Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 478 din 9 decembrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 131 din 13 februarie 2004
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Ludmila Cernea, Marioara Nicorescu şi Ecaterina Doicescu în Dosarul nr. 1.772/2003 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã.
La apelul nominal sunt prezenţi autorii exceptiei, prin mandatar, precum şi Dragos Popescu, prin avocat, lipsind celelalte pãrţi, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul autorilor exceptiei solicita admiterea exceptiei pentru aceleaşi motive pe care le-a invocat în notele scrise depuse la instanta de judecata.
Avocatul partii Dragos Popescu solicita respingerea exceptiei, arãtând ca asupra constituţionalitãţii <>art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin mai multe decizii, stabilind ca dispoziţiile acestui articol sunt constituţionale. Menţioneazã în acest sens Decizia nr. 69/2003, prin care Curtea a reţinut ca prin consacrarea bunei-credinţe ca o cauza de asanare a nulitãţii absolute a actelor de înstrãinare a imobilelor preluate fãrã titlu valabil legiuitorul a înţeles ca în conflictul de interese legitime dintre adevãratul proprietar şi subdobanditorul de buna-credinţa al bunului imobil sa fie preferat cel din urma. Aceasta soluţie se întemeiazã pe principiul validitãţii aparentei în drept. Arata ca, de altfel, în speta statul a dobândit cu titlu valabil dreptul de proprietate asupra imobilului. Ceea ce urmãreşte de fapt autorul exceptiei prin invocarea exceptiei este discutarea constituţionalitãţii <>Decretului nr. 92/1950 şi implicit a mãsurii nationalizarii, lucru inadmisibil în raport cu prevederile Constituţiei şi ale <>Legii nr. 47/1992 .
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca fiind neîntemeiatã, invocand în acest sens jurisprudenta constanta a Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 1 septembrie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 1.772/2003, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 194522 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Ludmila Cernea, Marioara Nicorescu şi Ecaterina Doicescu.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate, autorul exceptiei susţine ca textul legal criticat incalca art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale în raport cu art. 20 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãruia, "Dacã exista neconcordante între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale". Autorul exceptiei considera ca "în aceasta situaţie, instanta trebuia sa facã direct aplicarea art. 1 din primul Protocol la Convenţia Europeanã, întrucât aceasta are prioritate, asa cum dispune art. 20 alin. (2) din Constituţie".
Instanta de judecata opineaza în sensul respingerii exceptiei ca fiind neîntemeiatã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca dispoziţiile legale criticate sunt o aplicare a principiului constituţional al ocrotirii proprietãţii private conţinut de dispoziţiile art. 41 din Constituţie şi de dispoziţiile art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, fãcând în acest sens referire la jurisprudenta Curţii Constituţionale.
Avocatul Poporului, în punctul sau de vedere, apreciazã, fãcând referire la jurisprudenta Curţii Constituţionale, ca textul legal criticat este constituţional.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului şi al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie <>art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, text de lege care are urmãtorul conţinut:
- Art. 46 alin. (2): "Actele juridice de înstrãinare, inclusiv cele fãcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fãrã titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolutã, în afarã de cazul în care actul a fost încheiat cu buna-credinţa."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor <>art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 s-a mai pronunţat, de exemplu, prin Decizia nr. 191 din 25 iunie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 1 august 2002, Decizia nr. 69 din 18 februarie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 3 aprilie 2003, şi Decizia nr. 72 din 18 februarie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 21 martie 2003.
Cu acest prilej Curtea Constituţionalã a constatat ca ocrotirea interesului dobânditorului de buna-credinţa a fost determinata de ratiuni care vizeazã asigurarea securitãţii circuitului civil şi stabilitatea raporturilor civile. Ne aflam în prezenta unei erori comune a dobanditorilor cu privire la calitatea de proprietar a statului, eroare ce indreptateste o larga prezumţie de buna-credinţa a acestora, întrucât aceasta eroare comuna a tuturor dobanditorilor s-a bazat pe autoritatea unui act legislativ. Astfel fiind, nu poate fi decât de buna-credinţa cel ce se întemeiazã pe o dispoziţie a legii.
Soluţiile adoptate, ca şi considerentele pe care acestea se întemeiazã, îşi menţin valabilitatea şi în cauza de fata, întrucât nu au apãrut împrejurãri noi care sa determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în aceasta materie.
Fata de cele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Ludmila Cernea, Marioara Nicorescu şi Ecaterina Doicescu în Dosarul nr. 1.722/2003 al Curţii de Apel Bucureşti Secţia a III-a civilã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 9 decembrie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
