Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 475 din 9 decembrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 208/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 137/2002 privind unele masuri pentru accelerarea privatizarii si a dispozitiilor art. 47^1 din Legea nr. 137/2002
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 115 din 9 februarie 2004
Nicolae Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Mãdãlina Ştefania Diaconu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 208/2002 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 137/2002 privind unele mãsuri pentru accelerarea privatizãrii şi a dispoziţiilor <>art. 47^1 din Legea nr. 137/2002 , excepţie ridicatã de Societatea de Investiţii Financiare "Moldova" - S.A. din Bacãu în Dosarul nr. 5.734/2003 al Tribunalului Iaşi - Secţia comercialã.
La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei, prin consilier juridic, lipsind cealaltã parte, Societatea Comercialã "Fortus" - S.A. din Iaşi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul autorului excepţiei solicitã admiterea excepţiei ridicate, arãtând cã textele criticate sunt de naturã sã creeze o discriminare între stat, ca acţionar, sau cei care au cumpãrat acţiuni de la stat, pe de o parte, şi ceilalţi acţionari ai unei societãţi comerciale, pe de altã parte, şi sã aducã grave atingeri dreptului de proprietate al acestora din urmã. În cazul societãţilor deschise, statul are, în calitate de acţionar, posibilitãţi pe care ceilalţi acţionari nu le au, cum ar fi cea de a majora capitalul respectivei societãţi prin aporturi în naturã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, arãtând cã <>art. 47^1 din Legea nr. 137/2002 a mai fost supus controlului de constituţionalitate, Curtea Constituţionalã apreciind cã acesta este în deplinã conformitate cu Legea fundamentalã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 16 iulie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 5.734/2003, Tribunalul Iaşi - Secţia comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 208/2002 şi a dispoziţiilor <>art. 47^1 din Legea nr. 137/2002 , excepţie ridicatã de Societatea de Investiţii Financiare "Moldova" S.A. din Bacãu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã <>art. 47^1 din Legea nr. 137/2002 este neconstituţional, pentru cã a fost introdus prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 208/2002 , emisã cu încãlcarea prevederilor art. 107 alin. (3) din Constituţie, deoarece nu a existat o lege specialã de abilitare. În ceea ce priveşte conţinutul <>art. 47^1 din Legea nr. 137/2002 , considerã cã excepţia prevãzutã de reglementãrile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 28/2002 este de naturã sã creeze un dezechilibru între acţionarul majoritar şi ceilalţi acţionari ai unei societãţi comerciale, sã aducã grave atingeri dreptului de proprietate al acţionarilor minoritari, conducând la reducerea substanţialã a cotelor din capitalul social pe care le deţin aceşti acţionari. Considerã cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile art. 41 alin. (2) şi ale art. 135 alin. (1) şi (5) din Constituţie, referitoare la ocrotirea proprietãţii private.
Tribunalul Iaşi - Secţia comercialã apreciazã cã excepţia ridicatã nu este întemeiatã. Aratã, în acest sens, cã, "Deşi modificarea <>Legii nr. 137/2002 nu a fost prevãzutã în mod expres prin <>Legea nr. 680/2002 , totuşi aceasta rezultã în mod indirect din art. 1 pct. II.4 şi pct. II.6", iar "prin introducerea <>art. 47^1 în cuprinsul Legii nr. 137/2002 nu se aduce atingere dreptului de proprietate al acţionarilor, ci o înlãturare a societãţilor de investiţii financiare de la acordarea unui drept de preferinţã", care nu este identic cu dreptul de proprietate.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicatã. De asemenea, potrivit dispoziţiilor <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul apreciazã cã excepţia ridicatã nu este întemeiatã. <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 208/2002 nu încalcã prevederile art. 107 alin. (3) din Constituţie, întrucât aceastã ordonanţã a fost emisã în temeiul art. 114 alin. (4) din Legea fundamentalã, nefiind necesarã o lege specialã de abilitare. Dispoziţiile <>art. 47^1 , introdus în Legea nr. 137/2002 , nu sunt contrare prevederilor art. 41 şi 135 din Constituţie. Prin dispoziţiile legale criticate "legiuitorul a înţeles sã stabileascã regimul juridic al majorãrii capitalului social, în considerarea scopului accelerãrii procesului privatizãrii", fãrã sã aducã atingere dreptului de proprietate asupra acţiunilor deţinute de ceilalţi acţionari. Aratã, de asemenea, cã "Statul a intervenit astfel pentru protejarea interesului naţional în activitatea economico-financiarã, în conformitate cu dispoziţiile art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituţie".
Avocatul Poporului considerã cã nu este întemeiatã critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 47^1 din Legea nr. 137/2002 "deoarece procedura de majorare a capitalului social - exceptarea societãţilor de investiţii financiare de la acordarea unui drept de preferinţã - aşa cum este stabilitã prin dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 208/2002 , nu aduce atingere dreptului de proprietate privatã a celorlalţi acţionari". Nu se creeazã un regim preferenţial de ocrotire a proprietãţii private a statului, în defavoarea acţionarilor minoritari, ci se instituie o garanţie în sensul prevederilor art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituţie, pentru protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã. Criticile referitoare la încãlcarea prevederilor <>art. 107 alin. (3) din Constituţie sunt nerelevante, întrucât Legea nr. 137/2002 a fost modificatã printr-o ordonanţã de urgenţã adoptatã în condiţiile prevãzute de art. 114 alin. (4) din Constituţie, şi nu printr-o ordonanţã emisã în baza unei legi speciale de abilitare a Guvernului.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului şi cel al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 208/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 961 din 28 decembrie 2002, în integralitatea sa, precum şi dispoziţiile <>art. 47^1 din Legea nr. 137/2002 privind unele mãsuri pentru accelerarea privatizãrii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 28 martie 2002, dispoziţii introduse prin <>art. I pct. 18 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 208/2002 , având urmãtorul cuprins: "Sunt exceptate de la prevederile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 28/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investiţii financiare şi pieţele reglementate, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 525/2002 , operaţiunile de majorare a capitalului social efectuate în conformitate cu prevederile prezentei legi şi ale <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 25/2002 privind unele mãsuri de urmãrire a executãrii obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare a societãţilor comerciale, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 506/2002 ."
Autorul excepţiei considerã cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 41 alin. (2) teza întâi, art. 107 alin. (3) şi art. 135 alin. (1) şi (6), care, în urma revizuirii şi republicãrii Constituţiei României în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, au devenit art. 44 alin. (2) teza întâi, art. 108 alin. (3) şi, respectiv, art. 136 alin. (2) şi (5), având urmãtorul cuprins:
- Art. 44 alin. (2) teza întâi: "Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular.";
- Art. 108 alin. (3): "Ordonanţele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele şi în condiţiile prevãzute de aceasta.";
- Art. 136 alin. (2) şi (5): "(2) Proprietatea publicã este garantatã şi ocrotitã prin lege şi aparţine statului sau unitãţilor administrativ-teritoriale. [...]
(5) Proprietatea privatã este inviolabilã, în condiţiile legii organice."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, actul normativ şi textul de lege criticat, cu raportare la prevederile constituţionale invocate, Curtea reţine urmãtoarele:
Cu privire la <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 208/2002 , aceasta a fost emisã în temeiul delegãrii legislative prevãzute în art. 114 alin. (4) din Constituţie, în forma anterioarã revizuirii acesteia, şi în actualul art. 115 alin. (4) din Legea fundamentalã. În aceastã situaţie, reglementarea constituţionalã nu cere existenţa unei legi speciale de abilitare, ci existenţa unor situaţii extraordinare, care impun intervenţia imediatã a Guvernului, prin adoptarea unor ordonanţe de urgenţã. Astfel, Curtea constatã cã prevederile art. 108 alin. (3) din Constituţie nu sunt incidente în cauzã.
Scopul <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 208/2002 a fost acela de a determina eficientizarea şi accelerarea procesului de privatizare, scop incontestabil de interes general, a cãrui realizare rapidã a impus adoptarea unor mãsuri ce nu puteau fi amânate fãrã a prejudicia acest interes.
Cu privire la dispoziţiile <>art. 47^1 din Legea nr. 137/2002 , Curtea constatã cã acestea au mai fost examinate sub aspectul constituţionalitãţii, iar criticile respective au fost respinse ca nefondate, prin <>Decizia nr. 370 din 2 octombrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 10 noiembrie 2003. Prin aceastã decizie Curtea a statuat cã dispoziţiile legale controlate nu încalcã principiul ocrotirii egale a proprietãţii private, indiferent de titular. De asemenea, s-a mai reţinut cã textul de lege analizat nu dispune nici un transfer de proprietate şi nu prevede ocrotirea mai fermã a dreptului de proprietate al statului ori a unitãţilor administrativ-teritoriale, ci urmãreşte satisfacerea interesului general al accelerãrii privatizãrii societãţilor comerciale.
Faptul cã legiuitorul, în cazul societãţilor comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar sau asociat, a prevãzut exceptarea de la prevederile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 28/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investiţii financiare şi pieţele reglementate, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 525/2002 , a operaţiunilor de majorare a capitalului social efectuate în condiţiile <>Legii nr. 137/2002 şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 25/2002 privind unele mãsuri de urmãrire a executãrii obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare a societãţilor comerciale, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 506/2002 , nu încalcã principiul egalitãţii în drepturi, prevãzut de art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, întrucât nu instituie discriminãri între investitoriicumpãrãtori ai acţiunilor societãţilor în cauzã şi investitoriiacţionari ai acestora. Exceptarea prevãzutã de lege, introdusã prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 208/2002 , reprezentând o opţiune a legiuitorului pentru societãţile comerciale vizate (la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar sau asociat), are în vedere, în mod evident, accelerarea procesului de privatizare, obiectiv de interes general.
Soluţia adoptatã şi considerentele deciziei citate sunt valabile şi în prezenta cauzã, întrucât nu au fost aduse elemente noi care sã justifice reconsiderarea jurisprudenţei Curţii constituţionale.
Faţã de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c, al art. 23 alin. (1) şi (3) şi al <>art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 208/2002 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 137/2002 privind unele mãsuri pentru accelerarea privatizãrii şi a dispoziţiilor <>art. 47^1 din Legea nr. 137/2002 , excepţie ridicatã de Societatea de Investiţii Financiare "Moldova" - S.A. din Bacãu în Dosarul nr. 5.734/2003 al Tribunalului Iaşi - Secţia comercialã.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 9 decembrie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Mãdãlina Ştefania Diaconu
----------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
