Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 469 din 20 septembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 93 alin. (1), ale art. 94 alin. (1), ale art. 95 alin. (1), ale art. 99 alin. (4), (5) si (9), ale art. 100 alin. (1) si (2) si ale art. 101 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 954 din 27 octombrie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 93 alin. (1), ale art. 94 alin. (1), ale art. 95 alin. (1), ale art. 99 alin. (4), (5) şi (9), ale art. 100 alin. (1) şi (2) şi ale <>art. 101 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, excepţie ridicatã de F. Hoffmann - La Roche Ltd. în Dosarul nr. 280/2004 al Tribunalului Comercial Cluj, precum şi a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 94 alin. (1) lit. a) şi e) şi ale <>art. 101 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, ridicatã de Raiffeisen Bank - S.A. în Dosarul nr. 4.781/2004 al Tribunalului Comercial Mureş. Aceste cauze au fost înregistrate la Curtea Constituţionalã sub nr. 250D/2005 şi nr. 281D/2005 şi au fost conexate în cadrul dezbaterilor din şedinţa publicã din 13 septembrie 2005, conform încheierii din acea datã, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 57 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a amânat pronunţarea la 20 septembrie 2005.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 26 ianuarie 2005 şi 24 februarie 2005, pronunţate în Dosarul nr. 280/2004 al Tribunalului Comercial Cluj şi în Dosarul nr. 4.781/2004 al Tribunalului Comercial Mureş, Curtea Constituţionalã a fost sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 93 alin. (1), ale art. 94 alin. (1), ale art. 95 alin. (1), ale art. 99 alin. (4), (5) şi (9), ale art. 100 alin. (1) şi (2) şi ale <>art. 101 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, excepţie ridicatã de F. Hoffmann - La Roche Ltd., şi cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 94 alin. (1) lit. a) şi e) şi ale <>art. 101 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, excepţie ridicatã de Raiffeisen Bank - S.A. Excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate în cadrul unor cauze având ca obiect soluţionarea unor cereri de reorganizare judiciarã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã prevederile art. 93 alin. (1), ale art. 94 alin. (1), ale art. 95 alin. (1), ale art. 99 alin. (4), (5) şi (9), ale art. 100 alin. (1) şi (2) şi ale <>art. 101 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (1) şi (2), ale art. 53, 135, ale art. 136 alin. (5), precum şi celor ale art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
F. Hoffmann - La Roche Ltd. susţine, în esenţã, cã dispoziţiile legale criticate instituie "posibilitatea unor persoane private (administratori judiciari, creditori, titulari de creanţe subordonate, asociaţi/acţionari) sã decidã, cu aprobarea judecãtorului-sindic, privarea de proprietate a unui creditor chirografar, în mod discriminatoriu, faţã de alţi creditori chirografari, aceasta cu atât mai mult cu cât unele dintre aceste persoane private (creditorii cu creanţe garantate, creditorii cu rang preferenţial) nu justificã nici un interes propriu de apãrat". Se aratã cã dispoziţiile <>art. 93 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 , care prevãd posibilitatea ca prin planul de reorganizare sã se desemneze o categorie separatã de creanţe, compusã numai din creanţe chirografare având o valoare redusã, "lasã, atât celui care elaboreazã planul de reorganizare [...], cât şi judecãtorului-sindic, o posibilitate nelimitatã de apreciere în privinţa «valorii reduse» a creanţei chirografare". Totodatã, se susţine cã "pentru aceste creanţe chirografare, <>Legea nr. 64/1995 permite crearea unui regim juridic diferenţiat faţã de celelalte creanţe tot chirografare, mergând pânã acolo cã celelalte creanţe chirografare vor fi satisfãcute integral, în timp ce pentru creanţele incluse în categoria separatã se prevede acoperirea lor în foarte micã mãsurã". În consecinţã, F. Hoffmann - la Roche Ltd. apreciazã cã instituirea "unor posibilitãţi de discriminare între diferitele creanţe chirografare comerciale reprezintã o încãlcare a prevederilor art. 53 din Constituţie privind restrângerea unui drept (în speţã, restrângerea dreptului de creanţã, asimilat în practicã de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului cu un drept de proprietate)", precum şi a celor ale art. 135 şi ale art. 136 alin. (5) din Constituţie.
Totodatã, se mai susţine cã dispoziţiile <>art. 94 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 sunt neconstituţionale, din moment ce acestea prevãd "posibilitatea creãrii de discriminãri între creditori şi chiar între aceleaşi tipuri de creditori, inclusiv posibilitatea ca unii dintre aceştia sã nu mai primeascã nimic [...], aceasta cu atât mai mult cu cât nu existã nici un criteriu legal pe baza cãruia sã se stabileascã modalitatea de apreciere şi întinderea acestei restrângeri a unui drept". În consecinţã, se apreciazã cã sunt încãlcate prevederile art. 53 alin. (2) din Constituţie, prin restrângerea, în mod nejustificat, a dreptului de proprietate privatã.
În argumentarea criticii de neconstituţionalitate cu privire la dispoziţiile art. 95 alin. (1) şi ale <>art. 99 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 64/1995 , F. Hoffmann - La Roche Ltd. susţine cã prin acest text de lege "se oferã posibilitatea constituirii în mod artificial de categorii de creanţe defavorizate, cu impact asupra dreptului de decizie în adunarea creditorilor şi în aprobarea unui plan de reorganizare", iar alte categorii privilegiate de creditori, cum sunt cei bugetari şi salariaţii, "ajung sã decidã asupra dreptului de proprietate al creditorilor chirografari [...] prin exercitarea unui drept de vot separat, în cadrul categoriilor de creanţe aferente fiecãruia dintre creditori, aprobându-se un plan de reorganizare ce modificã semnificativ drepturile de creanţã ale creditorilor chirografari". În consecinţã, se ajunge la "privarea de proprietate în tot sau în parte a creditorilor chirografari", precum şi la crearea "premiselor restrângerii pânã la dispariţie a dreptului de proprietate", ceea ce este de naturã a încãlca prevederile art. 44 alin. (1) şi (2), ale art. 53 şi ale art. 136 alin. (5) din Constituţie. Totodatã, datoritã faptului cã "legea nu dã efect principiului interesului şi majoritãţii în luarea unei decizii cu caracter economic", se încalcã şi principiile enunţate de textul art. 135 alin. (1) din Constituţie.
F. Hoffmann - La Roche Ltd. aratã cã prevederile <>art. 100 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 64/1995 impun un tratament abuziv şi discriminatoriu, având în vedere cã "o categorie de creditori poate, prin votul sãu negativ, sã priveze total de proprietate creditorii având creanţe de rang inferior", ceea ce încalcã dispoziţiile art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, precum şi art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Totodatã, se considerã cã aceastã reglementare încalcã şi prevederile art. 53 din Constituţie, "restrângerea dreptului de proprietate al creditorilor cu creanţe de rang inferior mergând, în acest caz, pânã la dispariţia dreptului".
În motivarea excepţiei ridicate Raiffeisen Bank - S.A. considerã cã "înlãturarea dreptului de creanţã printr-un asemenea plan de reorganizare are drept efect corelativ stingerea datoriei comerciantului debitor faţã de care se aplicã planul de reorganizare. În acest fel se favorizeazã în mod nelegitim un participant la circuitul comercial, fiind vãtãmaţi tocmai aceia care şi-au respectat obligaţiile faţã de debitor. Prin aceastã favorizare se încalcã şi principiul liberei concurenţe, cãci orice participant la viaţa economicã, ştiind cã oricum poate fi exonerat de plata datoriilor, nu va mai fi constrâns sã-şi execute obligaţiile la timp. Or, respectarea obligaţiilor asumate de comercianţi este o cerinţã intrinsecã a regulilor unei economii de piaţã şi a concurenţei loiale".
Totodatã, se apreciazã cã, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 101 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 , "în caz de eşec al reorganizãrii şi declanşãrii falimentului, creditorii îşi vãd reduse creanţele la nivelul prevãzut în planul de reorganizare, fãrã posibilitatea (nici mãcar teoreticã) de a mai putea obţine vreodatã satisfacerea creanţei iniţiale", ceea ce este de naturã a încãlca prevederile art. 44 alin. (1) şi (2), ale art. 53 şi ale art. 136 alin. (5) din Constituţie.
Tribunalul Comercial Cluj şi Tribunalul Comercial Mureş apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. În argumentarea acestei opinii se aratã cã "normele juridice inserate în <>Legea nr. 64/1995 au caracter de ordine publicã, finalitatea textelor legale pe care aceasta le cuprinde reprezentând ocrotirea unui interes general, public", iar procedura prevãzutã de acest act normativ urmãreşte "crearea unui climat economic propice, bazat pe liberã iniţiativã şi protecţia concurenţei loiale, ce presupune, nu în ultimul rând, îndepãrtarea din mediul de afaceri a acelor subiecte de drept ce sãvârşesc acte de naturã comercialã şi care se dovedesc insolvabile, reprezentând un risc pentru stabilitatea economicã". Totodatã, "scopul principal al procedurii reorganizãrii, spre care trebuie direcţionatã procedura ori de câte ori existã o şansã efectivã de redresare, este menţinerea societãţii debitoare, pe baza unui plan de reorganizare, care poate sã impunã restructurãri de activitãţi şi de personal, cu condiţia ca întreprinderea sã fie viabilã".
Se aratã cã dispoziţiile <>art. 93 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 "nu creeazã premisele unei interpretãri şi aplicãri prin care sã se încalce dreptul de proprietate constituţional garantat câtã vreme desemnarea unei categorii separate de creanţe chirografare având o valoare redusã, pentru a fi consideratã adecvatã, trebuie sã se înscrie în seria de mãsuri concordante cu interesele creditorilor şi cu ordinea publicã" şi câtã vreme existã un tratament corect şi echitabil pentru categoriile defavorizate de creanţe care resping planul de reorganizare. Totodatã, se aratã cã hotãrârea creãrii unei categorii de creditori chirografari având creanţe cu valoare redusã se fundamenteazã pe "aprecierea unei situaţii de fapt, ce ţine de interpretarea şi aplicarea legii, nefiind unica situaţie în care evaluarea unei chestiuni de fapt sã fie lãsatã la «înţelepciunea» magistratului chemat sã soluţioneze pricina".
Totodatã, se considerã cã "instrumentele procesuale puse la dispoziţia participanţilor la procedurã şi criteriile clare pe care trebuie sã se fundamenteze o hotãrâre de încuviinţare în principiu a unui plan de reorganizare şi de confirmare a acestuia" sunt de naturã a da expresie chiar textelor constituţionale invocate de autorul excepţiei în susţinerea acesteia.
Se apreciazã cã dispoziţiile <>art. 101 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 sunt constituţionale, "întrucât un tratament corect şi echitabil al creanţelor defavorizate presupune ca nici una din categoriile care resping planul [de reorganizare] sã nu primeascã mai puţin decât ar fi primit în cazul falimentului". Totodatã, se aratã cã "riscul insolvabilitãţii este suportat doar de acei creditori nediligenţi ce nu şi-au luat mãsuri de [...] conservare a dreptului lor de creanţã prin constituirea de garanţii personale şi reale". În consecinţã, se justificã instituirea unei diferenţe de tratament între diferitele categorii de creanţe. În opinia instanţelor, "în privinţa creditorilor chirografari, din perspectiva declanşãrii falimentului, nu existã diferenţã de tratament juridic, câtã vreme un tratament corect şi echitabil presupune în caz de defavorizare ca aceştia sã nu primeascã mai puţin decât ar fi primit în cazul falimentului".
De asemenea, se considerã cã prevederile <>art. 99 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 64/1995 sunt constituţionale, "întrucât votarea pe categorii de creanţe realizeazã o punere în practicã a politicii legiuitorului de protecţie specialã a unor anumite categorii de titulari de creanţã, cum ar fi, de pildã, cele izvorâte din contracte de muncã sau obligaţii de întreţinere, care, datoritã cuantumului de obicei scãzut, s-ar afla în pericol de a fi dezavantajate în ipoteza includerii acestora în categoria creanţelor chirografare generale".
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã, având în vedere cã "dispoziţiile art. 135 alin. (2) lit. a) din Legea fundamentalã vizeazã, deopotrivã, pe toţi agenţii economici, atât pe debitori, ale cãror datorii trebuie executate în condiţiile legii, cât şi pe creditori, faţã de care se impune crearea condiţiilor corespunzãtoare pentru recuperarea creanţelor".
De asemenea, în punctul de vedere prezentat, Avocatul Poporului aratã cã actul normativ în care se gãsesc prevederile legale criticate se înscrie "în reglementãrile menite sã asigure îndeplinirea obligaţiei statului de a ocroti libertatea comerţului, concurenţa loialã şi condiţiile necesare pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie". Pe de altã parte, se susţine cã "dispoziţiile legale indicate nu pun în discuţie restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertãţi fundamentale".
Guvernul şi preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile pãrţilor prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 93 alin. (1), ale art. 94 alin. (1), ale art. 95 alin. (1), ale art. 99 alin. (4), (5) şi (9), ale art. 100 alin. (1) şi (2) şi ale <>art. 101 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004.
Dispoziţiile criticate ca fiind neconstituţionale au urmãtorul cuprins:
- Art. 93 alin. (1): "În vederea administrãrii eficiente a procedurii, planul poate desemna o categorie separatã de creanţe, compusã numai din creanţe chirografare având o valoare redusã, valoare pe care judecãtorul-sindic o considerã adecvatã.";
- Art. 94 alin. (1): "Respectând prevederile art. 92, planul de reorganizare va putea sã:
a) defavorizeze orice categorie de creanţe chirografare sau garantate;
b) menţinã sau sã denunţe, în condiţiile art. 67-74, orice contract la care debitorul este parte;
c) prevadã realizarea unei tranzacţii cu privire la creanţele debitorului faţã de terţi;
d) prevadã vânzarea totalã sau parţialã a bunurilor din averea debitorului şi distribuirea sumelor de bani obţinute cãtre creditori;
e) modifice drepturile titularilor de creanţe garantate sau chirografare ori sã lase nemodificate drepturile aferente oricãrei categorii de creanţe.";
- Art. 95 alin. (1): "Se prezumã cã o categorie de creanţe este defavorizatã de plan dacã, pentru oricare dintre creanţele categoriei respective, planul prevede o modificare fie a creanţei, fie a condiţiilor de realizare a acesteia.";
- Art. 99 alin. (4), (5) şi (9): "(4) Fiecare creanţã beneficiazã de un drept de vot, pe care titularul acesteia îl exercitã în categoria de creanţe din care face parte creanţa respectivã.
(5) Sub rezerva prevederilor art. 93 alin. (1), urmãtoarele creanţe constituie categorii distincte de creanţe, care voteazã separat:
a) fiecare creanţã garantatã care depãşeşte 10% din valoarea tuturor creanţelor împotriva averii debitorului;
b) toate celelalte creanţe garantate;
c) creanţele menţionate la art. 122 pct. 3;
d) creanţele menţionate la art. 122 pct. 4;
e) creanţele menţionate la art. 122 pct. 5;
f) creanţele creditorilor chirografari. [...]
(9) În cazul în care planul prevede cã, pentru creanţele dintr-o anumitã categorie, nu se va primi nimic, se considerã cã acestea au respins planul şi nu e necesarã votarea planului de cãtre creanţele categoriei respective.";
- Art. 100 alin. (1) şi (2): "(1) La data stabilitã, un plan va fi confirmat de cãtre judecãtorul-sindic, dacã sunt întrunite cumulativ urmãtoarele condiţii:
A. cel puţin 3 dintre categoriile de creanţe menţionate la art. 99 alin. (5) acceptã sau sunt socotite cã acceptã planul, cu condiţia ca minimum una dintre categoriile defavorizate sã accepte planul;
B. fiecare categorie defavorizatã de creanţe care a respins planul va fi supusã unui tratament corect şi echitabil prin plan;
C. fiecare creanţã care a respins planul va fi supusã unui tratament corect şi echitabil prin plan.
(2) Tratament corect şi echitabil existã atunci când sunt îndeplinite cumulativ urmãtoarele condiţii:
a) nici una dintre categoriile care resping planul şi nici o creanţã care respinge planul nu primesc mai puţin decât ar fi primit în cazul falimentului;
b) nici o categorie sau nici o creanţã aparţinând unei categorii nu primeşte mai mult decât valoarea totalã a creanţei sale;
c) în cazul în care o categorie defavorizatã respinge planul, nici un membru, asociat, acţionar sau categorie de creanţe cu rang inferior categoriei defavorizate neacceptante, astfel cum rezultã din ordinea de prioritate prevãzutã la art. 122, nu primeşte nimic. Se considerã cã membrii, asociaţii sau acţionarii nu primesc nimic şi în cazul în care planul prevede cã aceştia vor primi o valoare cel mult egalã cu o nouã contribuţie financiarã pe care au efectuat-o în favoarea debitorului, pânã la data confirmãrii planului, cu titlu irevocabil şi nesupusã vreunei alte condiţii decât cea a confirmãrii planului.";
- Art. 101 alin. (1): "Când hotãrârea care confirmã un plan intrã în vigoare, activitatea debitorului este reorganizatã în mod corespunzãtor; creanţele şi drepturile creditorilor şi ale celorlalte pãrţi interesate sunt modificate astfel cum este prevãzut în plan. În cazul unei executãri silite, planul confirmat va fi socotit ca o hotãrâre definitivã împotriva debitorului."
Curtea reţine cã, ulterior sesizãrii sale, <>Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului a fost modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 249/2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 678 din 28 iulie 2005; prin pct. 9 şi 14 ale articolului unic din <>Legea nr. 249/2005 au fost abrogate expres art. 93 alin. (1) şi <>art. 100 din Legea nr. 64/1995 , noile reglementãri nepreluând în nici un mod soluţia legislativã anterioarã. Totodatã, Curtea observã cã prin pct. 13 al articolului unic din <>Legea nr. 249/2005 a fost abrogat <>art. 99 alin. (5) din Legea nr. 64/1995 , însã noua reglementare a art. 99 alin. (2) din lege, deşi a pãstrat principiul votului separat pe categorii de creditori, nu a preluat şi categoriile de creanţe, astfel cum erau prevãzute de art. 99 alin. (5) din lege. În actuala formulare, art. 99 alin. (2) are urmãtorul cuprins: "(2) Urmãtoarele categorii de creditori vor vota separat:
a) creditorii titulari de creanţe garantate;
b) creditorii bugetari;
c) creditorii chirografari.
Un plan va fi socotit acceptat de o categorie de creditori dacã titularii majoritãţii creanţelor din acea categorie voteazã în favoarea planului."
Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 44 alin. (1) şi (2), ale art. 53, 135 şi ale art 136 alin. (5). Deşi autorul excepţiei invocã în susţinerea excepţiei ridicate, în mod formal, întreg textul art. 44 alin. (1) şi art. 135 din Constituţie, este de observat cã, în realitate, astfel cum rezultã din motivarea excepţiei, acesta se referã doar la teza întâi a art. 44 alin. (2) din Constituţie, respectiv numai la alin. (1) şi alin. (2) lit. a) ale art. 135 din Constituţie. Textele constituţionale invocate au urmãtorul cuprins:
- Art. 44 alin. (1) şi (2): "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular.";
- Art. 53: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea securitãţii naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitãţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusã numai dacã este necesarã într-o societate democraticã. Mãsura trebuie sã fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o, sã fie aplicatã în mod nediscriminatoriu şi fãrã a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertãţii.";
- Art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a): "(1) Economia României este economie de piaţã, bazatã pe libera iniţiativã şi concurenţã.
(2) Statul trebuie sã asigure:
a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie; [...].";
- Art. 136 alin. (5): "Proprietatea privatã este inviolabilã, în condiţiile legii organice."
Totodatã, sunt invocate în susţinerea criticii de neconstituţionalitate şi dispoziţiile art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, având urmãtorul cuprins:
"Orice persoanã fizicã sau juridicã are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publicã şi în condiţiile prevãzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.
Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considerã necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor."
Autorii excepţiei considerã, în esenţã, cã prevederile legale criticate instituie posibilitatea privãrii de proprietate, în mod discriminatoriu, a unui creditor chirografar faţã de alţi creditori chirografari, întrucât "o categorie de creditori poate, prin votul sãu negativ, sã priveze total de proprietate creditorii având creanţe de rang inferior", ceea ce este de naturã a încãlca dispoziţiile art. 44 alin. (1) şi (2), ale art. 53, ale art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi ale art. 136 alin. (5) din Constituţie, precum şi cele ale art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. În acelaşi sens se apreciazã şi în ceea ce priveşte categoria creanţelor chirografare având o valoare redusã, întrucât "<>Legea nr. 64/1995 permite crearea unui regim juridic diferenţiat faţã de celelalte creanţe tot chirografare, mergând pânã acolo cã celelalte creanţe chirografare vor fi satisfãcute integral, în timp ce pentru creanţele incluse în categoria separatã se prevede acoperirea lor în foarte micã mãsurã". Totodatã, se considerã cã, "în caz de eşec al reorganizãrii şi declanşãrii falimentului, creditorii îşi vãd reduse creanţele la nivelul prevãzut în planul de reorganizare, fãrã posibilitatea (nici mãcar teoreticã) de a mai putea obţine vreodatã satisfacerea creanţei iniţiale", ceea ce duce la încãlcarea aceloraşi prevederi constituţionale invocate.
I. Curtea constatã cã textele art. 93 alin. (1) şi ale <>art. 100 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 64/1995 au fost abrogate expres, ulterior sesizãrii Curţii, prin <>Legea nr. 249/2005 , astfel încât, potrivit <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţia de neconstituţionalitate cu privire la acestea a devenit inadmisibilã.
Totodatã, Curtea reţine cã neconstituţionalitatea prevederilor <>art. 99 alin. (5) din Legea nr. 64/1995 a fost invocatã în ideea cã acestea "oferã posibilitatea constituirii în mod artificial de categorii de creanţe defavorizate, cu impact asupra dreptului de decizie în adunarea creditorilor şi în aprobarea unui plan de reorganizare". În consecinţã, critica de neconstituţionalitate nu priveşte faptul cã fiecare categorie de creanţã voteazã separat, aşa cum prevede şi textul actual în vigoare, ci se referã la existenţa "artificialã" a mai multor categorii de creanţã. În prezent, în urma modificãrilor operate prin <>Legea nr. 249/2005 în sensul sugerat şi de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, existã numai trei categorii de creditori, şi anume cei cu creanţe garantate, cei bugetari şi cei chirografari. Astfel, critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 99 alin. (5) din Legea nr. 64/1995 a rãmas fãrã obiect.
Având în vedere cele de mai sus, Curtea constatã cã şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 99 alin. (5) din Legea nr. 64/1995 a devenit inadmisibilã, reglementarea în cauzã fiind abrogatã expres în temeiul articolului unic pct. 13 din <>Legea nr. 64/1995 , iar soluţia legislativã criticatã nu a fost preluatã de noua reglementare, cu conţinutul criticat prin excepţie.
II. Curtea reţine cã, astfel cum s-a stabilit prin <>Decizia nr. 73 din 26 februarie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 25 martie 2004, "scopul <>Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului este, potrivit art. 2 din aceeaşi lege, republicatã, instituirea unei proceduri pentru plata pasivului debitorului în încetare de plãţi, fie prin reorganizarea întreprinderii şi activitãţii acestuia sau prin lichidarea unor bunuri din averea lui pânã la acoperirea pasivului, fie prin faliment. Procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului reglementatã de <>Legea nr. 64/1995 este una specialã, prin care nu se urmãreşte, ca în dreptul comun, stabilirea existenţei unui drept de creanţã şi a obligaţiei corelative de platã, ci executarea unor creanţe certe, lichide şi exigibile faţã de un debitor care nu numai cã nu-şi îndeplineşte de bunãvoie obligaţia de platã, ci se aflã, timp de cel puţin 30 de zile, în încetare de platã, deci în stare de insolvenţã".
Curtea observã cã dispoziţiile art. 94 alin. (1) şi ale <>art. 95 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 prevãd aplicarea unor mãsuri care pot fi luate în condiţiile unei aprecieri de fapt fãcute atât de cei ce propun planul de reorganizare, cât şi de judecãtorul-sindic, care decide în ultimã instanţã. Având în vedere cã procedura reglementatã de <>Legea nr. 64/1995 este una specialã, Curtea reţine cã dispoziţiile art. 94 alin. (1) şi ale art. 95 alin. (1) din lege trebuie interpretate în conformitate cu finalitatea procedurii reorganizãrii judiciare, textele criticate cuprinzând mãsuri concrete care asigurã atât îndestularea creditorilor în raport cu mijloacele existente, cât şi redresarea debitorului supus acestei proceduri. În legãturã cu critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 99 alin. (4) şi (9) din lege, Curtea constatã cã fiecare titular al unei creanţe este îndreptãţit sã voteze în cadrul categoriei de creanţe în care se încadreazã, de voturile acestora depinzând votul categoriei respective; în cazul în care, însã, pentru creanţele dintr-o anumitã categorie nu se va primi nimic, legiuitorul a prezumat, cum era şi firesc de altfel, cã aceastã categorie a respins planul.
Curtea reţine cã recuperarea doar parţialã sau deloc a creanţelor unor categorii de creditori de datoreazã în exclusivitate situaţiei economice a debitorului aflat în stare de insolvenţã şi nu reglementãrilor legale criticate, care nu prevãd decât mãsuri menite sã asigure acoperirea pasivului debitorului, definitã, prin dispoziţiile <>art. 1 alin. (2) din Legea nr. 64/1995 , ca fiind "acea stare a patrimoniului debitorului, caracterizatã prin incapacitatea vãditã de platã a datoriilor exigibile cu sumele de bani disponibile", în condiţiile continuãrii activitãţii acestuia, ceea ce nu înseamnã în mod necesar plata integralã a datoriilor debitorului. Astfel, riscul insolvabilitãţii este suportat de acei creditori nediligenţi ce nu şi-au constituit mãsuri de conservare a dreptului lor de creanţã prin instituirea de garanţii personale şi reale. În consecinţã, Curtea reţine cã acest fapt nu echivaleazã cu o încãlcare a dreptului de proprietate al creditorilor implicaţi în procedura de reorganizare judiciarã.
Textul art. 101 alin. (1) din lege prevede consecinţele intrãrii în vigoare a planului de reorganizare şi nu cuprinde, în sine, vreo mãsurã de naturã a contraveni prevederilor constituţionale invocate.
În consecinţã, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor art. 53 din Constituţie, nepunându-se problema restrângerii exerciţiului unor drepturi sau libertãţi.
Totodatã, Curtea reţine cã nu se poate susţine încãlcarea obligaţiei constituţionale a statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie. Dimpotrivã, reglementarea procedurii prevãzute de <>Legea nr. 64/1995 este o concretizare, la nivelul legii, a îndeplinirii obligaţiei ce revine statului, potrivit prevederilor art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie, ceea ce presupune, astfel cum se aratã în opinia instanţei de judecatã, şi îndepãrtarea din mediul de afaceri a acelor subiecte de drept ce sãvârşesc acte de naturã comercialã şi care se dovedesc insolvabile, reprezentând un risc pentru stabilitatea economicã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
I. Respinge ca devenitã inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 93 alin. (1), ale art. 99 alin. (5) şi ale <>art. 100 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, excepţie ridicatã de F. Hoffmann - La Roche Ltd. în Dosarul nr. 280/2004 al Tribunalului Comercial Cluj.
II. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 94 alin. (1), ale art. 95 alin. (1), ale art. 99 alin. (4) şi (9) şi ale <>art. 101 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, excepţie ridicatã de F. Hoffmann - La Roche Ltd. în Dosarul nr. 280/2004 al Tribunalului Comercial Cluj, precum şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 94 alin. (1) lit. a) şi e) şi ale <>art. 101 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, excepţie ridicatã de Raiffeisen Bank - S.A. în Dosarul nr. 4.781/2004 al Tribunalului Comercial Mureş.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 septembrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
