Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 47 din 27 ianuarie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 300 alin. 3 si ale art. 403 alin. 3 si 4 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 212 din 14 martie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Cristina Toma - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 300 alin. 3 şi ale art. 403 alin. 3 şi 4 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Biometric România Comimpex" - S.R.L. în Dosarul nr. 1.807/2004 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã.
La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei, prin avocat Elena Drãgoescu, cu împuternicire la dosar. Lipseşte partea Societatea Comercialã "Dade Behring Marburg" - G.m.b.H. din Germania, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Având cuvântul, reprezentantul autorului excepţiei aratã cã dispoziţiile criticate ar trebui sã prevadã nu numai obligativitatea plãţii cauţiunii, ci şi motivele pentru care se poate solicita suspendarea provizorie a executãrii unei hotãrâri. Considerã cã dispoziţiile criticate încalcã art. 1 alin. (3) şi art. 16 alin. (1) din Constituţie, acest din urmã text aplicându-se atât persoanelor fizice, cât şi celor juridice. De asemenea, apreciazã cã se încalcã şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã. Aratã cã dispoziţiile de lege criticate nu favorizeazã nici una dintre pãrţi, legiuitorul protejând în mod egal drepturile şi interesele acestora. Considerã cã dispoziţiile art. 300 alin. 3 şi ale art. 403 alin. 3 şi 4 din Codul de procedurã civilã nu contravin prevederilor din Constituţie şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale invocate de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 28 septembrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 1.807/2004, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 300 alin. 3 raportate la dispoziţiile art. 403 alin. 3 şi 4 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Biometric România Comimpex" - S.R.L.
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate considerã cã dispoziţiile art. 300 alin. 3 raportate la art. 403 alin. 3 şi 4 din Codul de procedurã civilã contravin prevederilor art. 1 alin. (3) şi art. 16 alin. (1) din Constituţie. În acest sens aratã cã prevederile art. 403 alin. 4 favorizeazã partea care a formulat cererea de suspendare. Considerã cã toate persoanele ar trebui sã aibã parte de un proces echitabil, care sã fie guvernat de norme cuprinse în legi. Astfel, aşa cum toate cãile procedurale, precum şi procedurile speciale sunt reglementate în mod expres în ceea ce priveşte motivele pentru care pot fi admise, la fel ar trebui reglementatã şi cererea de suspendare provizorie privind executarea unei hotãrâri.
Aratã cã dispoziţiile art. 403 alin. 3 şi 4 din Codul de procedurã civilã sunt neconstituţionale în raport de prevederile art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a) din Constituţie. Apreciazã în acest sens cã "acordarea în speţã a unei suspendãri provizorii, pânã la soluţionarea suspendãrii din recurs, ar constitui în mod clar o încãlcare a drepturilor reclamantei care a obţinut o hotãrâre de suspendare a activitãţii pârâtei". Cum obiectul dosarului de fond priveşte concurenţa neloialã, iar suspendarea activitãţii pârâtei s-a realizat tocmai pentru cã au existat indicii cã acesta ar fi practicat o concurenţã neloialã, considerã cã suspendarea provizorie nu are temei de drept.
De asemenea, aratã cã prevederile art. 403 alin. 4 din Codul de procedurã civilã contravin dispoziţiilor art. 6 § 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, prin raportare la art. 11 alin. (2) din Constituţie. Apreciazã cã art. 6 § 1 din convenţie se referã atât la persoanele fizice, cât şi la persoanele juridice, neexistând nici o distincţie între acestea.
În concluzie, considerã cã dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât nu prevãd motivele pentru care cererea de suspendare provizorie a executãrii unei hotãrâri poate fi înaintatã, deci nu este explicatã noţiunea de "caz urgent".
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã apreciazã cã dispoziţiile art. 403 alin. 3 şi 4 din Codul de procedurã civilã, la care se raporteazã şi art. 300 alin. 3 din acelaşi cod, nu contravin prevederilor art. 1 alin. (3), art. 11, art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1) şi (2) şi ale art. 135 din Constituţie, întrucât mãsura instituitã se ia în considerarea naturii urgente a cauzelor, iar nu a persoanelor care o solicitã.
În ceea ce priveşte prevederile constituţionale ale art. 135, critica vizând art. 403 alin. 4 din Codul de procedurã civilã este consideratã a fi irelevantã pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.
În concluzie, instanţa de judecatã considerã cã dispoziţiile art. 403 alin. 3 şi 4 din Codul de procedurã civilã sunt constituţionale.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Guvernul constatã cã din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate rezultã cã autorul acesteia are în vedere dispoziţiile art. 300 alin. 2 şi ale art. 403 alin. 3 şi 4 din Codul de procedurã civilã, în ceea ce priveşte lãsarea la aprecierea instanţei a cazurilor în care poate fi încuviinţatã suspendarea executãrii. Or, aceasta nu contravine prevederilor constituţionale, ci, din contrã, dã expresie principiului înscris în art. 124 din Constituţie. De asemenea, art. 126 din Legea fundamentalã permite stabilirea competenţei instanţelor şi a procedurii de judecatã prin lege.
Tãcerea legii constituie uneori o necesitate, dictatã de nevoia ca cel care aplicã legea sã poatã interveni în împrejurãri definite prin noţiuni generice, dar extrem de sugestive şi cuprinzãtoare. Critica autorului excepţiei se întemeiazã pe o prezumţie inadmisibil de greşitã aplicare a legii de cãtre instanţele judecãtoreşti şi de aplicare discriminatorie a unor texte de lege, cazuri în care se pune o altã problemã decât cea a neconstituţionalitãţii, şi anume aceea a cãilor legale de atac împotriva hotãrârii judecãtoreşti.
Ca şi instanţa de judecatã, aratã cã legea prevede mãsura suspendãrii, în funcţie de elemente obiective care definesc, de la caz la caz, urgenţa, iar nu de persoanele care o solicitã. Pentru aceleaşi considerente, opineazã în sensul în care textul criticat nu încalcã nici dreptul la un proces echitabil.
În ceea ce priveşte principiul liberei concurenţe, aratã cã nu existã o legãturã directã a acestuia cu prevederile a cãror neconstituţionalitate a fost invocatã.
În concluzie, Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 300 alin. 2 şi 3 şi ale art. 403 alin. 3 şi 4 din Codul de procedurã civilã urmeazã sã fie respinsã ca neîntemeiatã.
Avocatul Poporului apreciazã cã accesul liber la justiţie semnificã faptul cã orice persoanã poate sesiza instanţele judecãtoreşti, în cazul în care considerã cã drepturile, libertãţile sau interesele sale legitime au fost încãlcate, iar nu faptul cã acest drept nu poate fi supus nici unei condiţionãri. Obligaţia depunerii cauţiunii, prevãzutã de art. 300 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, are caracterul unei garanţii instituite în favoarea creditorului, pentru acoperirea pagubelor ce i s-ar aduce ca urmare a suspendãrii executãrii silite. Aratã cã, în condiţiile în care încheierea de soluţionare a cererii de suspendare a executãrii silite poate fi atacatã separat cu recurs, potrivit art. 403 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, debitorul beneficiazã de posibilitatea de a apela la instanţele judecãtoreşti şi de a se prevala de toate garanţiile accesului liber la justiţie. Invocã în acest sens <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 76 din 20 februarie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 3 aprilie 2003.
Aratã cã textele de lege criticate nu aduc atingere prevederilor constituţionale privind egalitatea în faţa legii şi a autoritãţilor publice, deoarece nu stabilesc discriminãri, ci instituie un tratament juridic egal pentru toate pãrţile aflate în aceeaşi situaţie procesualã, fãrã nici o deosebire.
Constatã cã textele considerate a fi neconstituţionale nu contravin sub nici un aspect caracterului de stat de drept al României. Invocã în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv <>Decizia nr. 160 din 22 aprilie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 12 iunie 2003.
Apreciazã cã dispoziţiile art. 11 şi 135 din Constituţie nu au relevanţã în cauzã.
În concluzie, Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile art. 300 alin. 3 şi ale art. 403 alin. 3 şi 4 din Codul de procedurã civilã sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 300 alin. 3 şi ale art. 403 alin. 3 şi 4 din Codul de procedurã civilã, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 300 alin. 3: "Suspendarea la cerere a executãrii hotãrârii poate fi acordatã numai dupã depunerea unei cauţiuni ce se va stabili, prin încheiere, cu ascultarea pãrţilor în camera de consiliu, scop în care acestea vor fi citate în termen scurt, chiar înainte de primul termen de judecatã, dacã este cazul. Dispoziţiile art. 403 alin. 3 şi 4 se aplicã în mod corespunzãtor.";
- Art. 403 alin. 3 şi 4: "Asupra cererii de suspendare formulate potrivit alin. 1 şi 2 instanţa, în toate cazurile, se pronunţã prin încheiere, care poate fi atacatã cu recurs, în mod separat.
În cazuri urgente, preşedintele instanţei poate dispune suspendarea provizorie a executãrii pe cale de ordonanţã preşedinţialã, pânã la soluţionarea de cãtre instanţã a cererii de suspendare prevãzute de prezentul articol.
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile art. 1 alin. (3), art. 11 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1) şi (2), art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertãţile cetãţenilor, libera dezvoltare a personalitãţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintã valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate.";
- Art. 11 alin. (2): "Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.";
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- Art. 21 alin. (1) şi (2): "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.";
- Art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a): "(1) Economia României este economie de piaţã, bazatã pe libera iniţiativã şi concurenţã.
(2) Statul trebuie sã asigure:
a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie."
De asemenea, autorul excepţiei considerã cã se încalcã şi dispoziţiile art. 6 § 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 6 § 1: "Orice persoanã are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de cãtre o instanţã independentã şi imparţialã, instituitã de lege, care va hotãrî fie asupra încãlcãrii drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricãrei acuzaţii în materie penalã îndreptate împotriva sa. Hotãrârea trebuie sã fie pronunţatã în mod public, dar accesul în sala de şedinţã poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga duratã a procesului sau a unei pãrţi a acestuia în interesul moralitãţii, al ordinii publice ori al securitãţii naţionale într-o societate democraticã, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a pãrţilor la proces o impun, sau în mãsura consideratã absolut necesarã de cãtre instanţã atunci când, în împrejurãri speciale, publicitatea ar fi de naturã sã aducã atingere intereselor justiţiei."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constatã cã aceasta este neîntemeiatã şi, în consecinţã, urmeazã sã fie respinsã pentru urmãtoarele considerente:
Dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, ci dau expresie principiului constituţional al egalitãţii de tratament, întrucât, oferind debitorului posibilitatea de a solicita şi a obţine suspendarea executãrii, o condiţioneazã de plata unei cauţiuni a cãrei finalitate este aceea de a servi la acoperirea eventualelor daune cauzate creditorului, ca urmare a întârzierii executãrii solicitate cu rea-credinţã de debitor şi acordatã cu uşurinţã de instanţã; totodatã, normele în cauzã instituie obligaţia instanţei de a proceda la ascultarea pãrţilor, prilej cu care urmeazã sã stabileascã existenţa unor motive temeinice de naturã sã impunã şi sã justifice suspendarea; de asemenea, încheierea de suspendare este supusã cãii de atac a recursului, care permite pãrţii nemulţumite de soluţia adoptatã prin încheiere sã obţinã îndreptarea acesteia; în sfârşit, în ipoteza unor cazuri urgente, preşedintele instanţei poate dispune suspendarea provizorie a executãrii pe cale de ordonanţã preşedinţialã pânã la soluţionarea de cãtre instanţã a cererii de suspendare.
În concluzie, textele menţionate, prin mijloacele procesuale puse la dispoziţia pãrţilor, relevã preocuparea legiuitorului de a asigura echilibrul procesual şi egalitatea de arme dintre acestea, lipsind de suport critica privitoare la încãlcarea art. 16 alin. (1) şi art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie.
Pe cale de consecinţã, este lipsitã de relevanţã susţinerea încãlcãrii prevederilor art. 1 alin. (3), art. 11 alin. (2) şi art. 13 alin. (1) şi (2) lit. a) din Constituţie, precum şi ale art. 6 § 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, încãlcarea acestora, prin normele procesuale criticate, putând interveni imediat, ca urmare a încãlcãrii unor drepturi fundamentale care însã, aşa cum s-a arãtat, nu a avut loc.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 300 alin. 3 şi ale art. 403 alin. 3 şi 4 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Biometric România Comimpex" - S.R.L. în Dosarul nr. 1.807/2004 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 27 ianuarie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Toma
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
