Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 47 din 14 ianuarie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 49, art. 51 si art. 52 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 146 din 5 martie 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49, art. 51 şi art. 52 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea de Investiţii Financiare Banat-Crişana - S.A. din Arad în Dosarul nr. 2.097/101/2009 al Tribunalului Mehedinţi - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa constantã a Curţii în aceastã materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 15 iulie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 2.097/101/2009, Tribunalul Mehedinţi - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49, art. 51 şi art. 52 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea de Investiţii Financiare Banat-Crişana - S.A. din Arad.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine cã dispoziţiile criticate oferã posibilitatea oricãrei persoane de a interveni în proces în favoarea pãrţilor, în orice stare a litigiului, ceea ce presupune acordarea unor termene procesuale suplimentare pentru comunicarea intervenţiei şi a întâmpinãrii formulate în cauzã. Aşa cum este redactat textul legal, orice persoanã poate introduce cerere de intervenţie, ceea ce presupune cã, în aceeaşi cauzã, se pot formula nenumãrate astfel de cereri. Or, aceastã situaţie este de naturã a prelungi nejustificat procesul, ceea ce aduce atingere dreptului consacrat de art. 21 din Constituţie referitor la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. Partea care se opune cererii de intervenţie nu are la dispoziţie o cale de atac efectivã împotriva încheierii de admitere, pânã la judecarea pe fond a cauzei, fiind pusã în situaţia de a se judeca în contradictoriu cu un terţ care nu avea dreptul de a interveni în litigiu.
Tribunalul Mehedinţi - Secţia comercialã şi de contencios administrativ apreciazã excepţia ca fiind neîntemeiatã, prin reglementarea posibilitãţii oricãrei persoane care are interes de a interveni într-un proces garantându-se accesul liber la justiţie.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Autoritãţile nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 49, art. 51 şi art. 52 din Codul de procedurã civilã, texte de lege care au urmãtorul conţinut:
- Art. 49: "Oricine are interes poate interveni într-o pricinã ce se urmeazã între alte persoane.
Intervenţia este în interes propriu când cel care intervine invocã un drept al sãu.
Ea este în interesul uneia din pãrţi când sprijinã numai apãrarea acesteia.";
- Art. 51: "Cererea de intervenţie în interesul uneia din pãrţi se poate face chiar înaintea instanţei de recurs.";
- Art. 52: "Dupã ascultarea pãrţilor şi a celui care intervine, instanţa va hotãrî asupra încuviinţãrii în principiu a intervenţiei.
Încheierea nu se poate ataca decât o datã cu fondul.
Dupã încuviinţarea în principiu, instanţa va dispune comunicarea intervenţiei şi, în cazurile în care întâmpinarea este obligatorie, va fixa termenul în care aceasta va trebui depusã."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21, precum şi prevederilor art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor criticate, Curtea s-a pronunţat în prealabil, exemplu fiind <>Decizia nr. 615 din 26 iunie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 2 august 2007. Cu acel prilej, Curtea a reţinut cã legiuitorul condiţioneazã valorificarea dreptului de a formula cerere de intervenţie în interes propriu de respectarea anumitor cerinţe, tocmai în vederea prevenirii abuzurilor terţilor şi asigurãrii protecţiei drepturilor şi intereselor legitime ale pãrţilor litigante. În acest sens, Curtea a statuat în mod constant cã reglementarea de cãtre legiuitor, în limitele competenţei ce i-a fost conferitã prin Constituţie, a condiţiilor de exercitare a unui drept - subiectiv sau procesual, nu constituie o restrângere a exerciţiului acestuia, ci o modalitate eficientã de a preveni exercitarea sa cu rea-credinţã, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egalã mãsurã ocrotite.
Prin urmare, susţinerea autorului excepţiei, potrivit cãreia textele de lege criticate permit modificarea, fãrã voia reclamantului, a cadrului procesual deja stabilit prin cererea de chemare în judecatã şi, deci, tergiversarea soluţionãrii procesului, apare ca fiind neîntemeiatã. Este adevãrat cã dispoziţiile art. 49 alin. 2 şi art. 52 din Codul de procedurã civilã reglementeazã o excepţie de la principiul disponibilitãţii procesului civil sub aspectul dreptului reclamantului de a determina limitele cererii de chemare în judecatã sau ale apãrãrii, însã atâta timp cât legea condiţioneazã judecarea cererii de intervenţie de admiterea ei în principiu, deci de respectarea cerinţelor de formã, de interes şi de conexitate cu cererea principalã, Curtea apreciazã cã reclamantul beneficiazã de suficiente garanţii procesuale menite sã concretizeze dreptul acestuia la un proces echitabil. De asemenea, în cazul în care judecarea acţiunii civile principale ar putea fi întârziatã prin intervenţia în interes propriu, legea (art. 55 teza a doua din Codul de procedurã civilã) dã posibilitatea instanţei judecãtoreşti de a hotãrî disjungerea celor douã cereri, care vor fi judecate în continuare, în mod separat, astfel încât nici critica referitoare la soluţionarea cauzei peste termenul rezonabil nu poate fi reţinutã.
De altfel, art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãruia "Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege", precum şi art. 129, care prevede cã, "Împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii", atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii competenţei şi procedurii de judecatã, inclusiv a condiţiilor de exercitare a cãilor de atac. Aşa fiind, dispoziţiile criticate reprezintã expresia aplicãrii acestor dispoziţii constituţionale.
Întrucât nu au apãrut împrejurãri noi, care sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în aceastã materie, soluţia adoptatã în precedent, precum şi considerentele pe care aceasta se întemeiazã îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49, art. 51 şi art. 52 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea de Investiţii Financiare Banat-Crişana - S.A. din Arad în Dosarul nr. 2.097/101/2009 al Tribunalului
Mehedinţi - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 ianuarie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
