Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 471 din 18 noiembrie 1997  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. 2 si   art. 26 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute in proprietatea statului    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 471 din 18 noiembrie 1997 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. 2 si art. 26 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute in proprietatea statului

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 57 din 10 februarie 1998
Ioan Muraru - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Viorel Mihai Ciobanu - judecãtor
Mihai Constantinescu - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol, pronunţarea asupra recursului declarat de Zega Nicusor Aristide impotriva <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 48 din 7 martie 1997 .
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din data de 11 noiembrie 1997, în prezenta recurentului şi a reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa celorlalte pãrţi legal citate, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 18 noiembrie 1997.

CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Judecãtoria Sectorului 6 - Municipiul Bucureşti, prin Încheierea din 4 decembrie 1996, a sesizat Curtea Constituţionalã cu soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. 2, art. 13 şi ale <>art. 26 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, ridicatã de Zega Nicusor Aristide.
Prin Decizia nr. 48 din 7 martie 1997, Curtea Constituţionalã a respins ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate invocatã.
Pentru a pronunţa aceasta soluţie Curtea a reţinut, în esenta, urmãtoarele:
- cu privire la art. 2 alin. 2, s-a apreciat ca o interpretare corecta a textului presupune examinarea integrala a art. 2 şi în acest mod reglementarea apare ca absolut echitabila, nefiind admis ca fostul proprietar sa reintre în drepturile sale de proprietate asupra imobilului şi sa pãstreze în acelaşi timp şi despãgubirea primitã la data trecerii acestuia la stat;
- în legatura cu art. 13, s-a apreciat ca excepţia nu poate fi primitã din moment ce curtea Constituţionalã s-a pronunţat, în cadrul controlului a priori, prin Decizia nr. 73/1995, în sensul ca dispoziţiile sale sunt constituţionale şi nu au intervenit elementele noi care sa justifice schimbarea soluţiei;
- în legatura cu art. 26 alin. 1, s-a apreciat ca în fapt autorul exceptiei se referã la cuantumul insuficient al despãgubirii primite la data trecerii apartamentului sau în proprietatea statului or, aceasta problema nu constituie ea însãşi o chestiune de constitutionalitate a <>Legii nr. 112/1995 , ci reprezintã obiectul unei reglementãri legislative ulterioare.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, Zega Nicusor Aristide, pentru urmãtoarele motive:
a) Curtea nu a ţinut seama, astfel cum prevede art. 11 alin. (2) şi art. 20 alin. (2) din Constituţie, de faptul ca atunci când exista neconcordanta între reglementãrile internaţionale şi legile interne au prioritate primele şi nu i se asigura, de aceea, un proces rezonabil şi echitabil. În dezvoltarea motivului recurentul arata ca nu poate, potrivit legii, sa beneficieze de restituirea în natura a locuinţei, deoarece, obiectiv, nu putea îndeplini condiţia de "a locui", din moment ce avea resedinta în strãinãtate, iar locuinta era ocupatã de un alt chiriaş;
b) Curtea a violat art. 1 din primul Protocol la Convenţia Europeanã a drepturilor omului - Paris 1952, potrivit cãruia "orice persoana fizica sau juridicã are dreptul la respectarea bunurilor sale, numeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publica şi în condiţiile prevãzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional". Se apreciazã ca, din moment ce apartamentul a fost luat în baza Decretului nr. 223/1974, fãrã a exista a "utilitate publica", trebuie sa i se asigure un proces echitabil şi rezonabil;
c) Curtea soluţionat în mod eronat excepţia de neconstituţionalitate a art. 26 alin. 1, deoarece, la invocarea acesteia, nu s-a avut în vedere cuantumul insuficient al despãgubirii primite la trecerea apartamentului sau în proprietatea statului, ci referirea din acest text al art. 2 alin. 2.
Din cererea de recurs rezulta ca recurentul a atacat Decizia nr. 48/1997 numai cu privire la art. 2 alin. 2 şi art. 26 alin. 1, apreciind ca în temeiul art. 26 alin. 1, apreciind ca în temeiul art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 nu mai poate pune în discuţie dispoziţiile <>art. 13 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 112/1995 , din moment ce Curtea Constituţionalã s-a pronunţat asupra lor prin Decizia nr. 73/1995.

CURTEA,
având în vedere decizia atacatã, motivele de recurs invocate, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, prevederile art. 2 alin. 2 şi <>art. 26 alin. 2 din Legea nr. 112/1995 , raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, constata urmãtoarele:
Recursul vizeazã de fapt numai constituţionalitatea <>art. 2 alin. 2 din Legea nr. 112/1995 , invocandu-se faptul ca prin decizia de fond nu s-a dat prioritate reglementãrilor internaţionale, care, în opinia recurentului, ar fi condus la abrogarea textului atacat.
Este adevãrat ca dispoziţiile art. 20 din Constituţie dau prioritate reglementãrilor internaţionale la care România este parte, în cazul în care legile interne nu concorda cu acestea, dar aceste dispoziţii, ca şi orice alte prevederi legale, nu pot avea caracter retroactiv şi deci nu pot servi pentru aprecierea dispoziţiilor Decretului nr. 223/1974 şi nici pentru dezlegarea problemelor legate de raporturile juridice nãscute şi stinse într-un regim constituţional în care acest principiu nu era recunoscut.
Legiuitorul, prin mai multe acte normative, recunoscând ca în trecut s-au sãvârşit abuzuri, a prevãzut ca repararea lor se va face prin lege. <>Legea nr. 112/1995 , constituie unul dintre mijloacele de reparare, iar art. 25 din aceeaşi lege stabileşte ca prin legi speciale se vor reglementa situaţiile juridice ale altor imobile trecute în proprietatea statului înainte de 22 decembrie 1989, indiferent de destinaţia lor iniţialã, inclusiv ale celor demolate pentru cauze de utilitate publica.
Asupra modului în care însã legiuitorul stabileşte sa se facã repararea - restituirea în natura, integrala sau parţialã, ori despãgubiri - Curtea Constituţionalã nu se poate pronunţa decât în mãsura în care dispoziţiile pe care le stabileşte ar contraveni textelor sau principiilor constituţionale, deci inclusiv reglementãrilor internaţionale privitoare la drepturile fundamentale ale omului.
Or, asa cum s-a reţinut şi prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 73/1995, stabilirea prin <>Legea nr. 112/1995 , ţinând seama de posibilitãţile economice şi financiare existente, în raport cu alte necesitaţi şi prioritati economice şi sociale, în a cãror evaluare şi satisfacere legiuitorul este suveran, nu poate fi apreciatã ca neconstitutionala.
Recurentul este nemulţumit, în realitate, ca nu poate beneficia de reparaţia în natura, ci numai de despãgubiri, astfel ca recursul sau reia argumentele de la judecata în fond şi mai puţin se referã la decizia pronunţatã. Astfel cum s-a arãtat însã, Curtea nu este indreptatita sa cenzureze modul în care legiuitorul a stabilit modalitatea de reaparare a abuzului, din moment ce nu contravine Constituţiei, şi, pe cale de consecinta, recursul urmeazã sa fie respins.

Pentru motivele arãtate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 şi al art. 26 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA
În numele legii
DECIDE:

Respinge recursul declarat de Zega Nicusor Aristide impotriva <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 48 din 7 martie 1997 .
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din 18 noiembrie 1997.


PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU

Magistrat-asistent,
Florentina Geangu

----------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016