Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Cu adresa nr. 5/2637/1993 Guvernul României a sesizat Curtea Constituţionalã invocand neconstituţionalitatea prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea privind alocaţia de stat pentru copii.
Curtea Constituţionalã, în temeiul <>art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , constata ca este competenta sa soluţioneze sesizarea, care a fost formulatã şi înaintatã cu respectarea prevederilor art. 144 lit. a) din Constituţie şi ale art. 17 alin. (1) din legea sa organicã.
Guvernul considera ca prevederile art. 10 alin. (3) din Legea privind alocaţia de stat pentru copii sunt neconstituţionale întrucât nivelul alocaţiei de stat pentru copii de 3.500 lei lunar implica o cheltuiala suplimentarã fata de nivelul de 2.840 lei prevãzut în proiectul guvernamental, iar la acest articol nu s-a indicat precis o sursa realã care sa poatã asigura în fapt acoperirea acestor cheltuieli.
În drept, sesizarea se întemeiazã pe dispoziţiile art. 137 alin. (5) din Constituţie, conform cãrora nici o cheltuiala nu poate fi aprobatã fãrã stabilirea sursei de finanţare.
Potrivit art. 5 şi <>art. 19 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituţionalã a solicitat celor doua Camere ale Parlamentului punctul lor de vedere asupra sesizãrii primite, precum şi Guvernului, Ministerului Justiţiei, Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale şi Ministerului Finanţelor unele date şi informaţii suplimentare fata de cele din sesizare, necesare soluţionãrii obiectiei de neconstituţionalitate.
La termenul din 5 august 1993, stabilit pentru soluţionarea sesizãrii, Guvernul României, prin adresa nr. 158/622 din 4 august 1993, a solicitat amânarea cauzei deoarece Ministerul Justiţiei, care urma sa elaboreze un studiu aprofundat pentru o mai buna fundamentare a obiectiei de neconstituţionalitate, nu îl definitivase. În consecinta, prin Încheierea din data de 5 august 1993 s-a stabilit un nou termen la data de 15 septembrie 1993.
Cu adresa nr. 1/1199 din 7 septembrie 1993, Senatul a comunicat punctul sau de vedere în sensul ca textul în discuţie trebuie completat şi, ca atare, "apare ca necorespunzãtor prevederilor constituţionale", dacã în baza prevederilor bugetului de stat Guvernul nu are posibilitatea executãrii dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din lege, deoarece nivelul alocaţiei stabilit de noua lege a fost majorat fata de cel propus în proiectul guvernamental.
Camera Deputaţilor nu a comunicat punctul sau de vedere.
Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale a comunicat la data de 9 august 1993 relaţiile solicitate, precizând influenta socialã şi financiarã a principalelor prevederi noi ale legii adoptate - creşterea numãrului de beneficiari cu 1.702.000 copii, a cheltuielilor anuale suplimentare cu 29 miliarde lei etc. - şi ca, practic, în luna septembrie, prin efectul indexarilor, alocaţia de stat pentru copii este în medie de 3.460 lei.
Ministerul Justiţiei, cãruia i se solicitase sa analizeze consecintelele caracterului inseparabil al textului vizat fata de restul reglementãrii, a reiterat, în esenta, argumentele din sesizare, iar Ministerul Finanţelor a comunicat ca datele şi informaţiile solicitate au fost înaintate Guvernului spre a fi avute în vedere la precizãrile suplimentare pe care acesta le va transmite.
De asemenea, se considera ca nu are nici o relevanta faptul ca în cursul dezbaterilor parlamentare reprezentanţii Guvernului nu au invocat problema neconstitutionalitatii art. 10 alin. (3) şi ca dupã adoptarea legii, dar înainte de promulgare, s-ar fi constituit resursele pentru acoperirea cheltuielilor suplimentare necesare.
Cu adresa nr. 5/2657 din 8 septembrie 1993, Guvernul a reiterat, în esenta, argumentarea din sesizare, în sensul ca art. 137 alin. (5) din Constituţie presupune stabilirea concretã, pentru orice cheltuiala suplimentarã, a unor resurse suplimentare.
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
vazand sesizarea formulatã de Guvern, punctul de vedere al Senatului şi informaţiile suplimentare primite de la Guvern, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale şi Ministerul Justiţiei, retine urmãtoarele:
Prin art. 10 alin. (3) din Legea privind alocaţia de stat pentru copii se stabileşte ca alocaţia se suporta de la bugetul de stat, iar pentru copiii handicapati, din fondurile de risc şi de accident, constituit potrivit <>Legii nr. 53/1992 . Aceasta dispoziţie este inseparabila de restul reglementãrilor legii, astfel încât, dacã ar fi eliminata ca neconstitutionala, însãşi promulgarea legii ar fi împiedicatã.
Critica formulatã în sesizare se întemeiazã pe interpretarea prevederilor art. 137 alin. (5) din Constituţie în sensul ca ele ar presupune chiar stabilirea resurselor pentru acoperirea unei cheltuieli bugetare. În realitate, art. 137 alin. (5) are în vedere faptul ca nici o cheltuiala bugetarã nu poate fi aprobatã fãrã stabilirea sursei de finanţare, cerinta pe care legiuitorul a respectat-o de vreme ce în art. 10 alin. (3) din Legea privind alocaţia de stat pentru copii se prevede ca sursa de finanţare este bugetul de stat, respectiv un fond extrabugetar pentru risc şi accident, instituit prin <>Legea nr. 53/1992 .
Sunt doua aspecte diferite: stabilirea sursei de finanţare şi insuficienta resurselor financiare din sursa astfel stabilitã. Primul aspect este legat de imperativele art. 137 alin. (5) din Constituţie, iar al doilea nu are caracter constituţional, fiind o problema exclusiv de oportunitate politica, ce priveşte, în esenta, relaţiile dintre Parlament şi Guvern. Dacã Guvernul nu are resurse financiare suficiente poate sa propunã modificãrile necesare pentru asigurarea lor, în virtutea dreptului sau de initiativa legislativã.
Este de observat, totodatã, ca în cursul dezbaterii parlamentare, reprezentantul Guvernului s-a opus la majorarea cuantumului alocaţiei, deci la amendarea art. 3 alin. (1) din proiectul guvernamental, dar nu şi la adoptarea art. 10 alin. (3), neexercitandu-şi dreptul de a propune un amendament în funcţie de nivelul alocaţiei ce fusese adoptat, întemeiat pe argumentele invocate în sesizare.
Nu se poate retine nici argumentul invocat în precizãrile prezentate de Guvern, ulterior sesizãrii, în sensul ca ar fi fost incalcate prevederile art. 110 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora, când o initiativa legislativã implica modificarea prevederilor bugetului de stat, este obligatorie solicitarea informãrii Parlamentului asupra acestor modificãri. Cat timp legea a fost adoptatã pe baza unei iniţiative guvernamentale, informarea Parlamentului s-a realizat prin însãşi desfãşurarea procedurii de dezbateri.
Având în vedere considerentele expuse,
vazand şi dispoziţiile art. 110 alin. (1), ale art. 137 alin. (5) şi ale art. 144 lit. a) din Constituţie, precum şi ale <>art. 20 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
În numele legii
DECIDE:
1. Dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea privind alocaţia de stat pentru copii sunt constituţionale.
2. Prezenta decizie se comunica, potrivit legii, Preşedintelui României şi se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Deliberarea a avut loc la data de 15 septembrie 1993 şi la ea au participat Vasile Gionea, preşedinte, Viorel Mihai Ciobanu, Mihai Constantinescu, Miklos Fazakas, Ion Filipescu, Antonie Iorgovan, Ioan Muraru, Florin Bucur Vasilescu şi Victor-Dan Zlatescu, judecãtori.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. dr. VASILE GIONEA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
