor de platã ale instituţiilor publice, de vreme ce, potrivit <>art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 , este instituitã obligaţia pentru ordonatorii de credite de a lua "toate mãsurile ce se impun, inclusiv virãri de credite bugetare, [...] pentru efectuarea plãţii sumelor stabilite prin titluri executorii". În acest context, dispoziţiile legale criticate nu pot fi considerate ca instituind o discriminare a creditorului în favoarea statului, ci ca o normã de protecţie de interes general, fiind de neconceput ca pe calea executãrii silite a unui titlu executoriu sã se ajungã la lipsirea unei instituţii publice de resursele financiare destinate acoperirii altor cheltuieli decât cele stabilite prin titlul executoriu. De altfel, o asemenea mãsurã de protecţie a debitorului nu este singularã în legislaţia execuţionalã, fiind amintite în acest sens prevederile art. 406 din Codul de procedurã civilã, prin care se prevede exceptarea de la urmãrirea silitã a unor bunuri ale debitorului şi ale familiei acestuia.
În ceea ce priveşte înfrângerea prevederilor <>art. 49 din Constituţie, Curtea, prin Decizia nr. 161 din 22 aprilie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 354 din 23 mai 2003, a statuat cã instituirea anumitor restricţii, impuse de raţiuni evidente, în valorificarea dreptului creditorului, nu înseamnã negarea posibilitãţii acestuia de a şi-l realiza, tot aşa cum instituirea unor termene pentru introducerea unei acţiuni sau pentru exercitarea cãilor de atac nu semnificã restrângerea accesului liber la justiţie. De asemenea, Curtea a mai reţinut cã atâta vreme cât norma constituţionalã, garantând creanţele asupra statului, nu precizeazã cã aceasta presupune executarea lor de îndatã, condiţiile instituite în aceastã materie prin ordonanţã, chiar dacã afecteazã celeritatea procedurii, nu contravin Constituţiei, ci, urmãrind gãsirea resurselor necesare pentru executarea obligaţiilor, cu respectarea exigenţelor impuse de constituirea şi executarea bugetului, nu fac decât sã dea expresie obligaţiei constituţionale a garantãrii obligaţiilor asupra statului.
Întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie, atât soluţia, cât şi considerentele acestor decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţia republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (6), al <>art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu majoritate de voturi,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Legii nr. 288/2002 pentru aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de platã ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Agecom" - S.A. din Baia Mare în Dosarul nr. 2.812/2003 al Curţii de Apel Cluj Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 12 februarie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent şef,
Doina Suliman
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
