Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 472 din 9 decembrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea si functionarea sistemului de asigurari sociale de sanatate
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 38 din 16 ianuarie 2004
Nicolae Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurãri sociale de sãnãtate, excepţie ridicatã de Colegiul Medicilor din România în Dosarul nr. 610/2003 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia contencios administrativ.
La apelul nominal rãspunde consilier juridic Elena Daniela Dicianu pentru autorul excepţiei şi consilier juridic Oana Mocanu pentru Casa Naţionalã de Asigurãri de Sãnãtate, constatându-se lipsa Confederaţiei Naţionale "Cartel Alfa", a Guvernului României, a Ministerului Sãnãtãţii şi Familiei şi a Camerei Federative a Medicilor din România, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul autorului excepţiei de neconstituţionalitate solicitã admiterea acesteia, sens în care aratã cã la data adoptãrii ordonanţei criticate nu exista o situaţie excepţionalã pentru adoptarea unui act normativ general privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurãri sociale de sãnãtate. Depune note scrise.
Reprezentantul Casei Naţionale de Asigurãri de Sãnãtate solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, întrucât considerã cã aceasta este neîntemeiatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei. Apreciazã cã motivele de neconstituţionalitate invocate sunt nefondate, având în vedere şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la adoptarea ordonanţelor de urgenţã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 28 mai 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 610/2003, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurãri sociale de sãnãtate. Excepţia a fost ridicatã de Colegiul Medicilor din România într-o cauzã civilã privind anularea dispoziţiilor <>art. 5 alin. (1) din anexa la Hotãrârea Guvernului nr. 1.509/2002 pentru aprobarea Contractului-cadru privind condiţiile acordãrii medicamentelor cu şi fãrã contribuţie personalã în tratamentul ambulatoriu şi a dispozitivelor medicale destinate recuperãrii unor deficienţe organice sau fiziologice, în cadrul sistemului de asigurãri sociale de sãnãtate.
În motivarea excepţiei, în esenţã, se susţine cã actul normativ criticat este neconstituţional deoarece, pe de o parte, a fost emis prin exercitarea abuzivã a prerogativelor constituţionale de cãtre Guvern, eludându-se competenţa legislativã a Parlamentului, iar pe de altã parte, nu îndeplineşte condiţiile de formã prevãzute de Constituţie pentru adoptarea ordonanţelor.
Prima criticã de neconstituţionalitate se întemeiazã, în esenţã, pe situaţia de fapt conform cãreia <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 150/2002 a fost adoptatã la data de 31 octombrie 2002, dar a fost publicatã la data de 20 noiembrie 2002 în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pornind de la aceastã situaţie de fapt, se apreciazã cã în cauzã sunt incidente dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (3), art. 2 alin. (1), art. 51, art. 58 alin. (1), art. 107 alin. (3) şi art. 114 alin. (4), din analiza cãrora rezultã cã legitimitatea ordonanţei de urgenţã se justificã prin necesitatea şi urgenţa reglementãrii unei situaţii care, datoritã circumstanţelor sale excepţionale, impune adoptarea unei soluţii imediate. Or, la data adoptãrii ordonanţei de urgenţã criticate era în vigoare <>Legea nr. 145/1997 privind sistemul de asigurãri sociale de sãnãtate şi singura situaţie ce ar fi avut caracter excepţional era cea referitoare la obligativitatea organizãrii de alegeri cu caracter naţional pentru organele de conducere ale sistemului de asigurãri sociale de sãnãtate pânã la sfârşitul anului 2002. În opinia autorului excepţiei, numai acest aspect, al situaţiei alegerilor, iar nu întregul sistem de asigurãri sociale de sãnãtate, reprezenta o situaţie excepţionalã.
Cea de-a doua criticã de neconstituţionalitate priveşte nerespectarea condiţiilor de formã impuse de Constituţie, cu prilejul adoptãrii <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 150/2002 , în legãturã cu care se invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 101 alin. (3), art. 103 alin. (2), art. 105, art. 106 alin. (2) şi (3) şi art. 107 alin. (4). În acest sens, în esenţã, se susţine cã "o ordonanţã nesemnatã de cãtre persoana care are calitatea de prim-ministru ori de ministru nu întruneşte condiţiile de formã impuse de Constituţie şi, pe cale de consecinţã, este neconstituţionalã". În cauzã, în locul miniştrilor care aveau, potrivit Constituţiei, obligaţia de a semna ordonanţa criticatã au semnat patru persoane care nu aveau aceastã calitate, astfel cã se impune exercitarea controlului de constituţionalitate.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia contencios administrativ apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens se aratã cã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 150/2002 a fost adoptatã cu respectarea competenţei, condiţiilor şi principiilor constituţionale, respectând atât dispoziţiile art. 114 alin. (4), ale art. 101 şi ale art. 107 alin. (1) şi (4) din Constituţie, cât şi prevederile <>art. 47 şi 48 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece ordonanţa de urgenţã supusã controlului de constituţionalitate a fost impusã de o situaţie care întrunea trãsãturile cazului excepţional, în sensul art. 114 alin. (4) din Constituţie. Astfel, în nota de fundamentare a ordonanţei criticate se aratã cã "era absolut necesarã" reglementarea tuturor aspectelor care privesc sistemul asigurãrilor sociale de sãnãtate, "pe fondul manifestãrii unor grave disfuncţionalitãţi în sistemul de asigurãri sociale de sãnãtate, cu consecinţe nefaste asupra stãrii de sãnãtate a unui segment larg de populaţie".
Cu privire la cel de-al doilea motiv de neconstituţionalitate, Guvernul apreciazã cã atribuţiile miniştrilor, indiferent cã sunt de naturã constituţionalã sau legalã, pot fi delegate în cazul în care aceştia se aflã în împrejurãri obiective, care genereazã o imposibilitate temporarã de exercitare a atribuţiilor. Aşa fiind, concluzia autorului excepţiei privind aplicarea regulii delegata potestas non delegatur în cazul exercitãrii funcţiei de ministru ca autoritate publicã, şi nu în calitate de conducãtor al unei instituţii, rezultã dintr-o "interpretare rigidã a principiilor şi dispoziţiilor constituţionale".
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurãri sociale de sãnãtate, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 20 noiembrie 2002.
În opinia autorului excepţiei, ordonanţa criticatã contravine urmãtoarelor texte din Constituţie, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003: art. 1 alin. (3) privind statul de drept ca principiu de guvernare, art. 1 alin. (5) privind respectarea Constituţiei şi a legilor, art. 2 alin. (1) privind suveranitatea, art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului, art. 102 alin. (3) privind alcãtuirea Guvernului, art. 104 alin. (2) privind data începerii mandatului Guvernului şi a membrilor sãi, art. 106 privind încetarea funcţiei de membru al Guvernului, art. 107 alin. (3) şi (4) privind asigurarea interimatului funcţiei de prim-ministru şi a celei de ministru, art. 108 alin. (3) şi (4) privind ordonanţele emise în temeiul unei legi speciale de abilitare, semnarea şi contrasemnarea actelor Guvernului şi art. 115 alin. (4) privind condiţiile în care se emit ordonanţele de urgenţã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã cã aceasta urmeazã sã fie respinsã ca fiind inadmisibilã. Ordonanţa criticatã a mai fãcut obiectul controlului de constituţionalitate într-o cauzã în care acelaşi autor, Colegiul Medicilor din România, a invocat aceleaşi motive de neconstituţionalitate prin raportare la aceleaşi texte din Constituţie. Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin <>Decizia nr. 425 din 13 noiembrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 908 din 19 decembrie 2003, în sensul respingerii excepţiei, pentru considerentele acolo reţinute. De altfel, în jurisprudenţa sa, de exemplu în <>Decizia nr. 27 din 25 mai 1993 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 15 iulie 1993, Curtea Constituţionalã a statuat cã: "Partea care a invocat excepţia nu o mai poate reitera, întrucât, fiind contrarã puterii lucrului judecat, ea este inadmisibilã. Dacã excepţia respinsã este din nou invocatã, dar de cãtre altã parte, nu existã putere de lucru judecat. Decizia anterioarã de respingere este, însã, obligatorie potrivit art. 145 alin. (2) din Constituţie, astfel cã atât timp cât motivele care au justificat-o subzistã în continuare, fiind aceleaşi, rezolvarea excepţiilor ulterioare de aceeaşi naturã nu poate fi alta."
Întrucât în prezenta cauzã nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea soluţiei pronunţate, cele statuate prin <>Decizia nr. 425 din 13 noiembrie 2003 îşi menţin valabilitatea.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al <>art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurãri sociale de sãnãtate, excepţie ridicatã de Colegiul Medicilor din România în Dosarul nr. 610/2003 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia contencios administrativ.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 9 decembrie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent şef,
Gabriela Dragomirescu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
