Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 474 din 8 iunie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 3 si 4 din Codul penal si ale art. 272 pct. 3 din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 601 din 12 iulie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 3 şi 4 din Codul penal şi ale <>art. 266 pct. 1 din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, excepţie ridicatã de Sorin Muller în Dosarul nr. 890/P/2005 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, se dã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie şi apreciind cã dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate în motivarea excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 23 ianuarie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 890/P/2005, Curtea de Apel Galaţi - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 3 şi 4 din Codul penal şi ale <>art. 266 pct. 1 din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, excepţie ridicatã de Sorin Muller în dosarul menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se invocã prevederile constituţionale cuprinse în art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, în art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, în art. 45 privind libertatea economicã şi în art. 135 alin. (2) lit. a) referitoare la libertatea comerţului. Se invocã, de asemenea, art. 1 din Protocolul nr. 4 adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind interzicerea privãrii de libertate pentru datorii. Se susţine, în esenţã, cã textele de lege criticate sunt neconstituţionale deoarece "nesocotesc libertatea comerţului, libertatea contractualã şi, în acelaşi timp, statueazã o sancţiune penalã în condiţiile în care eroarea contractualã sau neîndeplinirea unei obligaţii contractuale nu pot fi sancţionate decât prin aplicarea de sancţiuni civile".
Curtea de Apel Galaţi - Secţia penalã apreciazã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia este neîntemeiatã, întrucât prevederile legale criticate nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Din actul de sesizare a Curţii Constituţionale rezultã cã excepţia de neconstituţionalitate ar privi dispoziţiile art. 215 alin. 3 şi 4 din Codul penal şi ale <>art. 266 pct. 1 din Legea nr. 31/1990 . În realitate, astfel cum rezultã din dosarului instanţei de judecatã, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 215 alin. 3 şi 4 din Codul penal şi ale <>art. 266 pct. 3 din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale (devenit art. 272 pct. 3 în urma republicãrii legii în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004), prevederi care au urmãtorul cuprins:
- Art. 215 alin. 3 şi 4 din Codul penal: "Inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executãrii unui contract, sãvârşitã în aşa fel încât, fãrã aceastã eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate, se sancţioneazã cu pedeapsa prevãzutã în alineatele precedente, dupã distincţiile acolo arãtate.
Emiterea unui cec asupra unei instituţii de credit sau unei persoane, ştiind cã pentru valorificarea lui nu existã provizia sau acoperirea necesarã, precum şi fapta de a retrage, dupã emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plãti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul arãtat în alin. 1, dacã s-a pricinuit o pagubã posesorului cecului, se sancţioneazã cu pedeapsa prevãzutã în alin. 2.";
- <>Art. 272 pct. 3 din Legea nr. 31/1990 : "Se pedepseşte cu închisoare de la unu la 3 ani fondatorul, administratorul, directorul, directorul executiv sau reprezentantul legal al societãţii, care: [...] 3. se împrumutã, sub orice formã, direct sau printr-o persoanã interpusã, de la societatea pe care o administreazã, de la o societate controlatã de aceasta ori de la o societate care controleazã societatea pe care el o administreazã sau face ca una dintre aceste societãţi sã îi acorde vreo garanţie pentru datorii proprii;".
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 45 privind libertatea economicã şi ale art. 135 alin. (2) lit. a) referitoare la libertatea comerţului. Se invocã, de asemenea, încãlcarea art. 1 din Protocolul nr. 4 adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind interzicerea privãrii de libertate pentru datorii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 215 alin. 3 şi 4 din Codul penal, sub aspectul aceloraşi critici de neconstituţionalitate ca şi în prezenta cauzã, s-a mai pronunţat prin <>Decizia nr. 173 din 4 noiembrie 1999 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 624 din 21 decembrie 1999, şi, mai recent, prin <>Decizia nr. 215 din 14 aprilie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 478 din 7 iunie 2005, în sensul respingerii acesteia. Cu acel prilej Curtea a reţinut cã atât alin. 3, cât şi alin. 4 ale art. 215 din Codul penal incrimineazã înşelãciunea ca o gravã faptã antisocialã contra patrimoniului, constând în înşelarea încrederii participanţilor la raporturile juridice patrimoniale, fapt absolut intolerabil în cadrul acestora. De altfel, în toate sistemele de drept înşelãciunea ori escrocheria este o faptã incriminatã şi sever sancţionatã.
Cu privire la încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 45 referitoare la Libertatea economicã şi ale art. 135 alin. (2) lit. a) referitoare la asigurarea de cãtre statul român a libertãţii comerţului, s-a reţinut cã, aşa cum rezultã chiar din conţinutul textului criticat, elementul material al infracţiunii de înşelãciune are drept premisã o acţiune şi, respectiv, o omisiune care induce cocontractantul într-o eroare determinantã la încheierea ori executarea actului. Dacã eroarea nu ar fi existat, contractul nu s-ar fi încheiat sau executat în condiţiile respective. Prin urmare, nu poate fi confundatã infracţiunea de înşelãciune cu neexecutarea unei obligaţii contractuale. De aceea, invocarea dispoziţiilor constituţionale menţionate, precum şi a celor ale art. 1 din Protocolul nr. 4 adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privitoare la interzicerea privãrii de libertate pentru datorii, este nepertinentã.
Cele statuate prin deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea, întrucât în prezenta cauzã nu au intervenit elemente noi, care sã justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii.
În ceea ce priveşte critica <>art. 272 pct. 3 din Legea nr. 31/1990 , Curtea constatã cã acesta nu conţine nici o dispoziţie de naturã sã aducã atingere liberului acces al persoanelor la o activitate economicã. Altfel, potrivit dispoziţiilor art. 45 din Constituţie, atât accesul liber al persoanei la o activitate economicã, cât şi exercitarea acestuia se desfãşoarã "în condiţiile legii". De asemenea, nu se poate reţine nici încãlcarea prevederilor art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie, întrucât stabilirea unei fapte ce constituie infracţiune reprezintã o opţiune legitimã a legiuitorului, care dã expresie preocupãrii statului pentru a asigura libertatea comerţului şi protecţia concurenţei loiale. Drept urmare, limitarea posibilitãţii administratorului societãţii de a se împrumuta, sub orice formã, de la societatea pe care o administreazã are ca scop atât protejarea patrimoniului societãţii comerciale, cât şi a celorlalte societãţi comerciale cu care aceasta intrã în raporturi comerciale.
Faţã de cele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 3 şi 4 din Codul penal şi ale <>art. 272 pct. 3 din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, excepţie ridicatã de Sorin Muller în Dosarul nr. 890/P/2005 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 8 iunie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
