Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 472 din 12 aprilie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 347 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 387 din 2 iunie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincã.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 347 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Dorin Ghemant în Dosarul nr. 3.427/235/2008 al Judecãtoriei Gherla.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 7 iunie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 3.427/235/2008, Judecãtoria Gherla a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 347 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Dorin Ghemant în dosarul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei cauze penale în care s-a pus în discuţie oportunitatea disjungerii acţiunii civile.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 20 alin. (1) referitoare la interpretarea dispoziţiilor constituţionale privind drepturile omului în concordanţã cu Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului şi cu celelalte tratate la care România este parte, art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, art. 23 alin. (12) referitoare la principiul legalitãţii pedepsei, precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitoare la Dreptul la un proces echitabil, deoarece disjungerea acţiunii civile de acţiunea penalã, în condiţiile în care în cadrul acestei acţiuni trebuie stabilit prejudiciul, persoana pãgubitã şi în ce mãsurã prejudiciul i-a fost cauzat doar acesteia, este de naturã a afecta dispoziţiile constituţionale de mai sus.
Judecãtoria Gherla opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 347 din Codul de procedurã penalã cu denumirea marginalã Rezolvarea separatã a acţiunii civile, care au urmãtorul conţinut: "Instanţa poate dispune disjungerea acţiunii civile şi amânarea judecãrii acesteia într-o altã şedinţã, în cazul când rezolvarea pretenţiilor civile ar provoca întârzierea soluţionãrii acţiunii penale."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 20 alin. (1) referitoare la interpretarea dispoziţiilor constituţionale privind drepturile omului în concordanţã cu Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului şi cu celelalte tratate la care România este parte, art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, art. 23 alin. (12) referitoare la principiul legalitãţii pedepsei, precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitoare la Dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã autorul excepţiei susţine neconstituţionalitatea dispoziţiilor legale arãtând cã în cadrul unei acţiuni penale în care acţiunea civilã a fost disjunsã, în lipsa certificãrii cuantumului prejudiciului, nu se poate realiza o corectã individualizare a pedepsei.
Aceastã criticã nu poate fi primitã, deoarece textul nu instituie obligativitatea disjungerii acţiunii civile, ci numai posibilitatea acesteia atunci când acţiunea penalã ar fi întârziatã de rezolvarea pretenţiilor civile. Prin urmare, în cadrul cercetãrii judecãtoreşti, dupã ce instanţa a stabilit cã existã fapta, cã a fost sãvârşitã de inculpat şi cã s-a produs un prejudiciu poate aplica dispoziţiile legale contestate.
De altfel, criteriile avute în vedere de judecãtor cu prilejul individualizãrii pedepsei nu se cantoneazã la aspecte ce ţin de o anumitã pagubã, ci de limitele de pedeapsã prevãzute pentru fapta comisã, de gradul de pericol social, de persoana inculpatului, precum şi de împrejurãrile care atenueazã sau agraveazã rãspunderea penalã. În cazul în care prin fapta dedusã judecãţii s-a produs şi o pagubã materialã, stãruinţa inculpatului pentru a o repara poate constitui, nefiind o dispoziţie obligatorie, o circumstanţã atenuantã.
Prin urmare, pedeapsa ce urmeazã a fi dispusã de judecãtor este stabilitã de lege în limitele acolo prevãzute, celelalte aspecte ţinând doar de individualizare. Stabilirea unui minim sau maxim de pedeapsã izvorãşte din întreg materialul probator administrat în cauzã, aspectele legate de un anumit cuantum al pagubei nefiind determinante, atâta vreme cât nu s-a conturat posibilitatea aplicãrii dispoziţiilor art. 18^1 din Codul penal ce permit judecãtorului sã aprecieze cã fapta nu prezintã gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Aşa fiind, nu poate fi primitã critica cã dispoziţiile legale criticate aduc atingere prevederilor constituţionale referitoare la principiul legalitãţii pedepsei.
Cât priveşte susţinerea autorului referitoare la încãlcarea dreptului la un proces echitabil, încãlcare desprinsã tocmai din cea referitoare la art. 23 alin. (12) din Constituţie, Curtea constatã cã şi aceasta este neîntemeiatã, deoarece norma criticatã care permite disjungerea acţiunii civile de cea penalã justificã o asemenea posibilitate tocmai prin necesitatea asigurãrii acestui drept prin salvgardarea soluţionãrii cu celeritate a acţiunii penale.
Prin urmare, judecarea separatã a acţiunii penale în situaţia circumscrisã textului legal criticat este justificatã de raţiuni ce ţin de buna administrare a actului de justiţie şi constituie aspecte ale procedurii de judecatã, pe care legiuitorul este liber sã le reglementeze în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 347 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Dorin Ghemant în Dosarul nr. 3.427/235/2008 al Judecãtoriei Gherla.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 12 aprilie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
