Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 47 din 17 mai 1994 cu privire la constitutionalitatea unor prevederi din Legea privind veteranii de razboi, precum si unele drepturi ale invalizilor si vaduvelor de razboi
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 139 din 2 iunie 1994
Curtea Constituţionalã a fost sesizatã, la data de 7 aprilie 1994, de cãtre 55 de deputaţi, respectiv de domnii Mihail Bucur, Barbu Pitigoi, Ion Dinu, Ion Hui, George Stanescu, Ion Diaconescu, Vasile Nicolae, Constantin Ionescu Galbeni, Ion Berciu, Razvan Dobrescu, Teodor Vintilescu, Liviu Neculai Marcu, Cornel Sturza Popovici, Radu Livezeanu, Emilian Bratu, Doru-Mihai Dobrescu, Mircea Ciumara, Gavril Dejeu, Gheorghe Gorun, Vasile Mandroviceanu, Ioan Timis, Petru Burca, Valentin Vasilescu, Petre Dugulescu, Ion Ratiu, Ioan Catarig, Ion Bold, Gheorghe Comanescu, Petru Litiu, doamna Paula-Maria Ivanescu, domnii Mircea Popescu, Mircea-Mihai Munteanu, Viorel Pavel, Vasile Lupu, Victor Babiuc, Sergiu George Rizescu, Remus-Constantin Opris, Gheorghe Cristea, Constantin Ionescu, Valentin Argeseanu, Akas Birtalan, Nagy Benedek, Laszlo Zsigmond, Attila Varga, Ervin Zoltan Szekely, Eugen Matis, Emeric Dumitru Borbely, Francisc Baranyi, Imre Andras, Ladislau Borbely, Karoly Kerekes, Gheorghe Tokay, Iosif Alfred Mazalik, Zoltan Szilagy, Francisc Pecsi şi Istvan Antal, asupra neconstitutionalitatii precizarii "dacã nu au luptata impotriva armatei romane" de la art. 2 lit. b) din Legea privind veteranii de rãzboi, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi vãduvelor de rãzboi.
În sesizarea, grupului de deputaţi arata, în esenta, ca excluderea de la beneficiul legii a locuitorilor încorporaţi sau mobilizati obligatoriu, din provinciile româneşti vremelnic ocupate în perioada 1940-1945, dacã au luptat impotriva armatei romane, este discriminatorie, ţinând seama ca fata de etnicii germani încadraţi în armata germanã, în timpul celui de-al doilea rãzboi mondial, aceasta condiţie nu a mai fost prevãzutã. De asemenea, se arata ca pana în prezent în legislaţia României nu a existat o asemenea discriminare, iar în legislaţia franceza s-a refuzat calitatea de veteran de rãzboi numai celor care s-au inrolat voluntar în armata strãinã.
Printr-o alta sesizare, înregistratã la data de 12 aprilie 1994, formulatã de un grup de 26 de senatori, respectiv de domenii Ioan Lup, Adrian Dumitru Popescu-Necsesti, Emil Tocaci, Gabor Menyhert Hajdu, Ioan Paul Popescu, Florin Buruiana, Radu Ceontea, Attila Verestoy, Ioan Alexandru, Mihai Buracu, Nistor Badiceanu, Matei Boila, Dumitru Calueanu, Tanase Tavala, Constantin Moiceanu, Ion Paun Otiman, Bela Marko, Karoly Ferenc Szabo, Emilian Buzica, Lajos Magyari, Ion Manea, Voicu Valentin Glodeanu, Vasile Vetisanu, Alexandru Paleologu, Alexandru Popovici, Sabin Ivan, Andrei Potcoava, Denes Seres, Tiberiu Ştefan Incze şi Petre Constantin Buchwald, se constata constituţionalitatea precizarii "dacã nu au luptat impotriva armatei romane" de la art. 2 lit. a) şi b) din legea sus-menţionatã.
În sesizare, grupul de senatori arata, în esenta, ca prevederea "dacã nu au luptat impotriva armatei romane" de la art. 2 lit. a) din lege contravine dispoziţiilor art. 4 alin. (1) şi (2) din Constituţie potrivit cãrora fundamentul social al statului îl constituie unitatea poporului roman, iar între cetãţenii României nu se poate face nici o deosebire de rasa, de naţionalitate, de origine etnicã etc. În acest sens se arata ca deosebirea de tratament fata de etnicii germani, în cazul cãrora, potrivit art. 2 lit. c) din lege, nu se cere aceasta condiţie, constituie o discriminare pe criteriul etnic care este neconstitutionala şi contrarã prevederilor Tratatului de pace cu puterile aliate şi asociate, ratificat prin Legea nr. 304 din 30 august 1947, în temeiul cãruia, prin art. 3 pct. 2, România, şi-a asumat obligaţia sa nu instituie nici o discriminare între cetãţenii sãi în ce priveşte drepturile politice ori civile sau în oricare alta materie, pe temeiul rasei, sexului, limbii ori religiei. Totodatã, se menţioneazã ca, potrivit Legii nr. 772/1946, locuitorii din Ardealul de Nord, încorporaţi sau mobilizati obligatoriu în armata maghiara, sunt consideraţi ca şi-au satisfãcut obligaţiile militare cãtre statul roman.
Un grup de veterani de rãzboi a depus o "întâmpinare" prin care aceştia se opun obiectiilor de neconstituţionalitate formulate, solicitând, în acelaşi timp, amendarea legii cu unele noi prevederi. În acelaşi sens, al unor amendamente, este şi "scrisoarea deschisã" a Asociaţiei "Virtutea Militarã de Rãzboi" din Sibiu, ca şi punctul de vedere al Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Rãzboi, comunicat Curţii Constituţionale de Preşedinţia României.
De asemenea, domnul senator Ioan Lup, vicepreşedinte al Senatului, a depus, în susţinerea sesizãrii, o scrisoare în care, în esenta, arata ca textul de lege adoptat este de natura sa aducã prejudicii politice tarii, deoarece ar insemna sa se recunoascã anumite efecte juridice Dictatului de la Viena, din 1940, care este nul şi neavenit, iar mãsura respectiva "loveste circa 7.000 de romani şi 6.000 de maghiari, ceea ce nu este etic şi nici uman, fiindca ei au ajuns în aceasta situaţie printr-o culpa a istoriei care ne poate fi imputatã şi noua".
Potrivit art. 19 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, s-au solicitat preşedinţilor celor doua Camere ale parlamentului, precum şi Guvernului punctele lor de vedere în legatura cu cele doua sesizãri. De asemenea, s-a solicitat şi opinia Ministerului Apãrãrii Naţionale, inclusiv informaţii legate de aplicarea Legii nr. 772/1946.
În punctul de vedere al preşedintelui Senatului se solicita respingerea sesizarilor, considerându-se ca argumentele invocate nu sunt concludente spre a se retine încãlcarea textelor constituţionale, deoarece cei care au luptat impotriva armatei romane şi-au încãlcat obligaţia de fidelitate fata de ţara, ceea ce are ca semnificatie nesocotirea unitãţii poporului roman. De aceea se considera ca textul criticat nu constituie o discriminare cat timp distinge între cei care au luptat pentru ţara sau impotriva ei. De asemenea, se considera ca persoanele prevãzute la art. 2 lic. c) din lege nu şi-au încãlcat obligaţia de fidelitate fata de ţara, iar invocarea Legii nr. 772/1946 nu este relevanta în cauza, în mãsura în care se referã la persoanele încadrate în detasamente de munca obligatorie.
Guvernul apreciazã, în susţinerea punctului sau de vedere, ca excluderea cetãţenilor romani care au luptat impotriva armatei - indiferent dacã au fost voluntari ori au fost încorporaţi sau mobilizati în armatele altor state - de la dreptul de a dobândi calitatea de veteran de rãzboi nu are caracter discriminatoriu, legiuitorul nefacand deosebire între aceasta categorie şi ceilalţi cetãţeni romani pe criterii de rasa, naţionalitate, origine etnicã, etc., iar aceasta excludere este o mãsura morala "deoarece ar fi de neconceput ca statul roman sa acorde drepturi celor ce au atentat la independenta şi integritatea sa". Totodatã, considera ca omiterea menţiunii "dacã nu au luptat impotriva armatelor romane" de la art. 2 lit. c) din lege nu genereazã o discriminare deoarece textul se referã la persoane de naţionalitate germanã încadrate în armata germanã "dar care nu au participat la acţiuni de lupta".
În opinia Ministerului Apãrãrii Naţionale se susţine ca textele în cauza nu exprima nici o discriminare întrucât privesc o sancţiune - morala şi juridicã - a celor care au luptat impotriva armatei romane, pentru actul de necredinta infaptuit fata de patrie şi popor. În cazul în care legiuitorul va reglementa altfel propunerea, se arata ca Ministerul Apãrãrii Naţionale "va înţelege acest act ca o dovada în plus a generozitatii şi spiritului de toleranta al societãţii romane, prezente în atâtea împrejurãri de-a lungul istoriei sale".
Preşedintele Camerei Deputaţilor nu a comunicat punctul sau de vedere.
Curtea Constituţionalã, în temeiul art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata ca este competenta sa soluţioneze sesizãrile primite, care s-au fãcut cu respectarea art. 144 lit. a) din Constituţie şi ale art. 17 alin. (1) din legea sa organicã.
Prin Încheierea din 27 aprilie 1994, constatandu-se ca aceste sesizãri privesc aceeaşi lege, s-a dispus conexarea lor.
Fata de cele arãtate,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
examinând sesizãrile formulate, punctele de vedere ale preşedintelui Senatului şi Guvernului, opinia Ministerului Apãrãrii Naţionale şi celelalte lucrãri ale dosarului, precum şi concordanta dintre textele ce fac obiectul sesizarilor şi dispoziţiilor constituţionale, retine urmãtoarele:
Prin cea dintâi sesizare se considera ca este neconstitutionala condiţionarea de veteran de rãzboi pentru locuitorii din provinciile româneşti, vremelnic ocupate în perioada 1940-1945, încorporaţi sau mobilizati obligatoriu în armata maghiara, de a nu fi luptat impotriva armatei romane.
Curtea Constituţionalã constata ca persoanele la care se referã sesizarea au fost încorporate sau mobilizate obligatoriu în armata maghiara, întrucât locuiau pe un teritoriu vremelnic ocupat în baza Dictatului de la Viena din 1940, care este nul şi neavenit. În aceasta situaţie, statul roman era, la acea data, în imposibilitate de a dispune înrolarea sau mobilizarea lor, iar dacã, în prezent, din aceasta împrejurare istorica s-ar deduce o incapacitate, ar insemna sa se recunoascã, în limitele menţionate, efecte juridice unui act nul şi neavenit. Tocmai de aceea, exceptarea persoanelor respective constituie o discriminare, întrucât nimãnui nu i se poate imputa neîndeplinirea unei obligaţii imposibil de executat, mai ales ca prin art. 1 lit. b) din Legea nr. 772/1946 s-a considerat ca "au satisfãcut obligaţiile militare cãtre statul roman". Între persoanele care sunt considerate, potrivit legii, ca au îndeplinit obligaţiile militare, orice excludere este o discriminare.
La aceeaşi concluzie conduc şi prevederile art. 3 pct. 3 din Tratatul de pace încheiat de România cu puterile aliate şi asociate, potrivit cãrora statul nostru se obliga ca legile în vigoare sa nu stabileascã sau sa nu implice în conţinutul sau în aplicarea lor vreo deosebire de natura discriminatorie între persoanele de cetãţenie romana. Aceasta obligaţie corespunde principiului constituţional prevãzut de art. 4 alin. (2) potrivit cãruia România este patria comuna şi indivizibilã a tuturor cetãţenilor sãi, fãrã deosebire de rasa, de naţionalitate, de origine etnicã, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţa politica, de avere sau de origine socialã.
Cele arãtate converg spre concluzia ca textul criticat incalca prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie potrivit cãrora cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri, precum şi prevederile corespunzãtoare din art. 7 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului şi din art. 26 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, care, în temeiul art. 20 din Constituţie, sunt obligatorii în interpretarea dreptului intern sau când intra în conflict cu acesta.
În cea de-a doua sesizare, în afarã art. 2 lit. b) din lege, se contesta şi constituţionalitatea precizarii de la lit. a) referitoare la condiţia de a nu fi luptat impotriva armatei romane. Ipoteza acestor prevederi este însã alta decât aceea de la art. 2 lit. b) din lege. Ea priveşte cetãţenii romani care s-au inrolat voluntar.
În legatura însã cu definirea statutului juridic de veteran de rãzboi al celor care s-au inrolat voluntar în armata strãinã este o necorelare între prevederile art. 2 lit. a) din lege, care se referã numai la cei care au luptat impotriva armatei romane, cu prevederile art. 7 lit. b) teza 1 din lege, care se referã la cei care au luptat impotriva tarii, ceea ce este susceptibil de a fi interpretat într-un sens mai larg, nu numai ca o lupta directa impotriva armatei romane, şi cu prevederile art. 2 lit. c) din lege care, întrucât nu mai instituie nici o condiţie, este în totalã contradictie cu art. 7 lit. b) teza 1 din lege, ce se referã, asa cum s-a arãtat, la România, dar şi la Natiunile Unite. Aceasta necorelare poate conduce la interpretãri arbitrare cu privire la acordarea calitãţii de veteran de rãzboi, ceea ce este contrar prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie privind egalitatea cetãţenilor în fata legii. În acelaşi timp, cu referire la art. 2 lit. c), aceasta necorelare are şi semnificatia unui privilegiu interzis de prevederile aceluiaşi text constituţional, întrucât în perioada avutã în vedere armata germanã lupta impotriva Naţiunilor Unite.
Întrucât prevederile ce au fãcut obiectul sesizãrii de la art. 2 lit. a) nu poate fi disociate de prevederile lit. c) a aceluiaşi articol şi de cele ale art. 7 lit. b) teza 1 din lege, Curtea a considerat, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, ca toate aceste texte de sunt neconstituţionale, urmând a fi corelate în cadrul procedurii de reexaminare pentru a se asigura egalitatea de tratament fata de toţi cei care s-au inrolat voluntar în armate strãine.
Argumentele invocate în combaterea sesizarilor examinate de Curte referitoare la evenimentele ce au avut loc în perioada 1940-1945 în teritoriile vremelnic ocupate, cu conotatiile lor morale, nu sunt în nici un fel inlaturate de prezenta decizie, care s-a impus pentru a asigura concordanta dispoziţiilor legii cu Constituţia. Soluţia juridicã, constituţionalã, data problemei nu deformeaza în nici un fel realitatea istorica, cunoscutã pe plan naţional şi internaţional.
În ce priveşte scrisorile înaintate Curţii de unele asociaţii ale veteranilor de rãzboi, este necesar de fãcut o distincţie. Argumentele invocate în favoarea respingerii sesizarilor au fost examinate deoarece se regãsesc, într-o forma sau alta, în opiniile transmise de preşedintele Senatului, de Guvern şi de Ministerul Apãrãrii Naţionale.
Asupra propunerilor de modificare a legii, Curtea Constituţionalã nu se poate însã pronunţa, competenta ei de control fiind determinata exclusiv de sesizãrile primite în condiţiile art. 144 lit. a) din Constituţie.
Fata de cele arãtate, vazand şi dispoziţiile art. 144 lit. c) şi ale art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi prevederile art. 20 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Articolul 2 litera b) din Legea privind veteranii de rãzboi, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi vãduvelor de rãzboi, referitor la cei care au fost încorporaţi sau mobilizati obligatoriu, este neconstitutional în ce priveşte condiţia "dacã nu au luptat impotriva armatei romane".
2. Articolul 2 literele a) şi c), precum şi articolul 7 litera b) teze 1 din lege sunt neconstituţionale în ceea ce priveşte definirea calitãţii de veteran de rãzboi. În cadrul procedurii de reexaminare, este necesarã corelarea lor, pentru a se asigura respectarea principiului egalitãţii în drepturi a cetãţenilor.
3. Decizia se comunica Preşedintelui României, precum şi preşedintelui Camerei Deputaţilor şi preşedintelui Senatului, în scopul deschiderii procedurii prevãzute de art. 145 alin. (1) din Constituţie, şi se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Deliberarea a avut loc la data de 17 mai 1994 şi la ea au participat Vasile Gionea, preşedinte, Viorel Mihai Ciobanu, Mihai Constantinescu, Antonie Iorgovan, Ioan Muraru, Florin Bucur Vasilescu şi Victor Dan Zlatescu, judecãtori.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. dr. VASILE GIONEA
Magistra-asistent,
Constantin Burada
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
