Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 47 din 7 februarie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32^4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societatilor comerciale, dispozitii introduse prin Legea nr. 99/1999 privind unele masuri pentru accelerarea reformei economice
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 215 din 26 aprilie 2001
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Gabriela Ghita - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 32^4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societãţilor comerciale, dispoziţii introduse prin <>Legea nr. 99/1999 privind unele mãsuri pentru accelerarea reformei economice, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Roltrans"- S.A. din Targu Jiu în Dosarul nr. 2.897/2000 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia civilã.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din 30 ianuarie 2001, fiind consemnate în încheierea din acea data, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea la data de 6 februarie 2001 şi apoi la data de 7 februarie 2001.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 18 octombrie 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 2.897/2000, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 32^4 din Legea nr. 99/1999 privind unele mãsuri pentru accelerarea reformei economice, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Roltrans" - S.A. din Targu Jiu.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile <>art. 32^4 din Legea nr. 99/1999 privind unele mãsuri pentru accelerarea reformei economice contravin prevederilor art. 135 din Constituţie, precum şi "principiului apãrãrii cumpãrãtorului de buna-credinţa".
Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia civilã, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, arãtând ca "ocrotirea dreptului de proprietate, prevãzutã de dispoziţiile art. 135 alin. (1) din Constituţie, nu se referã numai la dreptul de proprietate existent la data adoptãrii ei sau dobândit ulterior, ci şi la dreptul de proprietate privatã încãlcat prin efectul unor acte normative adoptate în perioada 1945-1989, acte normative aflate în contradictie cu prevederile constitutiilor adoptate în aceasta perioada, cu legile în vigoare şi cu tratatele internaţionale la care România a aderat, drept de proprietate ce se impune a fi restabilit".
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate formulatã este neîntemeiatã, arãtând ca <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 , cu modificãrile ulterioare, garanteazã contra evictiunii pe viitorii cumpãrãtori ai acţiunilor sau activelor societãţilor comerciale supuse privatizãrii. Aceasta garanţie se realizeazã, de regula, potrivit dreptului comun. Se arata în continuare ca, "în ipoteza în care, însã, imobilul revendicat de foştii proprietari este de o utilitate capitala pentru activitatea societãţii comerciale (utilitate care trebuie fundamentatã şi doveditã), astfel încât, în lipsa sa, aceasta nu ar mai putea funcţiona, urmând a fi dizolvatã şi lichidatã, legiuitorul a acordat prioritate continuãrii activitãţii economice în dãuna regulii restituirii în natura a bunurilor confiscate, urmãrind stimularea activitãţii economice şi de privatizare. În acest caz, se poate spune ca avem de-a face cu o veritabila norma de ordine publica; cu toate acestea, reclamantului în cazul procesului în revendicare nu îi va fi încãlcat dreptul de proprietate, dupã cum susţine autoarea exceptiei de neconstituţionalitate, cãci acesta va primi echivalentul banesc al imobilului respectiv, realizandu-se o deplina protecţie a dreptului de proprietate". În concluzie, se arata ca "dispoziţiile art. 32^4 alin. (1)-(3) reglementeazã obligaţia instituţiilor implicate de a repara prejudiciile cauzate societãţilor comerciale prin restituirea unor imobile cãtre foştii proprietari, iar aceasta obligaţie este garantatã de stat, potrivit <>art. 32^4 din Legea nr. 99/1999 privind unele mãsuri pentru accelerarea reformei economice".
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Din cuprinsul încheierii de sesizare, precum şi din cel al notelor scrise ale autorului exceptiei de neconstituţionalitate rezulta ca excepţia a fost ridicatã cu privire la dispoziţiile <>art. 32^4 din Legea nr. 99/1999 privind unele mãsuri pentru accelerarea reformei economice. În realitate, <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societãţilor comerciale a fost completatã prin <>art. I pct. 43 din Legea nr. 99/1999 privind unele mãsuri pentru accelerarea reformei economice (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 27 mai 1999), fiind introduse dispoziţiile art. 32^4 . De aceea, Curtea urmeazã sa se pronunţe asupra dispoziţiilor <>art. 32^4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 care au urmãtorul cuprins: "(1) Instituţiile publice implicate asigura repararea prejudiciilor cauzate societãţilor comerciale privatizate sau în curs de privatizare prin restituirea cãtre foştii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat.
(2) Instituţiile publice implicate vor plati societãţilor comerciale prevãzute la alin. (1) o despãgubire care sa reprezinte echivalentul banesc al prejudiciului cauzat prin restituirea în natura a imobilelor deţinute de societatea comercialã cãtre foştii proprietari prin efectul unei hotãrâri judecãtoreşti definitive şi irevocabile.
(3) Despãgubirea prevãzutã la alin. (2) se stabileşte de comun acord cu societãţile comerciale, iar în caz de divergenta, prin justiţie.
(4) Imobilele preluate de stat în baza unor legi, acte administrative sau hotãrâri judecãtoreşti de confiscare, constând în terenuri şi clãdiri evidentiate în patrimoniul societãţilor comerciale privatizate sau în curs de privatizare, în absenta cãrora realizarea obiectului de activitate al acestor societãţi comerciale este împiedicatã în asemenea mãsura încât, ca urmare a acestei restituiri, societatea comercialã nu ar mai putea sa-şi continue activitatea şi ar urma sa fie supusã dizolvãrii şi lichidãrii, nu vor fi restituite în natura.
(5) În cazul în care prin hotãrâre judecãtoreascã definitiva şi irevocabilã societãţile comerciale sunt obligate la plata echivalentului banesc al imobilelor, instituţiile publice implicate vor plati direct fostului proprietar suma prevãzutã în hotãrâre.
(6) Statul garanteazã îndeplinirea de cãtre instituţiile publice implicate a obligaţiilor prevãzute în prezentul articol."
Autorul exceptiei considera ca dispoziţiile <>art. 32^4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 sunt neconstituţionale, întrucât incalca prevederile art. 135 din Constituţie şi "principiul apãrãrii cumpãrãtorului de buna-credinţa".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiatã şi urmeazã sa fie respinsã.
I. O prima critica de neconstituţionalitate formulatã de autorul exceptiei consta în aceea ca dispoziţiile <>art. 32^4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 incalca dispoziţiile art. 135 din Constituţie, care prevãd:"(1) Statul ocroteşte proprietatea.
(2) Proprietatea este publica sau privatã.
(3) Proprietatea publica aparţine statului sau unitãţilor administrativ-teritoriale.
(4) Bogãţiile de orice natura ale subsolului, cãile de comunicaţie, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil şi acelea ce pot fi folosite în interes public, plajele, marea teritorialã, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de lege, fac obiectul exclusiv al proprietãţii publice.
(5) Bunurile proprietate publica sunt inalienabile. În condiţiile legii, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate.
(6) Proprietatea privatã este, în condiţiile legii, inviolabilã".
Analizând aceasta critica de neconstituţionalitate, se constata ca <>art. 32^4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 prevede în alin. (1)-(3), ca mãsura reparatorie, posibilitatea restituirii cãtre foştii proprietari a imobilelor preluate de stat şi intrate apoi în patrimoniul unor societãţi comerciale privatizate sau în curs de privatizare, cu despãgubirea corespunzãtoare a acestora. Prin alin. (4) şi (5) din acelaşi articol sunt reglementate cazurile de excepţie, în care imobilele nu se restituie în natura, ci se acorda despãgubiri foştilor proprietari. Aceste dispoziţii se înscriu printre mãsurile de realizare a obligaţiilor statului prevãzute la art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie, text potrivit cãruia "Statul trebuie sa asigure: a) [...] crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie". De altfel, în sensul acestei soluţii Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat, de exemplu, prin Decizia nr. 85 din 4 mai 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 8 august 2000.
II. Cea de-a doua critica de neconstituţionalitate se referã la încãlcarea "principiului apãrãrii cumpãrãtorului de buna-credinţa".
Curtea constata ca nici aceasta critica nu poate fi primitã. Într-adevãr, potrivit art. 144 din Constituţie, Curtea Constituţionalã verifica, în cadrul controlului de constitutionalitate, legitimitatea constituţionalã prin raportare la dispoziţii şi la principii constituţionale, iar nu prin raportare la dispoziţii şi la principii legale, asa cum este principiul invocat de autorul exceptiei.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 32^4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societãţilor comerciale, dispoziţii introduse prin <>Legea nr. 99/1999 privind unele mãsuri pentru accelerarea reformei economice, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Roltrans" - S.A. din Targu Jiu în Dosarul nr. 2.897/2000 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia civilã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 7 februarie 2001.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
