Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 478 din 8 iunie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 258 alin. 3 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 630 din 21 iulie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Mihaela Cîrstea - procuror
Mãdãlina Ştefania Diaconu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 258 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Constantin Creţu în Dosarul nr. 8.822/C/2005 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 25 ianuarie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 8.822/C/2005, Curtea de Apel Timişoara - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 258 alin. 3 din Codul de procedurã civilã. Excepţia a fost ridicatã de cãtre Constantin Creţu cu prilejul soluţionãrii unui recurs civil.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã textul criticat face posibilã ipoteza ca, dupã pronunţare, judecãtorii aceleiaşi instanţe - chiar dacã nu judecãtorii aceleiaşi cauze şi în altã cale de atac - sã se pronunţe din nou în aceeaşi cauzã, ceea ce contravine prevederilor art. 1 alin. (3)-(5), art. 21 alin. (1), art. 52 alin. (3), art. 73 alin. (3) şi art. 124 alin. (2) şi (3) din Constituţie, referitoare la statul român, accesul liber la justiţie, dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã, categoriile de legi şi la înfãptuirea justiţiei.
Curtea de Apel Timişoara - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Avocatul Poporului apreciazã cã textele legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 258 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, dispoziţii potrivit cãrora: "Dupã pronunţarea hotãrârii nici un judecãtor nu poate reveni asupra pãrerii sale."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor texte de lege autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor art. 1 alin. (3)-(5), ale art. 21 alin. (1), ale art. 52 alin. (3), ale art. 73 alin. (3) şi art. 124 alin. (2) şi (3) din Constituţie, referitoare la statul român, accesul liber la justiţie, dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã, categoriile de legi şi la înfãptuirea justiţiei.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
Din motivarea autorului excepţiei reiese faptul cã acesta ar critica mai degrabã soluţia legislativã cuprinsã în <>art. II din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, care a prevãzut judecarea recursurilor de cãtre curţile de apel, deşi acestea au soluţionat anterior apelul în aceeaşi cauzã. Cu toate acestea, textul de lege indicat de autorul excepţiei în motivare şi la care acesta se raporteazã în mod expres nu este cel al <>Legii nr. 219/2005 , ci al art. 258 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, care, în opinia autorului excepţiei, este neconstituţional, deoarece împiedicã judecãtorul sã revinã asupra pãrerii sale dupã pronunţarea hotãrârii. Astfel, se considerã cã, în situaţia în care, conform reglementãrilor de procedurã conţinute în <>Legea nr. 219/2005 , calea de atac a recursului va fi soluţionatã de aceeaşi instanţã care s-a pronunţat deja în apel, art. 258 din Codul de procedurã civilã îl va constrânge pe judecãtor sã îşi pãstreze soluţia, el neputându-şi schimba opinia, ceea ce face iluzoriu controlul ierarhic al hotãrârilor judecãtoreşti.
Curtea constatã cã aceastã susţinere este neîntemeiatã. Astfel, pe de o parte, potrivit prevederilor constituţionale ale art. 126 alin. (2), legiuitorul are competenţa de a stabili atât cãile de atac împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, cât şi procedura de exercitare a acestora. Cu toate cã, prin efectul <>Legii nr. 219/2005 , aceeaşi instanţã urmeazã sã soluţioneze o cale de atac împotriva propriei sale hotãrâri, aceastã soluţie legislativã nu relevã nici un fine de neconstituţionalitate. Soluţionarea aparţine unor complete cu o compunere diferitã, iar pãrţile beneficiazã de toate drepturile şi garanţiile procesuale menite sã le asigure dreptul la apãrare, dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea acestuia într-un termen rezonabil.
Pe de altã parte, critica de neconstituţionalitate cu privire la art. 258 din Codul de procedurã civilã se întemeiazã pe o interpretare greşitã a acestuia. Principiul potrivit cãruia, dupã pronunţarea hotãrârii, judecãtorii nu mai pot reveni asupra deciziei luate nu numai cã nu încalcã prevederile Constituţiei, ci, dimpotrivã, reprezintã o componentã esenţialã a ideii de justiţie, a asigurãrii autoritãţii de lucru judecat şi a ocrotirii drepturilor procesuale ale pãrţilor, ca element fundamental al statului de drept.
Principiul autoritãţii lucrului judecat (res judicata) se coroboreazã cu regula cã, odatã pronunţatã hotãrârea definitivã, misiunea judecãtorului care a participat la judecatã se încheie (lata sententia, judex desinit esse judex). Ca efect juridic al acestei reguli, care ţine de ordinea publicã, pronunţarea hotãrârii are şi efect de desistare a instanţei, iar judecãtorul care s-a pronunţat nu poate reveni asupra pãrerii sale în respectiva cauzã, cu menţiunea cã pãrţii nemulţumite îi rãmâne însã posibilitatea de a cere îndreptarea greşelilor materiale care s-ar strecura în hotãrâre.
De altfel, acest principiu fundamental al procedurii civile, recunoscut în numeroase ţãri de drept romano-germanic, este consacrat şi în dreptul anglo-saxon sub numele de functus officio, adagiu din care decurge faptul cã, dupã pronunţarea unei hotãrâri definitive, instanţele nu mai pot reveni asupra acesteia, singura posibilitate de schimbare sau corectare a soluţiei rãmânând exercitarea cãilor de atac recunoscute de lege (a se vedea, spre exemplu, Hotãrârea Curţii de Apel a Angliei In re St. Nazaire Co. din 1879, sau jurisprudenţa mai recentã a Curţii de Apel Federale a Canadei, spre exemplu în Speţa A-463-90 din 1991).
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 258 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Constantin Creţu în Dosarul nr. 8.822/C/2005 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 8 iunie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mãdãlina Ştefania Diaconu
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
