Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 473 din 22 septembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 720^1 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 992 din 9 noiembrie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Aurelia Rusu - procuror
Cristina Cãtãlina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 720^1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Ludmila Impex Internaţional" - S.R.L. din Bistriţa în Dosarul nr. 6.953/2004 al Judecãtoriei Bistriţa.
La apelul nominal rãspunde, pentru autorul excepţiei, avocat Augustin Zegrean, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele constatã cauza în stare de judecatã şi acordã cuvântul pe fond.
Reprezentantul autorului excepţiei solicitã admiterea acesteia, susţinând oral motivele expuse în notele scrise depuse la instanţa de fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv <>Decizia nr. 335 din 16 septembrie 2004 . Menţioneazã, de asemenea, cã procedura concilierii directe nu constituie o procedurã administrativã specialã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 3 martie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 6.953/2004, Judecãtoria Bistriţa a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 720^1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Ludmila Impex Internaţional" - S.R.L. din Bistriţa într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei cereri evaluabile în bani, în materie comercialã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul aratã cã textul de lege criticat aduce atingere dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, întrucât îngrãdeşte posibilitatea reclamantului de a se adresa direct instanţei de judecatã pentru apãrarea drepturilor sale.
În opinia autorului excepţiei, principiul accesului liber la justiţie, statuat de art. 21 din Constituţie, nu poate fi îngrãdit, limitat ori condiţionat, aşa încât nimic nu îl poate împiedica pe reclamant sã se adreseze direct instanţei de judecatã pentru soluţionarea litigiului comercial, concilierea prealabilã putând fi eventual facultativã, iar nu obligatorie.
Pe de altã parte, în litigiile comerciale celeritatea este o condiţie esenţialã or, prin textul de lege criticat, se întârzie introducerea acţiunii în justiţie.
Totodatã autorul excepţiei susţine cã textul de lege criticat încalcã prevederile art. 21 alin. (4) din Constituţie, potrivit cãrora "Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite".
Judecãtoria Bistriţa apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, arãtând cã textul de lege criticat instituie o procedurã extrajudiciarã care oferã pãrţilor posibilitatea de a preîntâmpina un litigiu. Aşa fiind, prin instituirea procedurii prealabile de conciliere legiuitorul nu a urmãrit restrângerea accesului liber la justiţie, ci instaurarea unui climat de ordine, indispensabil în vederea exercitãrii dreptului constituţional prevãzut de art. 21.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale, de exemplu <>Decizia nr. 335 din 16 septembrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 955 din 19 octombrie 2004.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, reprezentând norme de procedurã a cãror reglementare este de competenţa exclusivã a legiuitorului, în temeiul atribuţiilor sale conferite prin dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie, şi invocã în acest sens <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 335 din 16 septembrie 2004 .
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile apãrãtorului autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 720^1 din Codul de procedurã civilã, introduse prin <>art. I pct. 224 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, dispoziţii care au urmãtorul conţinut:
- Art. 720^1: "În procesele şi cererile în materie comercialã evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecatã, reclamantul va încerca soluţionarea litigiului prin conciliere directã cu cealaltã parte.
În scopul arãtat la alin. 1, reclamantul va convoca partea adversã, comunicându-i în scris pretenţiile sale şi temeiul lor legal, precum şi toate actele doveditoare pe care se sprijinã acestea. Convocarea se va face prin scrisoare recomandatã cu dovadã de primire, prin telegramã, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare care asigurã transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia. Convocarea se poate face şi prin înmânarea înscrisurilor sub semnãturã de primire.
Data convocãrii pentru conciliere nu se va fixa mai devreme de 15 zile de la data primirii actelor comunicate potrivit alin. 2.
Rezultatul concilierii se va consemna într-un înscris cu arãtarea pretenţiilor reciproce referitoare la obiectul litigiului şi a punctului de vedere al fiecãrei pãrţi.
Înscrisul despre rezultatul concilierii ori, în cazul în care pârâtul nu a dat curs convocãrii prevãzute la alin. 2, dovada cã de la data primirii acestei convocãri au trecut 30 de zile se anexeazã la cererea de chemare în judecatã."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile art. 21 din Constituţie, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 21: "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.
(3) Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
(4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite."
Examinând excepţia, Curtea Constituţionalã constatã cã asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 720^1 din Codul de procedurã civilã s-a mai pronunţat prin <>Decizia nr. 335 din 16 septembrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 955 din 19 octombrie 2004, respingând excepţia de neconstituţionalitate.
Pentru a pronunţa aceastã soluţie, Curtea a reţinut urmãtoarele:
Dispoziţiile privind soluţionarea litigiilor în materie comercialã, cuprinse în cap. XIV din cartea VI a Codului de procedurã civilã, instituie o procedurã specialã de rezolvare a acestei categorii de litigii ce cuprinde concilierea directã prealabilã dintre pãrţi şi o procedurã de judecatã derogatorie de la dreptul comun.
Potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, stabilirea regulilor de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti este de competenţa exclusivã a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã. Sub acest aspect, principiul liberului acces la justiţie presupune posibilitatea neîngrãditã a celor interesaţi de a le utiliza, în formele şi în modalitãţile prevãzute de lege.
Prin instituirea procedurii prealabile de conciliere, ca de altfel în toate cazurile în care legiuitorul a condiţionat valorificarea unui drept de exercitarea sa în cadrul unei anumite proceduri, nu s-a urmãrit restrângerea accesului liber la justiţie de care, în mod evident, cel interesat beneficiazã în condiţiile legii, ci, exclusiv, instaurarea unui climat de ordine, indispensabil, în vederea exercitãrii dreptului constituţional prevãzut de art. 21, prevenindu-se astfel abuzurile şi asigurându-se protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale celorlalte pãrţi. Aşa fiind, textul de lege criticat este în deplin acord cu dispoziţiile art. 109 alin. (2) din Codul de procedurã civilã, potrivit cãrora, "În cazurile anume prevãzute de lege, sesizarea instanţei competente se poate face numai dupã îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condiţiile stabilite de acea lege [...]". De altfel, Curtea a statuat în mod constant cã reglementarea de cãtre legiuitor, în limitele competenţei ce i-a fost conferitã prin Constituţie, a condiţiilor de exercitare a unui drept - subiectiv sau procesual, inclusiv prin instituirea unor proceduri speciale, nu constituie o restrângere a exerciţiului acestuia, ci doar o modalitate eficientã de a preveni exercitarea sa abuzivã în detrimentul altor titulari de drepturi, în egalã mãsurã ocrotite.
Mai trebuie menţionat cã, din ansamblul reglementãrii, rezultã cã, prin instituirea procedurii prealabile de conciliere, legiuitorul a urmãrit sã transpunã în practicã principiul celeritãţii soluţionãrii litigiilor dintre pãrţi - mai pregnant în materie comercialã - şi sã degreveze activitatea instanţelor de judecatã. Astfel, rolul normei procedurale criticate este acela de a reglementa o procedurã extrajudiciarã care sã ofere pãrţilor posibilitatea de a se înţelege asupra eventualelor pretenţii ale reclamantului, fãrã implicarea autoritãţii judecãtoreşti competente. Faţã de aceste raţiuni majore, condiţionarea sesizãrii instanţei de parcurgerea procedurii de conciliere cu partea potrivnicã nu poate fi calificatã ca o îngrãdire a accesului liber la justiţie, în accepţiunea prohibitã de prevederile constituţionale de referinţã, atâta timp cât partea interesatã poate sesiza instanţa judecãtoreascã cu cererea de chemare în judecatã.
Curtea reţine cã dispoziţiile art. 21 alin. (4) din Constituţie, potrivit cãrora "jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite", nu sunt incidente în cauzã, întrucât textul de lege criticat reglementeazã procedura prealabilã de conciliere în procesele şi cererile în materie comercialã.
Atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceastã decizie îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã, neintervenind elemente noi de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 720^1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Ludmila Impex Internaţional" - S.R.L. din Bistriţa în Dosarul nr. 6.953/2004 al Judecãtoriei Bistriţa.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 22 septembrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cãtãlina Turcu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
