Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 476 din 17 mai 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii
Ioan Vida - preşedinte Aspazia Cojocaru - judecãtor Acsinte Gaspar - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Ion Predescu - judecãtor Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor Ion Tiucã - procuror Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 52 alin. (2) lit. c) din Legea asigurãrilor sociale de sãnãtate nr. 145/1997 şi ale <>art. 51 alin. (2) lit. b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurãri sociale de sãnãtate, excepţie ridicatã de Marieta Volovãţ în Dosarul nr. 2.184/32/2006 al Curţii de Apel Bacãu - Secţia comercialã şi de contencios administrativ. La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public, precizând cã textele de lege criticate nu mai sunt în vigoare, dar cã soluţia legislativã criticatã a fost preluatã în <>art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006 , pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 15 martie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 2.184/32/2006, Curtea de Apel Bacãu - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 52 alin. (2) lit. c) din Legea asigurãrilor sociale de sãnãtate nr. 145/1997 şi ale <>art. 51 alin. (2) lit. b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurãri sociale de sãnãtate. Excepţia a fost ridicatã de Marieta Volovãţ cu ocazia soluţionãrii recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 2.728 din 29 iunie 2006, pronunţatã de Tribunalul Iaşi în Dosarul nr. 6.978/2005. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile legale criticate au caracter discriminatoriu şi descurajeazã libera iniţiativã. În acest sens, aratã cã asiguraţii beneficiazã de un pachet de servicii medicale indiferent de cuantumul contribuţiei lor. Astfel, sunt defavorizaţi cei care obţin venituri mari şi care contribuie cu sume mai mari la sistemul de asigurãri de sãnãtate, dar care nu beneficiazã de un pachet de servicii corespunzãtor sumelor plãtite. Curtea de Apel Bacãu - Secţia comercialã şi de contencios administrativ apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã, întrucât contribuţiile la fondul naţional de asigurãri de sãnãtate, prin caracterul lor obligatoriu, sunt asimilate din punct de vedere fiscal taxelor şi impozitelor, iar obligaţia cetãţenilor de a contribui prin impozite, taxe sau alte aporturi asemãnãtoare la cheltuielile publice este consacratã de art. 56 din Constituţie. De asemenea, aratã cã dispoziţiile de lege criticate reprezintã opţiunea legiuitorului care a apreciat cã este just ca cei care obţin venituri mai mari sã aibã o contribuţie corespunzãtoare la constituirea fondului naţional de asigurãri de sãnãtate, principiul solidaritãţii prevalând în acest caz. În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatul Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului aratã cã textele de lege criticate nu mai sunt în vigoare, dar cã soluţia legislativã criticatã a fost preluatã în <>art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006 . În ceea ce priveşte aceste din urmã dispoziţii de lege, aratã cã nu sunt discriminatorii, întrucât, deşi valoarea contribuţiei diferã de la o persoanã la alta, în raport cu cuantumul veniturilor realizate, aceastã diferenţã este rezonabilã şi justificatã de situaţia obiectiv deosebitã în care se aflã persoanele care realizeazã venituri mai mari faţã de cele ale cãror venituri sunt mai reduse, precum şi de principiul solidaritãţii şi subsidiaritãţii în colectarea şi utilizarea fondurilor, aplicabil în materia asigurãrilor sociale de sãnãtate. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Conform încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 52 alin. (2) lit. c) din Legea asigurãrilor sociale de sãnãtate nr. 145/1997 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.178 din 31 iulie 1997, aşa cum a fost modificatã şi completatã prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 30/1998 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 6 noiembrie 1998, şi ale <>art. 51 alin. (2) lit. b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurãri sociale de sãnãtate, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 20 noiembrie 2002. Curtea constatã cã, anterior sesizãrii sale, <>Legea nr. 145/1997 a fost abrogatã prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 150/2002 , iar aceastã ordonanţã de urgenţã a fost expres şi în întregime abrogatã prin art. 317 alin. (3) din titlul VIII "Asigurãrile sociale de sãnãtate" al <>Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006. Curtea observã însã cã soluţia legislativã criticatã a fost preluatã în <>art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006 , care are urmãtoarea redactare: "Contribuţia lunarã a persoanei asigurate se stabileşte sub forma unei cote de 6,5%, care se aplicã asupra:[...] b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfãşoarã activitãţi independente care se supun impozitului pe venit; dacã acest venit este singurul asupra cãruia se calculeazã contribuţia, aceasta nu poate fi mai micã decât cea calculatã la un salariu de bazã minim brut pe ţarã, lunar;". Având în vedere cã, potrivit dispoziţiilor <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , obiect al controlului de constituţionalitate nu îl pot constitui decât prevederile dintr-o lege sau ordonanţã în vigoare, Curtea urmeazã sã analizeze constituţionalitatea prevederilor <>art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006 . În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile legale criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri, şi ale art. 45 privind dreptul persoanei la o activitate economicã şi la libera iniţiativã. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prevederile de lege criticate au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate sub aspectul conformitãţii lor cu principiul constituţional al egalitãţii în drepturi. Astfel, prin <>Decizia nr. 56 din 26 ianuarie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 21 februarie 2006, şi <>Decizia nr. 125 din 15 februarie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 15 martie 2007, Curtea a statuat cã "este firesc ca valoarea contribuţiei sã difere de la persoanã la persoanã, în funcţie de cuantumul veniturilor realizate. Aceastã diferenţã este rezonabilã şi justificatã de situaţia obiectiv deosebitã în care se aflã persoanele care realizeazã venituri mai mari faţã de cele ale cãror venituri sunt mai reduse, precum şi de principiul solidaritãţii şi subsidiaritãţii în colectarea şi utilizarea fondurilor, aplicabil în materia asigurãrilor sociale de sãnãtate". De asemenea, Curtea a reţinut cã "principiul constituţional al aşezãrii juste a sarcinilor fiscale pentru suportarea cheltuielilor publice impune diferenţierea contribuţiei persoanelor care realizeazã venituri mai mari. De altfel, cota de contribuţie, exprimatã procentual, este unicã, neavând caracter progresiv, astfel cã diferenţa valoricã a contribuţiei este determinatã de nivelul diferit al venitului". Având în vedere cã în cauzã nu au intervenit elemente noi care sã justifice reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor invocate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã. În ceea ce priveşte conformitatea prevederilor de lege criticate cu art. 45 din Constituţie, Curtea constatã cã acest text constituţional garanteazã într-adevãr accesul liber al persoanei la o activitate economicã, libera iniţiativã şi exercitarea acestora, condiţionat însã de respectarea cadrului legal. Prin urmare, îndeplinirea obligaţiilor legale ce revin persoanelor care desfãşoarã o activitate independentã nu poate fi privitã ca o restrângere a liberei iniţiative.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, excepţie ridicatã de Marieta Volovãţ în Dosarul nr. 2.184/32/2006 al Curţii de Apel Bacãu Secţia comercialã şi de contencios administrativ. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 17 mai 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
