Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 473 din 6 iunie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 19 alin. (2) lit. a) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 578 din 4 iulie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Claudia Margareta Niţã - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 19 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, excepţie ridicatã de Nwabuche Ikechi în Dosarul nr. 7.094/302/2005 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã faptul cã partea Oficiul Naţional pentru Refugiaţi a depus la dosarul cauzei note scrise prin care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate. Totodatã, menţioneazã cã autorul excepţiei a transmis Curţii Constituţionale o cerere prin care solicitã acordarea unui nou termen de judecatã, necesar în vederea pregãtirii apãrãrii.
Având cuvântul asupra acestei cereri, reprezentantul Ministerului Public se opune acordãrii unui nou termen, arãtând cã cererea formulatã nu se justificã prin motive bine întemeiate.
Deliberând, Curtea Constituţionalã respinge cererea şi acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public pentru a pune concluzii pe fond.
Acesta solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã dispoziţiile legale criticate, prin care s-a reglementat, într-un mod suficient de clar şi precis, unul dintre cazurile în care cererea de acordare a statutului de refugiat este consideratã ca evident nefondatã pe motivul neinvocãrii niciunei temeri de persecuţie în sensul art. 2 alin. (1) din ordonanţa criticatã, nu contravin normelor Constituţiei pretins încãlcate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 24 martie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 7.094/302/2005, Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 19 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România. Excepţia a fost ridicatã de Nwabuche Ikechi într-o cauzã având ca obiect plângerea împotriva hotãrârii Oficiului Naţional pentru Refugiaţi de respingere a cererii de acordare a statutului de refugiat sau a unei forme de protecţie umanitarã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã prevederile <>art. 19 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 încalcã dispoziţiile art. 21 alin. (3) şi ale art. 23 alin. (1) din Constituţie, precum şi cele ale art. 6 alin. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, prin aceea cã textul legal indicat nu "analizeazã cauza şi din punctul de vedere al art. 5", nu numai al art. 2 alin. (1) din ordonanţa criticatã. În plus, datã fiind lipsa sa de precizie şi claritate, acest text nu îndeplineşte criteriul de calitate al legii, aşa cum a fost definit de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, şi nu asigurã suficiente garanţii pentru ca mãsurile luate în temeiul sãu sã fie în conformitate cu legea.
Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate nu contravin art. 21 alin. (3) şi nici art. 23 alin. (1) din Constituţie, în acest sens susţinând cã neinvocarea temerii de persecuţie nu face inaptã analizarea cererii din perspectiva <>art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 .
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã textul legal criticat este în deplinã concordanţã cu prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie şi ale art. 6 alin. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Acestea instituie unul dintre cazurile în care Oficiul Naţional pentru Refugiaţi poate constata lipsa de fundament a invocãrii unei temeri de persecuţie în ţara de origine, urmând ca cererea de acordare a statutului de refugiat sã fie respinsã ca evident nefondatã. Textul legal criticat nu încalcã dreptul pãrţilor interesate la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituţie, cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 21 din aceeaşi ordonanţã, petentul are posibilitatea contestãrii în faţa instanţelor judecãtoreşti a hotãrârii Oficiului Naţional pentru Refugiaţi, urmând a beneficia, pe tot parcursul acestei proceduri, de toate garanţiile necesare asigurãrii unui proces echitabil.
În ceea ce priveşte pretinsa neconstituţionalitate a textului legal indicat faţã de art. 23 alin. (1) din Legea fundamentalã, Avocatul Poporului apreciazã cã aceste norme nu au incidenţã în cauzã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 19 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004, al cãror conţinut este urmãtorul: "Lipsa de fundament a invocãrii unei temeri de persecuţie în ţara de origine existã în urmãtoarele cazuri:
a) solicitantul nu invocã nici o temere de persecuţie în sensul art. 2 alin. (1);".
Textul legal la care se face trimitere prevede urmãtoarele: "Statutul de refugiat se poate acorda la cerere strãinului care, în urma unei temeri bine întemeiate de a fi persecutat pe considerente de rasã, religie, naţionalitate, apartenenţã la un anumit grup social sau opinie politicã, se aflã în afara ţãrii sale de origine şi care nu poate primi sau, ca urmare a acestei temeri, nu doreşte protecţia acestei ţãri."
Autorul excepţiei considerã cã dispoziţiile de lege menţionate încalcã prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul pãrţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil şi ale art. 23 alin. (1) potrivit cãrora libertatea individualã şi siguranţa persoanei sunt inviolabile. De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 6 alin. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.
Analizând dispoziţiile legale criticate, Curtea Constituţionalã constatã cã acestea reglementeazã unul dintre cazurile în care cererile pentru acordarea statutului de refugiat pot fi considerate ca lipsite de fundament, deoarece solicitantul nu invocã nicio temere de persecuţie în ţara de origine, în sensul îndeplinirii unuia dintre criteriile de persecuţie enumerate la <>art. 2 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 , în temeiul cãrora se poate acorda statutul de refugiat.
Curtea observã, totodatã, cã autorul excepţiei considerã textul legal ca fiind neconstituţional deoarece nu prevede "analizarea cauzei şi din punctul de vedere al art. 5", ale cãrui dispoziţii instituie cazurile în care se poate acorda forma de protecţie umanitarã condiţionatã. În opinia sa, omisiunea legislativã are grave consecinţe asupra dreptului pãrţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, statuat de art. 21 alin. (3) din Constituţie, precum şi asupra libertãţii individuale şi siguranţei persoanei, care, potrivit art. 23 alin. (1) din aceasta, sunt inviolabile. De asemenea, textul legal criticat contravine şi art. 6 alin. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitor la dreptul la un proces echitabil, şi nu îndeplineşte criteriul de calitate al legii, în sensul conferit de jurisprudenţa în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Examinând critica de neconstituţionalitate formulatã, Curtea constatã cã aceasta nu este întemeiatã, dispoziţiile legale criticate fiind în concordanţã cu normele constituţionale şi convenţionale pretins a fi încãlcate. Autorul excepţiei pretinde ca motivele de persecuţie pe care solicitantul statutului de refugiat trebuie sã le invoce în cererea sa, şi în lipsa cãrora cererea este respinsã ca lipsitã de fundament, sã nu fie numai cele prevãzute de <>art. 2 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 , ci norma juridicã sã le indice şi pe cele cuprinse în art. 5. Or, dispoziţiile art. 2 se referã la criteriile generale în funcţie de îndeplinirea cãrora se poate acorda statutul de refugiat, în timp ce art. 5 stabileşte condiţiile în care se acordã protecţia umanitarã condiţionatã, ca formã de protecţie subsecventã statutului de refugiat. Întrucât dispoziţiile art. 19 alin. (2) lit. a) se referã la motivele de respingere ca lipsitã de fundament a cererii de acordare a statutului de refugiat, formã de protecţie acordatã în urma îndeplinirii unuia sau mai multora dintre criteriile prevãzute la art. 2, este evident cã pentru respingerea unei asemenea cereri nu pot fi invocate prevederile art. 5, referitoare la condiţiile acordãrii protecţiei umanitare condiţionate.
Textul legal criticat nu face altceva decât sã reglementeze în plan juridic o consecinţã a nerespectãrii condiţiilor legale de acordare a statutului de refugiat, fãrã a afecta în vreun fel dreptul de acces liber la justiţie sau dreptul pãrţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, consacrate de art. 21 din Constituţia României şi de art. 6 alin. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
De altfel, Curtea Constituţionalã observã cã autorul excepţiei de neconstituţionalitate invocã în mod greşit nerespectarea art. 23 alin. (1) din Constituţie privind libertatea individualã, deoarece aceste norme nu au incidenţã în cauzã, respectiv în materia acordãrii statutului de refugiat, având aplicabilitate în materie penalã.
În ceea ce priveşte critica autorului referitoare la nerespectarea criteriului de calitate al legii, raportat la jurisprudenţa în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului, Curtea constatã cã nici aceasta nu este întemeiatã. Textul legal criticat este suficient de accesibil şi conţine elementele necesare pentru ca individul sã îşi conformeze conduita potrivit normei şi consecinţelor ce decurg din nerespectarea sa. Mai mult, este de competenţa instanţelor judecãtoreşti ca, în examinarea fiecãrui caz dedus judecãţii, sã interpreteze şi sã aplice legea, în funcţie de circumstanţele specifice litigiului.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 19 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, excepţie ridicatã de Nwabuche Ikechi în Dosarul nr. 7.094/302/2005 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 6 iunie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia Margareta Niţã
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
