Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 477 din 8 iunie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 89 din Codul de procedura penal
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 581 din 5 iulie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconsti-tuţionalitate a dispoziţiilor art. 89 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Petru Sorin Matei în Dosarul nr. 12.829/1/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, se dã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, întrucât textul de lege criticat este în concordanţã cu dispoziţiile constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 1 februarie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 12.829/1/2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 89 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Petru Sorin Matei.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã textul de lege criticat încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul pãrţilor la un proces echitabil, ale art. 11 şi 20, cu trimitere la art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, prin aceea cã "preluarea automatã în calitate de mijloc de probã a înscrisurilor extrajudiciare într-o procedurã penalã în curs aduce atingere dreptului acuzatului la un proces echitabil".
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece înscrisurile care contribuie la aflarea adevãrului în cauzã sunt administrate în mod nemijlocit în faţa instanţei, potrivit dispoziţiilor din Codul de procedurã penalã, astfel cã textul de lege criticat nu vizeazã modul în care au fost obţinute acestea.
Avocatul Poporului apreciazã cã prevederile de lege criticate sunt constituţionale, fiind conforme atât dispoziţiilor art. 11, 20 şi ale art. 21 alin. (3) din Constituţie, cât şi celor ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 89 din Codul de procedurã penalã, având urmãtorul cuprins: "Înscrisurile pot servi ca mijloace de probã, dacã în conţinutul lor se aratã fapte sau împrejurãri de naturã sã contribuie la aflarea adevãrului."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aceste dispoziţii de lege contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul pãrţilor la un proces echitabil, ale art. 11 referitoare la dreptul internaţional şi dreptul intern şi ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, precum şi celor ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã. Astfel, pot constitui mijloc de probã în procesul penal acele înscrisuri care cuprind o relatare, o referire, o menţiune de naturã sã procure o informaţie sau vreun element cu privire la fapte ori împrejurãri care pot servi la aflarea adevãrului într-o cauzã penalã. Sunt deci mijloace de probã scrise înscrisurile care prin conţinutul lor pot releva elemente ce servesc la constatarea existenţei sau inexistenţei unei infracţiuni, la identificarea persoanei care a sãvârşit-o, la cunoaşterea împrejurãrilor care au importanţã pentru justa soluţionare a cauzei penale.Înscrisurile care intrã astfel în categoria mijloacelor de probã scrise sunt în genere acele înscrisuri care dovedesc stãri, situaţii, raporturi juridice anterioare infracţiunii, dar care privesc existenţa acesteia sau calificarea ei. Sunt, de asemenea, mijloace de probã scrise înscrisurile care conţin o informaţie, o recunoaştere, o relatare cu privire la fãptuitor, la faptã sau la împrejurãrile comiterii acesteia. Când în faţa organelor judiciare se prezintã un înscris, acestea trebuie sã verifice autenticitatea înscrisului, fie prin ascultarea persoanei de la care se pretinde cã provine actul, fie prin alte mijloace de probã. Dupã verificarea autenticitãţii, organele judiciare vor cerceta conţinutul înscrisului şi valoarea lui probatorie. Drept urmare, înscrisurile îndeplinesc funcţia de a procura organelor judiciare elementele de cunoaştere necesare aflãrii adevãrului şi soluţionãrii corecte a cauzei penale.
Curtea constatã cã sunt neîntemeiate criticile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 89 din Codul de procedurã penalã în raport cu prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul pãrţilor la un proces echitabil, ale art. 11 şi 20, cu trimitere la art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece dreptul învinuitului sau inculpatului de a propune probe şi de a cere administrarea lor se pãstreazã în tot cursul procesului penal, precum şi în cursul judecãţii, când acesta poate sã solicite respingerea probelor cerute de procuror şi de pãrţi, ca o consecinţã a dreptului sãu de a-şi susţine nevinovãţia. Mai mult, în faza de judecatã, probele sunt percepute nemijlocit cu participarea activã a pãrţilor şi a procurorului, sunt completate şi discutate în contradictoriu. Cu ocazia deliberãrii, instanţa de judecatã este cea care face aprecierea definitivã a probelor care, în conformitate cu dispoziţiile art. 63 alin. 2 teza întâi, nu au o valoare mai dinainte stabilitã.
Faţã de cele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 89 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Petru Sorin Matei în Dosarul nr. 12.829/1/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 8 iunie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
