Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 471 din 4 noiembrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 42 si 43 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/1999 privind protectia speciala si incadrarea in munca a persoanelor cu handicap
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 46 din 13 ianuarie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 42 şi 43 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 102/1999 privind protecţia specialã şi încadrarea în muncã a persoanelor cu handicap, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Cereal Prod" - S.A. din Focşani în Dosarul nr. 583/C+C/2004 al Tribunalului Vrancea - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, apreciind cã textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei. În acest sens, aratã cã dispoziţiile legale criticate constituie, de fapt, o concretizare la nivel legislativ a obligaţiei constituţionale instituite în sarcina statului, prin art. 50 din Constituţie, de asigurare a unei protecţii speciale pentru persoanele cu handicap şi a participãrii efective a acestor persoane în viaţa comunitãţii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 25 mai 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 583/C+C/2004, Tribunalul Vrancea - Secţia Comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 42 şi 43 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 102/1999 privind protecţia specialã şi încadrarea în muncã a persoanelor cu handicap, aprobatã prin <>Legea nr. 519/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Cereal Prod" - S.A. din Focşani cu prilejul soluţionãrii contestaţiei formulate împotriva Procesului-verbal de control din 26 septembrie 2003, încheiat de Direcţia Generalã a Finanţelor Publice Vrancea - Direcţia Controlului Fiscal.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã prevederile <>art. 42 şi 43 din Ordonanţa de urgenţã Guvernului nr. 102/1999 contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (2) şi ale art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a). În opinia sa, prevederile legale ce fac obiectul excepţiei "creeazã în sarcina angajatorilor cu peste 100 de angajaţi o sarcinã contributivã sporitã, discriminatorie în raport cu angajatorii cu mai puţin de 100 de angajaţi". De asemenea, critica sa are în vedere şi faptul cã <>art. 42 şi 43 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 102/1999 se aplicã şi angajatorilor cu peste 100 de angajaţi, dar care desfãşoarã o activitate care, prin natura sa, nu permite angajarea unor persoane cu handicap. În fine, autorul excepţiei susţine cã "stabilirea unor sarcini fiscale sau contributive în funcţie de un anumit numãr de salariaţi, stabilit arbitrar, creeazã inechitãţi care nu respectã principiile statuate la art. 135 alin. (1) referitoare la concurenţã [...] şi la alin. (2) lit. a)".
Judecãtoria Gherla apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã prevederile legale criticate urmãresc sã garanteze drepturile persoanelor cu handicap, consacrate în art. 50 din Constituţie, fãrã a aduce atingere proprietãţii private sau principiilor economiei de piaţã. De asemenea, aminteşte cã, potrivit dispoziţiilor constituţionale ale art. 139 alin. (1), "Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurãrilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege".
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã susţinerile autorului excepţiei sunt neîntemeiate. Astfel, în opinia sa, prevederile legale criticate nu aduc atingere proprietãţii private sau principiilor economiei de piaţã, ci reprezintã "o mãsurã pe care statul, în condiţiile art. 135 alin. (2) din Constituţie, a înţeles sã o ia în realizarea interesului public". În acelaşi timp, aceste texte de lege reflectã preocuparea statului de a asigura o protecţie socialã realã pentru anumite persoane care sunt apte de muncã, preocupare ce vine în întâmpinarea cerinţelor art. 41 alin. (1) şi (2) şi ale art. 135 alin. (2) lit. f) din Constituţie. În acest sens, apreciazã cã este şi <>Decizia nr. 91/1998 , prin care Curtea Constituţionalã a statuat cã, "potrivit art. 134 alin. (2) din Constituţie, statul are obligaţia sã acţioneze pentru apãrarea intereselor generale ale societãţii, iar agenţii economici trebuie sã se integreze cadrului constituţional, în concordanţã cu interesul public, la care statul este obligat sã vegheze".
Avocatul Poporului apreciazã ca fiind neîntemeiate criticile de neconstituţionalitate aduse <>art. 42 şi 43 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 102/1999 . Motivând acest punct de vedere, aratã cã dispoziţiile legale criticate "reprezintã opţiunea legiuitorului de asigurare a unei politici naţionale de egalitate a şanselor, în vederea participãrii efective a persoanelor cu handicap în viaţa comunitãţii". De asemenea, aminteşte cã, potrivit art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, conţinutul şi limitele dreptului de proprietate privatã sunt stabilite prin lege. În consecinţã, considerã cã prevederile legale care fac obiectul excepţiei nu contravin regulii constituţionale potrivit cãreia proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal şi nici principiilor economiei de piaţã, consacrate în Constituţie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauzã de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 42 şi 43 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 102/1999 privind protecţia specialã şi încadrarea în muncã a persoanelor cu handicap, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 310 din 30 iunie 1999, aprobatã prin <>Legea nr. 519/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 29 iulie 2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
Aceste texte de lege au urmãtoarea redactare:
- Art. 42: "(1) Persoanele juridice care au un numãr de cel puţin 100 de angajaţi au obligaţia de a angaja persoane cu handicap cu contract individual de muncã într-un procent de cel puţin 4% din numãrul total de angajaţi.
(2) Persoanelor cu handicap angajate cu contract individual de muncã li se asigurã toate adaptãrile şi înlesnirile necesare pentru înlãturarea oricãror impedimente în activitatea pe care o desfãşoarã.";
- Art. 43: "(1) Persoanele juridice care nu respectã prevederile art. 42 alin. (1) au obligaţia de a plãti lunar cãtre bugetul de stat o sumã egalã cu salariul minim brut pe ţarã înmulţit cu numãrul de locuri de muncã în care nu au încadrat persoane cu handicap.
(2) Sunt exceptate de la plata obligatorie prevãzutã la alin. (1) persoanele juridice care fac dovada cã au solicitat trimestrial la Agenţia Naţionalã pentru Ocuparea Forţei de Muncã repartizarea de persoane cu handicap."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor texte de lege, autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor art. 44 alin. (2) şi ale art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a) din Constituţie, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 44. alin. (2): "Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãţenii strãini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privatã asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeanã şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bazã de reciprocitate, în condiţiile prevãzute prin lege organicã, precum şi prin moştenire legalã.";
- Art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a): "(1) Economia României este economie de piaţã, bazatã pe libera iniţiativã şi concurenţã.
(2) Statul trebuie sã asigure:
a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã, ulterior sesizãrii sale, dispoziţiile legale criticate au fost modificate prin <>art. I pct. 15 şi 16 din Legea nr. 343/2004 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 102/1999 privind protecţia specialã şi încadrarea în muncã a persoanelor cu handicap, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 641 din 15 iulie 2004, pãstrându-se, în esenţã, soluţia legislativã criticatã. În noua lor redactare, <>art. 42 şi 43 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 102/1999 au urmãtorul conţinut:
- Art. 42. "(1) Agenţii economici care au cel puţin 75 de angajaţi, precum şi autoritãţile şi instituţiile publice care au cel puţin 25 de funcţii contractuale, au obligaţia de a angaja persoane cu handicap cu contract individual de muncã într-un procent de cel puţin 4% din numãrul total de angajaţi, respectiv din numãrul de funcţii contractuale prevãzute în statul de funcţii.
(2) Persoanelor cu handicap angajate cu contract individual de muncã li se asigurã toate adaptãrile şi înlesnirile necesare pentru înlãturarea oricãror impedimente în activitatea pe care o desfãşoarã.";
- Art. 43: "(1) Agenţii economici, autoritãţile şi instituţiile publice care nu respectã prevederile art. 42 alin. (1) au obligaţia de a plãti lunar cãtre bugetul de stat o sumã egalã cu salariul minim brut pe ţarã înmulţit cu numãrul de locuri de muncã în care nu au încadrat persoane cu handicap.
(2) Sunt exceptaţi de la plata obligatorie prevãzutã la alin. (1) agenţii economici, autoritãţile şi instituţiile publice care fac dovada cã au solicitat trimestrial la agenţiile judeţene de ocupare a forţei de muncã, respectiv a municipiului Bucureşti, repartizarea de persoane cu handicap calificate în meseriile respective şi cã acestea nu au repartizat astfel de persoane în vederea angajãrii."
Analizând aceste prevederi legale, Curtea observã cã acestea nu reprezintã, în fapt, altceva decât o concretizare la nivel legislativ a obligaţiei pe care Legea fundamentalã o pune în sarcina statului prin prevederile art. 50 în vederea asigurãrii unei protecţii speciale pentru persoanele cu handicap. În virtutea acestor dispoziţii constituţionale, statul nu numai cã poate, dar este obligat sã adopte o poziţie activã, de naturã "sã asigure realizarea unei politici naţionale de egalitate a şanselor, de prevenire şi de tratament ale handicapului, în vederea participãrii efective a persoanelor cu handicap în viaţa comunitãţii". Venind în întâmpinarea acestor exigenţe constituţionale, legiuitorul a considerat necesar ca, prin dispoziţiile legale supuse controlului de constituţionalitate, sã adopte mãsuri concrete pentru asigurarea şanselor persoanelor cu handicap în exercitarea dreptului la muncã. În acest context, Curtea apreciazã cã argumentele autorului excepţiei referitoare la contrarietatea dintre <>art. 42 şi 43 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 102/1999 şi prevederile constituţionale referitoare la dreptul de proprietate nu pot fi reţinute.
Astfel, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituţie, conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege. Aceastã prevedere permite legiuitorului ca, în considerarea unor interese specifice, sã instituie reguli care sã armonizeze incidenţa şi a altor drepturi fundamentale ale cetãţenilor decât cel de proprietate într-o interpretare sistematicã a Constituţiei, astfel încât ele sã nu fie suprimate prin modul de reglementare a dreptului de proprietate. În acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, şi anume <>Decizia nr. 30 din 6 aprilie 1994 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100 din 18 aprilie 1994. În ceea ce priveşte susţinerile autorului excepţiei, potrivit cãrora textele de lege criticate "creeazã în sarcina angajatorilor cu peste 100 de angajaţi o sarcinã contributivã sporitã, discriminatorie în raport cu angajatorii cu mai puţin de 100 de angajaţi", încãlcând astfel dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (2), Curtea observã cã definirea domeniului de aplicare a unei legi şi crearea unor regimuri juridice speciale, în funcţie de anumite situaţii obiective avute în vedere, reprezintã atributul exclusiv al legiuitorului, pe care instanţa de contencios constituţional nu îl poate controla.
De asemenea, Curtea nu poate reţine nici criticile ce vizeazã aplicarea <>art. 42 şi 43 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 102/1999 angajatorilor cu peste 100 de angajaţi, dar care desfãşoarã o activitate care, prin natura sa, nu permite angajarea unor persoane cu handicap, atât timp cât, prin noua sa redactare, art. 43 alin. (2) excepteazã de la plata obligatorie prevãzutã la alin. (1) pe acei agenţi economici care fac dovada cã au solicitat trimestrial la agenţiile judeţene de ocupare a forţei de muncã, respectiv a municipiului Bucureşti, repartizarea de persoane cu handicap calificate în meseriile respective şi cã acestea nu au repartizat astfel de persoane în vederea angajãrii.
În final, examinând susţinerile autorului excepţiei, potrivit cãrora textele legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a), Curtea apreciazã cã nici acestea nu pot fi reţinute. Astfel, aşa cum Curtea Constituţionalã a statuat prin <>Decizia nr. 91 din 25 iunie 1998 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 258 din 10 iulie 1998, statul are obligaţia, în virtutea art. 135 alin. (2) din Constituţie, "sã acţioneze pentru apãrarea intereselor generale ale societãţii, iar agenţii economici trebuie sã se integreze cadrului constituţional, în concordanţã cu interesul public, la care statul este obligat sã vegheze".
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 42 şi 43 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 102/1999 privind protecţia specialã şi încadrarea în muncã a persoanelor cu handicap, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Cereal Prod" - S.A. din Focşani în Dosarul nr. 583/C+C/2004 al Tribunalului Vrancea - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 4 noiembrie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
